Deputata Raluca Turcan atrage atenția asupra amplificării fenomenului violenței în școli, subliniind că, într-o singură lună, municipiul Sibiu a concentrat evenimente care reprezintă statistic peste 40% din totalul incidentelor raportate la nivelul județului pe parcursul întregului an trecut.
Mobilizare instituțională, dar fără continuitate
Parlamentarul consideră că reacția instituțiilor în fața acestor situații este necesară și lăudabilă, însă insuficientă în lipsa unor inițiative coerente, finanțate constant și gândite pe termen lung. În acest context, Raluca Turcan oferă drept exemplu un proiect aflat deja în derulare în localitatea Șelimbăr.
„Școala care vindecă”, un model care poate fi extins
La Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” din Șelimbăr și la Școala Gimnazială din Veștem se desfășoară proiectul „Școala care vindecă”, inițiat de Asociația Centrul Bucuriei și coordonat și finanțat de World Vision România, prin programul SAVE – School Anti-Violence Ecosystem. Potrivit deputatei, prima sesiune de activități dedicate părinților a avut loc recent, iar întâlnirile pe această temă confirmă seriozitatea cu care este tratată prevenirea violenței școlare.
Sute de copii, părinți și profesori implicați
Proiectul are ca beneficiari 643 de copii, peste 300 de părinți și aproximativ 60 de cadre didactice, care vor primi informații esențiale pentru recunoașterea, gestionarea și raportarea situațiilor de violență. Activitățile se desfășoară pe parcursul a șase luni și includ zeci de sesiuni dedicate întregii comunități școlare.
Susținere locală și obiectiv clar: zero incidente
Raluca Turcan apreciază deschiderea primarului comunei Șelimbăr, Marius Grecu, profesionalismul experților Centrului Bucuriei, implicarea inspectorului școlar general adjunct Monica Munteanu, precum și interesul manifestat de conducerea școlii, prin directorul Camelia Velțan. Miza proiectului este menținerea unității de învățământ la nivelul de zero incidente, nivel atins în prezent.
Apel către autorități pentru mecanisme naționale
Deputata subliniază că proiectul de la Șelimbăr reprezintă un succes al societății civile, realizat cu sprijinul școlii și al administrației locale, dar avertizează că multiplicarea și permanentizarea unor astfel de inițiative necesită mecanisme naționale. Acestea ar trebui elaborate în urma unui dialog real cu specialiștii, iar autoritățile și politicienii responsabili sunt chemați să acționeze de urgență.
