Piața muncii a devenit din ce în ce mai inaccesibilă, iar tinerii resimt această presiune din ce în ce mai mult. Criza economică, instabilitatea politică și avansurile neașteptat de rapide din sectorul tehnologiei au creat un peisaj descurajator pentru mulți absolvenți care au fost nevoiți să recurgă la compromisuri privind propriile standarde și aspirații.
În urma unei discuții purtate cu mai mulți absolvenți sibieni, în care am identificat principalele obstacole cu care aceștia se confruntă în căutarea unui loc de muncă, am decis să stăm de vorbă cu câțiva specialiști care ar putea să ne ofere răspunsuri și explicații utile pentru tineri în începutul lor de carieră.
Astfel, am stat de vorbă cu echipa Atom HR (firmă de resurse umane din Sibiu), Laura Mariș (manager la LMPC Consulting și tutore de practică la specializarea Resurse Umane din cadrul ULBS) și Adela Popa (cadru didactic al ULBS și Directorul Departamentului de Asistență Socială, Jurnalism, Relații Publice și Sociologie din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane, ULBS).
Paradoxul experienței – de ce sunt standardele atât de ridicate?
Din toate obstacolele pe care tinerii le-au descris, problema experienței pare a fi piedica cea mai mare privind începutul carierei unui proaspăt absolvent. Așteptările mari ale angajatorilor privind experiența, chiar și pe posturi marcate ca fiind de începător sau fără experiență, creează un mediu în care acumularea acesteia devine și mai dificilă, creând astfel o buclă de feedback.
Adela Popa ne spune că același fenomen l-a observat și ea în cadrul unui studiu realizat cu studenții programului de master Selecția și Gestiunea Resurselor Umane. Analizând dificultățile cu care se confruntă absolvenții atunci când încearcă să se angajeze, problema experienței a fost printre cele mai frecvente motive citate de aceștia.
Echipa Atom HR explică faptul că acest fenomen poate fi cauzat în parte și de situația economică a societății la momentul respectiv. Astfel, atunci când economia este în creștere, angajatorii sunt mai dispuși să își asume riscuri, iar angajarea unui tânăr absolvent care nu are experiență oferă posibilitatea companiei de a îl forma și modela într-o manieră în care acesta poate fi integrat mai eficient. În situația actuală, însă, criza economică împinge angajatorul să apeleze preponderent la persoane cu experiență, deoarece acestea oferă mai multă siguranță și stabilitate. De altfel, o decizie de acest fel economisește resursele companiei, nefiind necesare investiții semnificative de timp și personal în pregătirea noului angajat, pentru a obține randamentul dorit.
O soluție propusă de toți cei intervievați o reprezintă acumularea experienței încă din timpul studiilor, prin participarea la acțiuni de voluntariat și stagii în domeniu, în special prin intermediul partenerilor universității – „Angajatorii nu au cum să pretindă de la un tânăr nou intrat în piața muncii să aibă experiență. Dar ce caută? O să caute în CV activitățile extracurriculare, o să caute proactivitate, o să caute la interviu să vadă că este interesat de firmă. […] Din activitățile extracurriculare deja își poate da seama înspre ce zonă te îndrepți, că poți să faci lucruri, vrei să faci lucruri” (Laura Mariș).
Adela Popa – „Nu întotdeauna avem experiență profesională, adică la locul de muncă, de un anumit număr de ani, dar mulți angajatori acceptă variante alternative, cum ar fi stagii de practică în domeniu, voluntariat în domeniu, orice tip de implicare în relație cu piața muncii, cum ar fi participarea la târguri educaționale sau internship-uri. Mulți angajatori sunt dispuși să asimileze aceste lucruri cu experiența profesională. Chiar și participarea la voluntariat poate să te ajute să bifezi acolo că ai niște experiență.”
De ce nu ne găsim de lucru în domeniu?
O altă nemulțumire a tinerilor absolvenți o reprezintă lipsa oportunităților de a lucra în domeniul studiat. Cu toate că o parte a acestei probleme poate fi atribuită situației economice actuale, rata angajărilor scăzând în multe sectoare de activitate, cei de la Atom HR consideră că o bună parte din vină este purtată și de autorități. În opinia acestora, multe programe de studii oferite de instituțiile universitare ale statului nu corespund cu cerințele angajatorilor pe piața muncii. Un exemplu pe care aceștia l-au oferit îl reprezintă domeniul studiilor de securitate, deoarece metoda de recrutare a serviciilor de securitate ale statului este una diferită, care nu implică necesitatea studiilor în acest domeniu, iar alte oportunități de muncă în domeniu sunt aproape inexistente.
Pe de altă parte, Adela Popa consideră că este necesară o schimbare de perspectivă, și anume modul în care definim conceptul de domeniu. Aceasta susține că modul în care catalogăm un loc de muncă drept fiind „în domeniu” ar trebui să se axeze în jurul abilităților deprinse din timpul studiilor care pot fi apoi incorporate în activitatea postului și nu limitarea la nișa specifică academică pe care un student a absolvit-o.
