27 ianuarie a fost stabilită pe plan internațional în anul 2005 (de ce așa târziu?) drept Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Doar că nu mi se pare firesc, ca această rezoluție ONU, aplicată și de Statul Român să comemoreze doar victimele de etnie evreiască ale ororii naziste. Să nu uităm că evreii au fost aproximativ jumătate din victimele naziștilor, deși unele cifre istorice mai obiective duc această cifră la o treime din totalul victimelor. Restul, milioane de oameni, sunt mereu trecuți sub tăcere.
Astăzi, politicienii români ca și cei străini, s-au înghestuit pe Facebook să dea mesaje de simpatie pentru poporul evreu. Da, înțeleg și am studiat drama evreilor din acele timpuri. Dar nu mi se pare firesc cum, pe plan mondial, s-a pivotat întreaga oroare nazistă doar spre victimele evrei. De celelalte milioane de victime nu ne pasă?
Este greu de cuantificat numărul total al victimelor regimului nazist din Germania. Și dacă mai adăugăm pe cele din Italia, Spania, Croația, Ungaria, Bulgaria…. numărul crește. Se scrie în cărți că ar fi fost între 11 și 17 milioane de victime. Dintre acestea 6 milioane de evrei. Dar restul?
Despre victimele evrei s-a vorbit încă din 1945. Mereu. Dar despre celelalte victime s-a tăcut. Abia după anul 2000 au început să se scrie și asume de către statul German, de exemplu, victimele roma. Deși au fost sute de mii de morți în lagăre, nimănui nu i-a păsat de ei. După 2000, SUA și Germania au început să caute moștenitori ai victimelor roma din lagăre să le dea niște sume compensatorii. Derizorii și tardive.
Să vorbim astăzi de victimele persoane cu dizabilități fizice și mentale. Care nu pliau cu idealul nazist. Și au fost castrați, torturați, uciși. Sute de mii. Despre ei merită să ne amintim astăzi?
Să ne gândim și cum naziștii au decimat populația de homosexuali a Europei în acele vremuri. Prin torturi barbare, închisoare și crimă. Și nu în lagăre doar, ci cu mulți ani înainte de apariția lagărelor. Victimele acestea sunt și astăzi fără număr clar, dar de ordinul sutelor de mii doar în lagăre.
Sau de populația de culoare din Germania să ne amintim. Ori de dizidenții politici decimați pe capete. Și lista victimelor poate continua.
Dar am lăsat la urmă pe polonezi și sovietici (ruși, ucraineni etc). De ce nu vorbim de cei 11 milioane de oameni uciși de naziști din aceste categorii, majoritatea civili? De ce nu vorbim despre cei aproape 2 milioane de polonezi (non-evrei) exterminați de germanii puși pe invadat Europa? Sau de încercarea de eradicare a slavilor cu milioanele de morți ruși, ucraineni, sârbi și alte nații slave? Ei nu au contat?
Când este ziua de comemorare a acestor victime? Unii vor spune că astăzi. Nu. Pentru că Holocaust este strict un termen evreiesc și marchează genocidul împotriva poporului evreu. Dar oare, celelalte milioane de victime, nu merită un tratament egal în comemorare? Rezoluția ONU din 2005 a apărut la marcarea a 60 de ani de la terminarea celui de al doilea război mondial, la inițiativa Statului Israel.
Astăzi, și în România, este o faptă penală să contești existența Holocaustului. Dar nu este o faptă penală să contești genocidul real contra roma, slavilor, polonezilor, persoanelor cu dizabilități, homosexualilor. Ciudat, nu?
