În cadrul ședinței de judecată din 4 martie, de la Curtea de Apel, un detaliu sensibil a ieșit la iveală în timpul declarațiilor făcute de Zuleam. Acesta a încercat să explice în fața instanței ce i-a împins pe complici să recurgă la un gest de o asemenea violență, punând accent pe situația financiară și familială disperată a lui Laurențiu Ghiță.
Disperarea pentru o operație în străinătate
Zuleam a declarat în fața judecătorilor că Laurențiu a acceptat să participe la jaf deoarece se afla sub o presiune imensă pentru că un copil din familia sa suferea de o problemă gravă de sănătate. Conform declarației, banii obținuți de Laurențiu din pontul de la Sibiu urmau să fie folosiți pentru a achita o intervenție chirurgicală de urgență în altă țară.
Laurențiu nu a negat declarația!
Un aspect procedural important al ședinței a fost atitudinea lui Laurențiu în sala de judecată. Acesta nu a negat declarația lui Zuleam cu privire la motivele care l-au împins spre această faptă sau la detaliile atacului asupra lui Adrian Kreiner.
Zuleam a subliniat că Laurențiu a fost „disperat” să acționeze chiar și atunci când a realizat că proprietarul este acasă, insistând să intre în locuință în ciuda riscurilor de a fi descoperiți. Această „disperare” ar fi fost alimentată tocmai de nevoia urgentă de fonduri pentru tratamentul medical menționat.
„Am greșit în fața lui Dumnezeu”
Zuleam a mai relatat că, în momentul în care au aflat că Adrian Kreiner a decedat, Laurențiu a fost „puternic afectat” și ar fi declarat că nu a urmărit nicio secundă decesul victimei, ci doar imobilizarea acesteia. Potrivit mărturiei, Laurențiu ar fi recunoscut în discuțiile private purtate cu Zuleam că „a greșit în fața lui Dumnezeu” și că nu regretă pedeapsa primită, ci faptul că ar fi luat viața unui om.