Adela Popa – „Evident că sunt domenii care sunt mai specializate. Adică dacă vorbesc, de exemplu, de asistență socială, acolo mă aștept că absolvenții să își găsească de lucru în instituții, ONG-uri sau companii care se ocupă cu așa ceva, cu asistență socială. Deci acolo nu prea ai cum să extinzi domeniul. Dar în multe alte studii pe care le fac, domeniul poate fi înțeles mult mai larg. De exemplu, studiez sociologie, e limitativ să mă gândesc că eu voi profesa doar ca sociolog. Adică într-o instituție în care pe contractul meu de muncă să scrie sociolog. Dacă gândesc așa, evident că îmi limitez foarte mult oportunitățile. Din punctul meu de vedere, un absolvent de sociologie poate lucra în orice domeniu în care se lucrează cu oameni. Pentru că specializarea spre asta îi dă deschidere spre orice fel de instituție, organizație, asociație, entitate non profit, în care se lucrează cu teme sociale. Și teme sociale există multe astăzi și unele chiar foarte acute, deci deschiderea este foarte mare.”
Inteligența Artificială și viitorul în piața muncii
Impactul pe care inteligența artificială (AI) îl poate avea atât în prezent, cât și în viitor, asupra pieței muncii este un subiect din ce în ce mai frecvent întâlnit, iar opiniile sunt împărțite. Cu toate acestea , pare că primele ocupații în care efectele acestei tehnologii vor fi resimțite sunt acele posturi care necesită sarcini repetitive și în care nu este esențială creativitatea .
Laura Mariș – „O să înlocuiască locurile de muncă cu rutină clară. Pentru că acum, spre exemplu, dacă scrii pe o foaie de mână și faci fotografie, AI-ul poate să-ți identifice și să-ți transforme în text. O să se modifice piața muncii, însă AI-ul nu este atât de creativ cum suntem noi. Și dacă îl folosești ca pe un instrument, atunci, da, este de ajutor. Dacă te îndrepți din start spre un post precum call center, răspuns la telefon, cel mai probabil că acolo categoric va fi înlocuit.”
Un punct de vedere similar îl are și echipa Atom HR. Din perspectiva lor, în multe domenii singurele posturi care nu riscă să fie înlocuite sunt cele ale specialiștilor, iar sarcinile care pot fi automatizate vor fi preluate de AI. Totuși, sectoarele care ar putea evita această criză sunt cele care implică muncă manuală. Deși există o stigmă atât față de această zonă de lucru, cât și față de instituțiile de formare profesională, echipa Atom HR consideră că cei care profesează în acest domeniu pot da dovadă de multe ori de un set de abilități mai dezvoltat și util decât cel al unui student proaspăt venit de pe băncile facultății.
În ceea ce privește viitorul, consensul pare că va fi vorba atât de înlocuire, cât și de augmentarea locurilor de muncă prin intermediul inteligenței artificiale. Astfel, din punctul de vedere al Adelei Popa, este necesară educarea tinerilor pe acest subiect încă din timpul studiilor .
Adela Popa – „Legat de inteligența artificială, noi înțelegem că este un instrument care poate fi foarte puternic, este deja foarte puternic și probabil că va deveni și mai puternic. Evident că cine știe să-l folosească va avea un atu față de restul oamenilor. Acesta a fost unul din argumentele pentru care noi am decis că părăsim atitudinea de teamă față de inteligența artificială și încercăm să o înțelegem mai bine. Ce am făcut a fost că, în planurile de învățământ de la majoritatea programelor noastre de licență, am introdus, de anul trecut, o disciplină care să fie numai pe inteligență artificială aplicată în domeniul respectiv. Așadar avem inteligența artificială în jurnalism, în relații publice, în asistență socială și tot așa, și sperăm ca în felul acesta studenții noștri să aibă încă un instrument, pe lângă ce le dăm noi în rest, pentru a putea face față la provocările care există.”
Ce poți face pentru a avea cele mai mari șanse de angajare
În ciuda tuturor acestor probleme care pot crea un peisaj pesimist atunci când vine vorba de a găsi un loc de muncă, există și moduri în care tinerii își pot crește șansele de succes.
Pe lângă participarea la acțiuni de voluntariat, stagiaturi sau alte evenimente sau activități extracurriculare, un avantaj mare îl reprezintă și stăpânirea unor abilități de bază privitoare la competențele digitale sau stăpânirea unei limbi străine.
Adela Popa – „Le-aș recomanda să se joace cât de mult pot cu toate aceste tool-uri care le dezvoltă abilitățile, cu aplicații de telefon, de calculator, evident, adaptate la domeniul lor, sau nu numai, dar să exerseze cât mai mult tot ce ține de tehnologie și de competențe digitale, pentru că asta se va cere în absolut orice domeniu și se va cere mult timp de acum încolo. Să-și exerseze cât de mult pot competențele lingvistice. Dacă știu la nivel mediu o limbă străină, să o învețe mai bine, dacă știu bine o limbă să mai învețe încă una și tot așa.”
Un alt aspect esențial îl reprezintă și realizarea unui CV bine pus la punct și o prezență activă în mediul online, în special pe platformele dedicate pieței muncii și a angajărilor – „În primul rând, meseria nu neapărat că se învață, ci se fură. Dacă îți dorești o anumită meserie sau un anumit post, primul loc în care ar trebui să te duci este să ai o prezență online, un CV bine făcut pe LinkedIn” (Laura Mariș).
