Într-o societate care oscilează între indignare publică și nevoia de liniște cu orice preț, discursul despre violență, autoapărare și responsabilitate devine adesea confuz sau polarizat. Profesorul Christian Hermann Hirsch, sociopsihopedagog, psiholog clinician, antrenor de arte marțiale cu aproape trei decenii de experiență și părinte, propune o perspectivă incomodă, dar necesară: pacea nu înseamnă pasivitate, iar educația reală nu presupune nici glorificarea forței, nici acceptarea abuzului. Într-un dialog lucid și ferm, acesta vorbește despre limite, autocontrol, prevenție și despre de ce incapacitatea de a te apăra nu este o virtute, ci o vulnerabilitate.
Reporter: Vă exprimați poziția dintr-o perspectivă profesională complexă. De ce ați simțit nevoia acestei clarificări?
prof. Christian Hermann Hirsch:
Pentru că această combinație de roluri – profesor, sociopsihopedagog, psiholog clinician, antrenor de arte marțiale cu aproape trei decenii de experiență și părinte – nu îmi permite luxul unui discurs emoțional. Mă obligă la luciditate. Iar luciditatea mă face să afirm un adevăr inconfortabil: incapacitatea de a te apăra nu este o virtute. Pasivitatea impusă nu este pace, ci vulnerabilizare.
Reporter: Spuneți adesea că „Arta Războiului este Arta Păcii”. Cum trebuie înțeleasă această idee?
prof. Christian Hermann Hirsch:
Este adesea prost înțeleasă. A câștiga nu înseamnă a distruge adversarul. Victoria reală este evitarea confruntării fără pierderea demnității și a controlului. Conflictul deschis nu este o dovadă de forță, ci un eșec al autoreglării, atât individuale, cât și sociale.
Reporter: Totuși, afirmați clar că orice formă de violență este primitivă.
prof. Christian Hermann Hirsch:
Da. Orice violență, indiferent de justificare, este o manifestare primitivă. Nu pentru că ar aparține unor medii „defavorizate”, ci pentru că apare acolo unde autocontrolul, gândirea critică și limitele interne nu au fost suficient formate. Timpul nostru este mult prea scurt pentru a fi irosit în ură, revanșă și agresivitate – fie că vorbim despre o palmă sau un război.
Reporter: Și totuși, sunteți antrenor de Karate Full Contact. Nu e o contradicție?
prof. Christian Hermann Hirsch:
Doar aparent. Îmi învăț elevii să riposteze nu pentru a provoca sau intimida, ci pentru că neputința nu este o virtute. Copiii nu trebuie învățați să suporte abuzul „pentru binele colectiv”. A fi lovit în tăcere nu formează caractere, ci adulți anxioși, resentimentari sau viitori agresori. Psihologic vorbind, lipsa limitelor internalizate produce exact comportamentele pe care pretindem că vrem să le prevenim.
Reporter: Cum ar trebui, atunci, educați copiii?
prof. Christian Hermann Hirsch:
Prefer să gestionez o reclamație instituțională pentru un copil care s-a apărat, decât să contribui la formarea unuia care a învățat că demnitatea lui este negociabilă. „Cumințenia” sub lovituri nu este maturitate, ci lipsă de alternative.
Reporter: Aveți exemple personale care v-au confirmat această filozofie?
prof. Christian Hermann Hirsch:
Da. La 12 ani, într-un conflict banal pentru un scaun, un adult a forțat ideea unei confruntări fizice. Am evitat lupta demonstrând calm capacitatea fizică. Conflictul s-a încheiat fără violență. A fost o victorie fără bătaie.
Un episod similar s-a petrecut la maturitate, când un individ agresiv m-a provocat direct. I-am oferit o ieșire onorabilă din conflict. Am ales dialogul. Și acolo, lupta a fost câștigată fără să mă bat.
Reporter: Ce ne spun aceste exemple din perspectivă sociologică?
prof. Christian Hermann Hirsch:
Că violența este o constantă a societății umane. A ne declara „șocați” de fiecare episod violent este o iluzie confortabilă. Problema nu este existența violenței, ci modul în care o abordăm. Oscilăm între glorificarea forței brute și negarea completă a nevoii de autoapărare. Ambele sunt ineficiente.
Reporter: Care este soluția reală?
prof. Christian Hermann Hirsch:
Educația. Emoțională, cognitivă și corporală. Autocontrolul, vigilența, capacitatea de a evalua riscul și de a reacționa proporțional se învață. La fel și autoapărarea. Violența nu dispare prin indignare publică, ci prin intervenții educaționale coerente.
Reporter: Este acest discurs un apel la violență?
prof. Christian Hermann Hirsch:
Nu. Este un apel la responsabilitate. Nu la agresiune, ci la limite. Nu la forță, ci la echilibru. Pacea nu se obține prin negarea conflictului, ci prin capacitatea de a-l gestiona. Iar această capacitate se educă.
