Din păcate, subiectul vânătorii de nume celebre ale istoriei românești și ștergerea lor din spațiul public, pe motiv că s-au asociat sau au fost asociați acum 100 de ani cu Mișcarea Legionară, se pare că a luat-o pe ulei. Conform Recensământului, în România mai sunt puțin peste 2.000 de evrei. Și 20 milioane de români. Totuși, cei 2.000 sunt foarte activi. Au trecut Legea Vexler și acum duc o campanie dură contra numelor importante ale istoriei românilor.
După cazul Goga, care nu este lămurit la Sibiu, pentru că Primăria noastră e mai inteligentă ca slugile ce conduc Iașiul, acum se vorbește de Mircea Eliade. În ambele cazuri și în multe alte cazuri, trebuie să ne amintim că Legea Vexler NU se aplică oricui a fost asociat ideologic sau ca membru Mișcării Legionare sau ideilor naziste, fasciste etc. Legea se aplică DOAR persoanele CONDAMNATE pentru crime de război. Ori nici Goga, nici Eliade, nici… nu au fost condamnați.
Acum, că vine un oarecare ilustru necunoscut de etnie evreiască și face cereri peste cereri la instituții și solicită, ca un despot, în baza Legii Vexler, să fie scoase nume de străzi, busturi, nume de școli… nimeni nu îi interzice. Doar suntem democrație (oare?).
Dar de la a cere ceva, până la aplicarea cererii este cale lungă… legală. Din păcate, multe primării și instituții din România sunt conduse de lichele, indivizi care nu au coloană vertebrală. Dacă mâine fac cerere la o astfel de primărie să fie scos un bust și invoc Legea Vexler, fie că este vorba de vreun ilustru evreu, vor scoate bustul. Pentru că atât îi duce capul… adică deloc.
Dincolo de slaba pregătire a multor conducători de instituții publice, asistăm și la o tăcere instituțională și politică pe această temă. Există o teamă inexplicabilă de a spune orice pe acest subiect, Doamne ferește să nu jignim cei 2000 de evrei din România. Nimeni nu îi jignește, în realitate. Dar, viceversa oare e valabilă?
De altfel, interesul vine mai mult din afara țării, cu ajutor din interior. La fel cum au ajuns comuniștii în România. Sau ați uitat că marea majoritate a forurilor comuniste din timpul războiului și imediat după, din România, erau formate din elite evreiești? Ei ne-au adus comunismul.
Apropo, dacă tot au condamnat nazismul, fascismul, legionarismul, de ce nu condamnă comunismul și toți promotorii acestuia? Să le scoatem și lor numele de pe străzi, busturi, instituții. Noroc că, imediat după Revoluție, românii le-au scos numele din majoritatea locurilor, fără să mai aștepte ordin de la comenduirea externă.
Personal, toate aceste legi, pentru că Vexler nu e prima, de interzicere a istoriei, a creaților literare, a filosofiei, doctrinelor politice, mi se pare anti-democratică. Nu poți asigura o stare reală de democrație, prin interzicere. Chiar dacă respectivele doctrine par extremiste. Și pot fi extremiste. Rolul democrației este să asigure în mod real libertatea de exprimare.
Din păcate, Uniunea Europeană, și România ca parte, a uitat aceste valori. Există o temere tot mai mare de creștere a extremismului în rândul oamenilor. Dar vina nu e a oamenilor, nici a extremiștilor. Vina este a celor care ne conduc de ani de zile țara și Uniunea. Prin măsurile lor greșite, mai ales economice, sociale, educaționale și medicale au împins oamenii spre o politică extremă. Dacă totul era bine pentru toți, și nu doar pentru o elită, nu credeți că extremismul nu avea nicio șansă?
Revenind la vânătoarea de nume mari ale culturii naționale românești, personal sunt împotriva acesteia. Și fac toate demersurile pentru a o stopa. Fie cu scrisul, fie prin consultanță sau chiar demersuri juridice. Este inacceptabil ca 2000 să dicteze la 20 de milioane. Doar dacă cei 2000 sunt elita (nu neapărat evreiască, ca să fim clar înțeleși!) care au pus cizma pe gâtul a 20 de milioane. Și atunci, răscoala opiniei publice devine perfect justificată.
Cartea interzicerii și catalogării oricărui discurs ca fiind anti-evreiesc este o prostie. Nu mai suntem acum 100 de ani și nu avem nimic cu evreii. Sper doar ca aceeași energie a autorităților să fie pusă și în discursurile anti-români, care par să nu deranjeze pe nimeni. Până la urmă, eu, ca român, pot fi jignit mereu și asociat altor grupuri etnice, iar eu ar trebui să stau și să înghit?! Ei bine, NU!
