De 8 Martie, privirile noastre se îndreaptă cu recunoștință spre acele prezențe feminine care, cu o răbdare infinită și un zâmbet cald, transformă actul învățării într-o poveste de viață. Profesia de dascăl este, prin excelență, una a dăruirii, iar femeile sunt cele care aduc în sălile de clasă nu doar informație, ci și acea empatie care clădește caractere. De la primii pași în grădiniță și până la rigoarea cercetării universitare, educația poartă chip de femeie. Astăzi, celebrăm parcursul lor, de la visul de copil la realitatea catedrei.
Andreea Stîngu, educatoare în cadrul Grădiniței cu program prelungit „Fram” din Sibiu
Andreea Stîngu activează în domeniu de cinci ani. Inspirată de propria mamă și de imaginea educatoarelor din copilărie, ea transformă fiecare zi într-o confirmare a faptului că iubirea este fundamentul oricărei învățături.
„Cu prilejul zilei de 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii, gândurile mele se îndreaptă către toate femeile care, prin răbdare, dedicare și dragoste, contribuie la formarea caracterelor și la conturarea viitorului. Drumul meu profesional a început din admirația profundă pe care am purtat-o educatoarelor și învățătoarelor mele. Le-am îndrăgit și le-am privit mereu ca pe modele demne de urmat, iar dorința de a le semăna a fost primul pas către cariera pe care o îmbrățișez astăzi. Alegerea acestui parcurs a fost consolidată de exemplul mamei mele, care lucrează, la rândul său, cu copiii și care mi-a fost permanent sursă de inspirație și echilibru. Sprijinul ei necondiționat pe tot parcursul formării mele profesionale mi-a oferit încrederea necesară pentru a transforma un vis din copilărie într-o realitate. De cinci ani activez ca educatoare și pot spune că fiecare zi petrecută alături de copii îmi confirmă că am ales drumul potrivit. Bucuria lor sinceră, progresul și încrederea pe care o dezvoltă zi de zi reprezintă cea mai mare răsplată profesională. Pentru mine, educația nu înseamnă doar transmiterea de informații, ci construirea unor baze solide prin grijă, atenție și iubire. În această zi specială, dincolo de rolul profesional, rămân fiică și transmit un gând profund de recunoștință mamei mele: La mulți ani, mama! La mulți ani tuturor femeilor care inspiră, susțin și modelează generații!”
Cristina Maior, învățătoare în cadrul Școlii Gimanziale „Regele Ferdinand” din Sibiu
Pentru Cristina, profesia de învățătoare a fost un vis născut încă din clasa I, din admirația pentru propria dăscăliță. Ea înțelege că rolul său este esențial în arhitectura viitorului adult, fiind cea care creează atmosfera caldă în care curiozitatea înflorește.
„8 martie! O zi doar pentru doamne, o zi în care doar noi contăm. Un răgaz pentru sufletul nostru! Un pic de liniște , să fiu doar eu, cu mine și cu gândurile mele. Sunt învățătoare, visul meu de când eram mică, în clasa I ,știam că vreau să devin învățătoare pentru că mă uitam cu admirație la doamna mea învățătoare și eram vrăjită de modul cum ne capta atenția și cum ne făcea atenți la tot ce ne învăța. Am știut că și eu vreau asta!!! In fiecare zi …. mă gândesc la copii, la cum să fiu mai bună pentru ei, cum să fac să creez o atmosferă relaxantă, caldă, primitoare, cum să-i atrag cu informații interesante , să-i fac să vină spre școală cu bucurie și dorința de a învăța lucruri ,care în viitor îi vor ajuta în viață! Nu știu dacă reușesc in fiecare zi acest lucru….dar mă străduiesc! Nu cred că altceva mi se potrivește !!! Dacă iubești copiii, aceasta e meseria potrivită! La mulți ani, doamnelor învățătoare, doamnelor educatoare, noi suntem prima treaptă pe care copilul pășește în dezvoltarea lui …ca om! Nu este ușor, dar este frumos! O primăvară cu multă bucurie și zâmbete doresc tuturor doamnelor!”
