Medicul Roxana Sânpălean este rezident ATI, medic militar și se află aproape de finalul celor cinci ani de pregătire în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu. A ales una dintre cele mai dificile specialități, unde deciziile trebuie luate rapid, iar pacientul ajunge adesea în cea mai fragilă etapă a vieții sale. Pentru ea, ATI înseamnă însă mai mult decât protocoale, proceduri și aparatură: înseamnă să nu renunți nici atunci când pacientului pare să-i mai rămână doar „1% șansă”.
Dr. Roxana Sânpălean și-a început drumul profesional alegând două cariere în același timp: medicina și sistemul militar. A studiat în cadrul Institutului Medico-Militar, filiala Târgu Mureș, iar după examenul de rezidențiat a obținut un post la Spitalul Militar Sibiu.
Pregătirea în specialitatea Anestezie și Terapie Intensivă a făcut-o însă, timp de cinci ani, la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.
„Mi-am dorit dintotdeauna o carieră militară, dar în aceeași măsură și să devin medic. Faptul că le-am putut realiza pe amândouă este ideal”, spune Roxana Sânpălean.
Recunoaște că statutul de medic militar vine cu obligații și rigori suplimentare față de medicina civilă. Pentru ea, însă, această disciplină s-a potrivit cu una dintre specialitățile în care fiecare secundă și fiecare decizie pot conta.
De ce ATI? „Este punctul de intersecție al tuturor specializărilor”
Alegerea Anesteziei și Terapiei Intensive nu a venit din dorința de a se limita la o anumită categorie de afecțiuni. Dimpotrivă.
„Pentru mine chiar și acum este foarte dificil să mă nișez, deoarece îmi place să judec un caz în întregime. ATI-ul reprezintă chiar punctul de intersecție al tuturor specializărilor”, explică medicul.
În Terapie Intensivă ajung pacienții în stare critică, iar medicul trebuie să poată înțelege rapid probleme care țin de mai multe specialități medicale. De aici și nivelul ridicat de pregătire teoretică și practică.
„Pot spune că această specializare necesită foarte multă seriozitate. Baza teoretică trebuie să fie foarte solidă pentru a putea înțelege raționamentele din spatele tuturor deciziilor, astfel încât acestea să devină automatisme în momentele critice. Deciziile corecte și rapide sunt esențiale în ATI.”
Cinci ani de pregătire la SCJU Sibiu
Pentru un medic ATI aflat în formare, numărul și complexitatea cazurilor întâlnite sunt esențiale. Roxana Sânpălean spune că pregătirea într-un spital clinic, unde ajung patologii dintre cele mai diverse și cazuri grave, i-a oferit această experiență.
„În perioada de pregătire este important să poți participa la diagnosticarea, investigarea și tratarea unui spectru cât mai larg de patologii. Pentru ATI acest aspect este esențial, deoarece situațiile critice sunt cel mai frecvent întâlnite.”
La fel de importanți au fost medicii care i-au coordonat pregătirea.
„Pe lângă toată cazuistica vastă, profesorii și îndrumătorii reprezintă puncte cheie în formarea noastră profesională.”
După cinci ani petrecuți în ATI, lecția pe care o consideră poate cea mai importantă nu se găsește însă într-un manual.
„Este în regulă să păstrezi o urmă de îndoială și să acorzi acel 1% șansă”
Medicina bazată pe dovezi lucrează cu statistici, protocoale și probabilități. În fața pacientului critic există însă și cazuri care ies din statistici.
„Dinamica acestei specialități nu poate fi cuprinsă între paginile unei cărți. Poate cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în acești cinci ani este că, uneori, chiar și atunci când statisticile par să spună ceva cu certitudine, este în regulă să păstrezi o urmă de îndoială și să acorzi acel 1% șansă pacientului din fața ta.”
ATI nu înseamnă doar relația dintre medic și pacient. Atunci când un om se află în stare critică, medicul ajunge inevitabil să fie aproape și de familia acestuia.
„Am învățat, de asemenea, că în terapie intensivă nu ai grijă doar de pacient, ci, într-un fel, și de familia lui. Relația cu aparținătorii devine una foarte strânsă, pentru că îi întâlnești în unele dintre cele mai dificile momente ale vieții lor.”
