România pare să ducă o luptă permanentă cu industria jocurilor de noroc. Din când în când, politicienii anunță o nouă lege, o nouă limitare sau o nouă „reformă”. În realitate însă, fenomenul rămâne aproape neschimbat. Cea mai recentă idee este ca decizia privind existența sălilor de jocuri de noroc să fie lăsată la latitudinea primăriilor.
În teorie, pare o măsură de descentralizare și responsabilizare a administrațiilor locale. În practică însă, statul central pare mai degrabă că își spală mâinile de o problemă socială incomodă și o pasează primarilor.
Iar în județul Sibiu începe deja să se vadă cât de complicată este această decizie.
O dezbatere care abia începe
Noua legislație permite consiliilor locale să decidă dacă să permită sau să interzică jocurile de noroc pe teritoriul lor. Primăriile pot stabili zone în care acestea pot funcționa sau pot decide eliminarea lor completă.
În municipiul Sibiu, poziția administrației nu este una radicală. Primarul Astrid Fodor a declarat că nu susține interzicerea totală a acestor activități, ci mai degrabă o reglementare strictă.
Argumentul este unul pragmatic: jocurile de noroc au existat întotdeauna și probabil vor continua să existe, iar rolul administrației ar trebui să fie acela de a le controla.
În paralel, presiunea publică începe să crească. În Sibiu a apărut o petiție prin care cetățenii cer interzicerea completă a jocurilor de noroc în oraș sau cel puțin mutarea lor în afara zonelor frecventate de tineri.
Astfel, dezbaterea începe să se transforme într-o confruntare între două perspective: reglementare sau eliminare.
Legea care trebuia să rezolve deja problema
Ironia situației este că România are deja o lege care ar fi trebuit să limiteze drastic fenomenul.
În 2024 a fost adoptată o lege care interzice aparatele de tip slot-machine în localitățile cu mai puțin de 15.000 de locuitori. Ideea era simplă: orașele mici și comunele, unde impactul social este mai mare, să fie protejate de expansiunea industriei.
Pe hârtie, măsura părea radicală. În realitate, efectele sunt aproape invizibile.
Motivul este unul juridic: sălile de jocuri existente pot continua să funcționeze până la expirarea autorizațiilor deja acordate. Aceste licențe pot fi valabile ani de zile.
Astfel, interdicția nu este una imediată, ci una lentă, aproape invizibilă.
Realitatea din județul Sibiu
Situația din teren arată clar limitele legislației.
În județul Sibiu există localități cu mai puțin de 15.000 de locuitori în care jocurile de noroc încă funcționează. Nu pentru că legea nu ar exista, ci pentru că autorizațiile acordate anterior sunt încă în vigoare.
Din punct de vedere legal, operatorii nu pot fi obligați să închidă până la expirarea acestor licențe.
Astfel apare un paradox legislativ: România interzice jocurile de noroc în localitățile mici, dar ele pot continua să funcționeze încă ani de zile.
Industria care nu dispare
Expansiunea jocurilor de noroc în România nu este întâmplătoare.
Modelul economic al acestei industrii este extrem de profitabil. Spațiile sunt mici, investițiile relativ reduse, iar veniturile pot fi foarte mari.
În paralel, reglementarea urbanistică a fost, ani la rând, extrem de permisivă. Astfel au apărut săli de jocuri aproape peste tot: lângă supermarketuri, în zone centrale sau în apropierea cartierelor dens populate.
Pentru mulți oameni, aceste spații au devenit parte din peisajul cotidian.
Pentru alții însă, ele reprezintă simbolul unei probleme sociale grave: dependența de jocuri de noroc.
Interdicția locală – soluție sau iluzie?
Dacă unele primării din județul Sibiu ar decide interzicerea completă a jocurilor de noroc, efectele ar fi vizibile în spațiul urban.
Centrele orașelor ar scăpa de vitrinele luminoase și de reclamele agresive ale sălilor de păcănele.
Totuși, problema nu ar dispărea complet.
O parte dintre jucători s-ar putea muta în localitățile vecine. Alții ar migra către platformele online, unde controlul este mult mai dificil.
Cu alte cuvinte, interdicțiile locale pot reduce fenomenul, dar nu îl pot elimina.
Testul real al administrațiilor locale
Situația actuală arată o realitate politică simplă.
Statul român a adoptat o lege care limitează jocurile de noroc în localitățile mici. Acum o alta prin care primăriile pot decide dacă le mai permit sau nu.
Două legi, două direcții și aceeași întrebare fără răspuns: cine își asumă cu adevărat combaterea fenomenului?
În județul Sibiu, răspunsul va veni de la fiecare Consiliu Local.
Pentru primari, aceasta nu este doar o decizie administrativă.
Este o decizie despre tipul de comunitate pe care vor să îl conducă. O comunitate care acceptă jocurile de noroc ca pe o activitate economică inevitabilă sau una care încearcă să limiteze un fenomen cu costuri sociale tot mai vizibile.
Deocamdată, România pare să oscileze între cele două. Iar între timp, păcănelele continuă să funcționeze.
