O adresă oficială a Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Sibiu, transmisă către Sibiu Independent, arată că instituția a cerut Primăriei Chirpăr să intervină „în regim de urgență” pentru distrugerea unor baraje realizate de castori pe cursul de apă care traversează localitatea. Măsura a fost dispusă după un control în teren la 11 februarie 2026, efectuat împreună cu Administrația Bazinală de Apă Olt și Agenția pentru Protecția Mediului Sibiu, iar Garda consemnează ulterior că intervenția a fost executată deja de Primărie, inclusiv prin decolmatarea albiei și igienizarea malurilor.
Decizia: ce a cerut, concret, Garda de Mediu
În adresa nr. 350/12.02.2026, Garda afirmă că au fost identificate trei baraje realizate de castori și zone cu albie obturată de copaci căzuți și deșeuri. Instituția invocă Planul național de acțiune pentru castor (aprobat prin Ordinul MMAP nr. 2383/2021) și justifică intervenția prin necesitatea „securității și siguranței populației”, respectiv asigurarea scurgerii libere a apelor. Termenul impus pentru distrugerea barajelor a fost 20.02.2026, iar documentul mai notează că la 17.02.2026 s-a făcut un nou control și s-a constatat executarea măsurilor.
Castorul, specie strict protejată. Ce spune legislația
În România, castorul eurasiatic (Castor fiber) are un regim de protecție ridicat, deoarece apare ca specie de interes comunitar care necesită atât desemnarea de situri (Anexa II a Directivei Habitate), cât și protecție strictă (Anexa IV). Planul național de acțiune aprobat în 2021 reia explicit această dublă încadrare și o corelează cu anexele OUG 57/2007 (anexa 3 pentru situri, respectiv anexa 4A pentru protecție strictă).
Pe partea de protecție strictă, OUG 57/2007 interzice, pentru speciile din anexele 4A/4B, nu doar capturarea ori uciderea, ci și „perturbarea deliberată” și „deteriorarea și/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă”. Aici apare una dintre cheile cazului de la Chirpăr: barajele și zonele asociate castorilor pot fi interpretate, în anumite situații, ca elemente legate de adăpost/odihnă, iar intervențiile mecanice pot intra în zona interdicțiilor dacă nu sunt făcute în condiții legale de derogare.
Când se poate interveni totuși. Derogările din OUG 57/2007
Același act normativ prevede însă posibilitatea derogărilor, cu condiții. Art. 38 din OUG 57/2007 permite derogări „cu condiția să nu existe o alternativă acceptabilă” și fără a afecta menținerea populațiilor într-o „stare de conservare favorabilă”, inclusiv în interesul „sănătății și securității publice” ori pentru prevenirea unor daune importante. Mai mult, textul precizează că documentele de derogare trebuie să conțină informații despre motiv, natura riscului, soluții alternative respinse și date științifice de fundamentare, plus locul, timpul și măsurile de control.
Cu alte cuvinte, legislația nu exclude intervenția asupra situațiilor generate de castori, dar o condiționează sever: nu ajunge invocarea generică a siguranței publice; trebuie demonstrat riscul, analizate alternativele și formalizată o derogare atunci când măsura atinge zona de protecție strictă.
Planul pentru castor și „intervenția în regim de urgență”. Ce valoare are
Garda de Mediu își sprijină măsura pe Planul de acțiune aprobat prin Ordinul nr. 2383/2021. Planul are rol de politică publică și instrument de management, inclusiv pentru situații de conflict sau risc, dar nu poate înlocui cerințele OUG 57/2007 privind regimul interdicțiilor și al derogărilor. În practică, planul poate explica „de ce” se intervine într-un anumit tip de situație, însă „cum” se intervine și ce documente sunt obligatorii rămâne guvernat de cadrul legal superior, în special OUG 57/2007.
Cazul Chirpăr, problema de fond: urgența invocată versus dovada riscului
În adresa Gărzii de Mediu Sibiu apare formularea că barajele „ar putea afecta securitatea și siguranța populației”, respectiv că „pot produce inundații”, fără ca documentul să indice, în mod explicit, existența unei note hidrologice, a unei evaluări tehnice de risc ori a unei justificări privind lipsa alternativelor.
Totuși, se știe că acest control în teren și măsurile care par pompieristice, au venit după înecul în respectivul râu a doi frați. Doar că tragedia nu a avut nicio legătură cauzală cu castorii, miza juridică devine și mai clară: nu emoția publică legitimează măsura, ci demonstrarea unui risc real, actual și proporționalitatea intervenției, în limitele protecției stricte a castorilor.
Întrebările care rămân fără răspuns:
Există un proces-verbal tehnic de constatare a riscului?
Există o notă hidrologică de la Apele Române?
S-a emis o derogare oficială pentru intervenția asupra unei specii strict protejate?
Au fost consultate prevederile art. 33-38 din OUG 57/2007 privind regimul derogărilor?