Asta presupune o altă responsabilitate: aceea de a spune adevărul, de a explica și, atunci când situația medicală o permite, de a nu elimina speranța.
„Trebuie să știi să le explici, să le răspunzi la întrebări, să le spui adevărul, dar și să le lași loc pentru speranță atunci când ea există. Cred că ATI m-a învățat că medicina nu înseamnă doar ceea ce știi și ceea ce poți face tehnic, ci și felul în care rămâi alături de oameni atunci când lucrurile sunt cu adevărat grele.”
Rezident-șef: responsabilitatea de a-i coordona și pe ceilalți
În cadrul pregătirii de la Sibiu, Roxana Sânpălean a devenit și rezident-șef. Asta înseamnă nu doar propria pregătire, ci și organizarea activității colegilor și legătura dintre medicii rezidenți și coordonatori.
Experiența de conducere nu este una nouă. În timpul studiilor a fost și șefă de an la Institutul Medico-Militar.
„Este necesară o formă de organizare pentru a asigura continuitatea calității actului medical, cât și a pregătirii. Colegii mai mici vor înțelege de ce unele decizii care par aspre acum îi vor ajuta în viitor. Am fost șefă de an și la Institutul Medico-Militar și cumva am devenit și aici o voce care se face ascultată. Uneori poate fi provocator.”
Despre combinația dintre statutul de femeie, medic militar și viitor specialist ATI vorbește simplu: pentru ea este normalitate.
„Sunt o femeie care s-a orientat spre o carieră militară, am îndeplinit niște bareme, criterii, respect reguli și în același timp sunt și medic și respect protocoale și unicul meu scop este să tratez cât de bine pot pacientul pe care îl am în mâini.”
Examen european după aceleași standarde
Pe 19 septembrie 2026, Roxana Sânpălean a susținut prima parte a examenului EDAIC – European Diploma in Anaesthesiology and Intensive Care.
Este o evaluare europeană pentru medicii din Anestezie și Terapie Intensivă, desfășurată simultan în numeroase centre și construită după standarde comune.
„Acest examen este înrădăcinat în mintea fiecăruia dintre noi încă din anul 1 de rezidențiat. Tot ceea ce învățăm pe parcursul pregătirii este în conformitate cu bibliografia internațională. Acest aspect te poate copleși la început, dar totodată îți oferă siguranța că ești pe un drum uniform, corect.”
Pentru medicul rezident de la Sibiu, participarea la examen a reprezentat și posibilitatea de a-și raporta nivelul de pregătire la același standard utilizat pentru colegii din alte țări.
„Pot spune că sunt recunoscătoare că am avut ocazia să particip la un examen cu asemenea organizare riguroasă. De asemenea, aștept cu nerăbdare rezultatele, pentru a mă putea evalua obiectiv asupra unor subiecte uniforme. Faptul că ne putem compara cu nivelul european este de-a dreptul un privilegiu.”
„Sunt deja medicul pe care îl vizualizam la început de drum”
După cinci ani de rezidențiat, Roxana Sânpălean nu vorbește despre medicul care ar vrea să devină la timpul viitor.
Spune că procesul a început încă din prima zi în care a intrat în ATI. Cu prima intubație. Prima anestezie. Prima reușită. Dar și primul eșec.
„Bazele formării mele profesionale au început încă din prima zi de rezidențiat, cu primul om care m-a îndrumat spre secția ATI, cu prima intubație, primele anestezii, prima reușită, primul eșec, încurajările și explicațiile de care întotdeauna am avut parte.”
După cinci ani, răspunsul său la întrebarea „ce fel de medic ATI vreți să deveniți?” este poate cel mai simplu:
„Sunt deja medicul pe care îl vizualizam la început de drum.”
Iar finalul îl transformă într-un mesaj către cei care au format-o în acești ani:
„Tot ce mai am de făcut este să continui să țin pasul, să fiu întotdeauna recunoscătoare pentru ce mi s-a oferit și să pot să ajut în continuare cu aceeași dăruire și empatie. Aș vrea să transform această întrebare într-o formă oficială de mulțumire pentru tot ce s-a investit în mine, pentru încredere și pentru ajutor. Mulțumesc!”