Nicoleta Bîrză, profesoară de matematică și dirigintă în cadrul Școlii „Aurel Decei” din Gura Râului
Nicoleta Bîrză aduce rigoarea matematicii mai aproape de sufletul elevilor de la Școala „Aurel Decei”. Recunoscătoare modelelor sale, fosta ei profesoară de matematică și diriginta sa din Liceu, ea transformă responsabilitatea educației într-o bucurie zilnică pentru elevii săi.
„Eu sunt Nicoleta Bîrză, profesor de matematică și sunt mândră că fac parte din domeniul educației. Pentru mine, educația este mai mult decât o profesie, este o bucurie și o responsabilitate, dar și șansa de a contribui la formarea și dezvoltarea elevilor. În parcursul meu, am avut modele care m-au inspirat profesoara mea de matematică din anii de gimnaziu și diriginta mea din liceu, două persoane care au avut o influență importantă asupra dorinței mele de a urma acest drum în educație și de a transmite mai departe pasiunea pentru învățare. Cu această ocazie, le mulțumesc pentru îndrumarea și exemplul frumos pe care mi l-au oferit. La mulți ani tuturor doamnelor și domnișoarelor! Vă urez multă prosperitate, fericire și o primăvară plină de bucurii.”
Ioana Narcisa Crețu, profesor universitar în cadrul Facultății de Științe Socio-Umane, departamentul Jurnalism
Cu o experiență bogată la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Ioana Narcisa Crețu reprezintă vocea maturității profesionale. Trecând prin toate etapele, de la învățătoare la cadru didactic universitar, aceasta subliniază importanța de a-ți urma visul și provocarea continuă a femeii de a îmbina excelența academică cu fericirea personală.
„Sunt Ioana Narcisa Crețu și lucrez din 1995 la Universitatea «Lucian Blaga» din Sibiu. M-am titularizat în 1996, imediat după ce am terminat licența și masteratul aici. Inițial am lucrat la Facultatea de Litere, iar din 2005 la Facultatea de Jurnalism. Înainte de 1995, am fost învățătoare la secția germană a Școlii Generale nr. 15. Meseria de dascăl mi se pare este cea mai frumoasă din lume. Provin dintr-o familie de dascăli. Am avut unchiul tatălui meu care a predat imediat după Marea Unire, dar și mătușa și nașa mea, care au urmat liceul pedagogic. Totuși, modelul principal a fost tatăl meu, profesor de matematică și fizică, care și-a făcut meseria cu mare plăcere. Ca model feminin, îmi amintesc cu drag de doamna profesoară Odaie din facultate, datorită modului ei de predare îndrăgesc literatura română și pe Eminescu. Ea a fost pentru mine un veritabil model de dascăl universitar. În învățământ sunt foarte multe doamne, mai ales la nivel preuniversitar. La nivel universitar este însă foarte greu să rămâi competitiv, să faci cercetare și, în același timp, să fii mamă sau soție. Trebuie să poți să le îmbini sau să cedezi într-o direcție fără să îți pară rău. Dacă vrei o carieră, trebuie să te gândești dacă familia acceptă sau dacă acest compromis te face fericită. Consider că doamnele trebuie să fie fericite în ceea ce fac și nu este întotdeauna ușor. O primăvară frumoasă tuturor!”
Totodată, pentru studenții care doresc să urmeze acest domeniu, profesorul universitar, Ioana Crețu, le-a transmis următoarul sfat:
„Meseria aceasta rămâne foarte frumoasă și peste ani și mă bucur de acest privilegiu, deoarece tinerii sunt în general bine dispuși, iar asta mă binedispune și pe mine. Aș vrea ca fiecare să își urmeze visul și să obțină o meserie unde să aibă plăcerea de a lucra. Astăzi se pune prea mult accent pe ideea de meserie bănoasă. M-aș bucura dacă tinerii ar fi încurajați să își urmeze instinctul, creativitatea și glasul inimii, fără a se ține cont doar de cât de bun este un post, ci de cât de fericiți sunt ei în acea profesie și să fie învățați să își urmeze glasul inimii.”
