La 31 ianuarie se împlinesc 122 de ani de la moartea lui Ilarie (Ilarion) Mitrea, personalitate marcantă născută la Rășinari, în județul Sibiu, medic, naturalist și explorator care a activat pe trei continente. A încetat din viață la 31 ianuarie 1904, la Viena, lăsând în urmă o operă științifică și umană remarcabilă.
Ilarie Mitrea s-a născut la 6 mai 1842 într-o familie modestă de oieri. Tatăl său, Mitrea Bucur, a înțeles potențialul intelectual al fiului și, cu mari sacrificii, l-a trimis la școală la Sibiu. Drumul educațional a continuat la Cluj și apoi la Viena, unde a obținut titlul de doctor în medicină.
Formarea medicală și recunoașterea academică
La Viena, Ilarie Mitrea a fost remarcat de celebrul chirurg Theodor Billroth. În 1864, și-a susținut la Würzburg teza de doctorat „De cloroformio”, în care pleda, în mod inovator pentru epocă, pentru folosirea narcozei în chirurgie.
Deși ar fi avut posibilitatea de a rămâne în mediul universitar vienez, Mitrea a ales cariera de medic militar, fiind repartizat inițial la Pola, port la Marea Adriatică.
Mexicul și începutul unei vieți de explorator
La scurt timp, Ilarie Mitrea s-a alăturat corpului expediționar condus de Maximilian de Habsburg în Mexic, unde a organizat serviciile medicale ale garnizoanelor imperiale. Chiar dacă s-a aflat frecvent în zona frontului, acest lucru nu l-a împiedicat să studieze limba, cultura și obiceiurile populației locale și să realizeze observații valoroase de natură etnografică și mineralogică.
După executarea lui Maximilian, Mitrea a rămas în serviciul republicii mexicane conduse de Benito Juárez, decizie care i-a atras ulterior suspiciunea autorităților austro-ungare.
Întoarcerea dificilă acasă și ruptura cu Imperiul
Revenit în Transilvania în 1868, pe ruta Vera Cruz – Genova – Viena – Budapesta – Rășinari, Ilarie Mitrea a adus cu el colecții științifice valoroase. Dorința de a se stabili în țară și de a profesa medicina a fost însă zădărnicită de refuzul autorităților de a-i acorda dreptul de liberă practică.
Mai mult, Mitrea a fost amenințat cu un proces sub acuzația de trădare, fapt care l-a determinat să părăsească din nou Europa.
Cariera în armata olandeză și anii din colonii
În 1870, Ilarie Mitrea a intrat în serviciul armatei olandeze, cu gradul de căpitan medic, fiind trimis în Indiile Olandeze. A activat timp de 21 de ani în colonii, în special în insulele Java, Sumatra, Borneo și Celebes, ajungând în cele din urmă la gradul de general medic.
În această perioadă a colectat un vast material zoologic, botanic, geologic și etnografic, contribuind decisiv la dezvoltarea colecțiilor Muzeului de Istorie Naturală din București, dar și ale unor muzee din Viena.
Un medic cu vederi umaniste
Dincolo de activitatea profesională, Ilarie Mitrea s-a remarcat printr-o atitudine profund umanistă față de populațiile băștinașe. A tratat gratuit localnici, a salvat victime ale violențelor rasiale și a militat pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale acestora.
În 1887, a obținut un ordin al guvernatorului general al Indiilor Olandeze care interzicea folosirea armelor împotriva băștinașilor, practică frecventă până atunci.
Viața personală și întoarcerea la Rășinari
În 1873, Ilarie Mitrea s-a căsătorit cu Vietam Kadam Radam, o femeie localnică, alături de care a avut doi copii. După pensionare, la vârsta de 51 de ani, s-a reîntors pentru scurt timp la Rășinari, apoi s-a stabilit definitiv la Viena.
A murit la 31 ianuarie 1904, departe de locurile natale, dar legătura sa cu Rășinariul și cu Sibiu a rămas puternică.
O moștenire științifică și umană
La mai bine de un secol de la dispariția sa, Ilarie Mitrea rămâne una dintre figurile emblematice ale Rășinariului și ale județului Sibiu, un român cu o carieră internațională remarcabilă, ctitor al Muzeului de Istorie Naturală din București și un exemplu de medic și om de știință pentru care respectul față de viață a fost o valoare fundamentală.
