16 decembrie 1989. Revoluţia Română începea la Timişoara, apoi s-a extins în toată ţara. Sibiul a fost un punct important al Revoluţiei şi datorită prezenţei lui Nicu Ceauşescu aici. Dincolo de datele istorice, deja mai mult sau mai puţin clare, Revoluţia a reprezentat căderea comunismului în România… oficial. Neoficial lepădarea de metehnele comunismului a durat şi mai durează. Este un proces lent pentru că o doctrină inoculată în mintea şi sufletul atâtor generaţii o scoţi greu din sistemul unui popor.
Sunt 30 de ani de la Revoluţie. Silviu Brucan spunea că trebuie să treacă o generaţie, adică 20 de ani să scăpăm de tarele trecutului. S-a dovedit că trebuie două generaţii. Pentru că mulţi din cei produşi de sistemul comunist au acaparat puterea şi economia după 1989 şi au transmis progeniturilor aceleaşi obiceiuri. Este drept că noua generaţie s-a depărtat de stilul părinţilor, influenţaţi de magia Occidentului, dar nu suficient.
Zilele acestea am întrebat câţiva tineri de 16-25 de ani despre Revoluţie. Fie ei liceeni, studenţi, muncitori prin fabrici sau vânzători la magazine. Răspunsul general valabil a fost că au auzit că a fost ceva, nu le era foarte clar ce la mulţi şi… „sincer nu mă interesează” – acesta a fost cel mai des întâlnit răspuns. Pentru ei Revoluţie este o pagină din manualul de istorie, oră la care probabil au şi chiulit sau au stat pe sub bancă pe Facebook.
Revoluţia din Decembrie 1989 nu mai are relevanţă pentru tinerii de azi. Orice român sub 35 de ani nu a trăit conştient Revoluţia. Adică de la 5 ani nu mă aştept să aibă prea multe amintiri. Iar restul s-au născut după 1989. Unii dintre aceşti tineri au şi ei copii deja. Viaţa merge înainte pentru ei şi Revoluţia reprezintă doar un element din istorie, alături de războaiele mondiale, evul mediu şi Decebal.
