Zi de foc pentru mediul academic sibian. În aceeași zi în care profesorii din cadrul Sindicatului Cadrelor Universitare Sibiu, au ieșit în stradă pentru a-și striga nemulțumirile, reprezentanții Universității „Lucian Blaga” din Sibiu au transmis un comunicat oficial în care avertizează că reducerea cu 20% a bugetului propusă de Guvern transformă educația într-un „risc de securitate națională”.
O comunitate care trăiește „sub sabie”
Reacția oficială a ULBS vine să dubleze presiunea pusă de protestatarii din stradă. Știre inițială-Protest în fața Prefecturii Sibiu: Profesorii scandează împotriva măsurilor impuse de către premierul Bolojan! Comunitatea academică își exprimă „profunda preocupare” față de planurile de austeritate ale Executivului, care vizează o tăiere de o cincime din alocările destinate învățământului superior și cercetării față de nivelul anului 2025.
Reprezentanții ULBS solicită Guvernului să nu mai trateze educația ca pe o simplă „linie de cost” într-un fișier contabil. Aceștia subliniază că educația și cercetarea nu sunt vinovate pentru deficiențele de gestionare a fondurilor publice și nici pentru criza economică.
Prin votul exprimat în urma unei consultări extinse, comunitatea universitară sibiană cere decidenților politici să înțeleagă că restructurarea unui sistem care funcționează va necesita ani grei de reconstrucție, dacă aceste planuri care „îngenunchează astăzi educația” vor fi puse în aplicare.
Comunicatul oficial transmis de către reprezentanții Universității „Lucian Blaga”:
„Comunitatea academică a Universității Lucian Blaga din Sibiu își exprimă, cu deplină responsabilitate instituțională, profunda preocupare față de propunerea Guvernului României de reducere cu 20% a alocărilor bugetare destinate învățământului superior și activităților de cercetare, în raport cu nivelul de finanțare aferent anului bugetar 2025. În acest context, comunitatea universitară solicită reanalizarea riguroasă a politicilor și mecanismelor de finanțare a educației și cercetării, care să fie fundamentată pe o evaluare obiectivă a rolului strategic, a contribuției esențiale și a impactului pe termen mediu și lung ale acestor sectoare asupra dezvoltării durabile a societății și economiei bazate pe cunoaștere.
De la finele anului precedent, suntem o comunitate care trăiește sub sabie, fiindcă nu știm cum altfel am putea să ne raportăm la cuvântul tăiere. Când învățământul superior și cercetarea sunt tratate ca o simplă linie de cost, ca un calcul rece într-un fișier Excel, fără a se lua în considerare dimensiunea umană și efectele pe termen lung ale tăierilor, societatea în ansamblu are de suferit.
Vorbim, tot mai des în ultimii ani, despre exodul creierelor românești, pe de o parte, și despre analfabetismul funcțional, pe de altă parte, fenomene pe care doar educația de calitate oferită de sistemul național le va putea combate în viitor. În contextul unui învățământ superior subfinanțat de ani și ani de zile, noile măsuri de austeritate, suplimentare celor deja implementate în 2025, vor sufoca șansele reale de dezvoltare ale generațiilor care vin, ajungând în final să anuleze competitivitatea unei întregi națiuni. Accesul la studiile superioare ar trebui încurajat și nu restrâns. Reducerea de fonduri nu este un termen abstract, ci se reflectă în suprimarea unor surse de venit – cum sunt bursele pentru studenți –, în timp ce cheltuielile legate de traiul zilnic cresc în mod accelerat. Pentru tinerii cercetători, perspectiva viitorului profesional devine din ce în ce mai fragilă în acest climat de austeritate financiară. Pentru cadrele didactice și personalul nedidactic, o astfel de măsură va crea efecte în lanț, generând epuizare și presiune.
Universitățile joacă un rol esențial în dezvoltarea comunităților locale, regionale, naționale și transnaționale, nu doar în calitate de angajatori, ci și de parteneri strategici în proiecte de cercetare, inovare și dezvoltare a infrastructurii, alături de autoritățile publice și mediul de afaceri, având capacitatea de a atrage investiții majore și de a contribui la transferul tehnologic și de cunoaștere. Universitățile românești nu sunt niște întreținuți de lux, ci sunt parte integrantă a economiei reale. Restructurarea unui sistem care funcționează, întrucât impactul său societal este unul dovedit, va necesita ani grei de reconstrucție, dacă aceste planuri care îngenunchează astăzi educația și cercetarea vor fi puse în aplicare.
Tăierea bugetului nu are nicio legătură cu un proces autentic de reformă a sistemului național de învățământ și cercetare și nici nu va contribui la depășirea impasului economic existent. Educația și cercetarea nu pot fi făcute responsabile în vreun fel pentru deficiențele de gestionare a fondurilor publice sau pentru criza economică. Educația și cercetarea, insuficient finanțate și neglijate constant, au devenit riscuri majore de securitate națională, întrucât erodează capitalul uman, slăbesc capacitatea statului de a produce cunoaștere și inovare, amplifică dependența de expertiză externă și vulnerabilizează, pe termen lung reziliența economică, instituțională și democratică a societății românești.
Comunitatea universitară a decis prin vot, în urma unui proces consultativ extins, să facă un apel pe această cale către decidenții politici pentru reanalizarea modului în care educația în ansamblul ei poate contribui în mod real la însănătoșirea statului. Într-o societate orientată spre viitor, educația nu ar trebui să fie un domeniu sacrificabil, ci mecanismul de protecție a democrației, dezvoltării durabile și inovării.
