EDITORIAL: Când beizadeaua ajunge ministru

Accesul la funcţiile din Guvern seamănă tot mai mult cu cele pe funcţiile mai mici, din teritoriu. Propulsarea nu se mai face pe criterii de ştiinţă în domeniu, ci pe prietenii şi relaţii. Şi nu doar de partid. Pentru că ne-am obişnuit că partidele din România, odată ajunse la guvernare, nu promovează doar oamenii de valoare din respectivul partid, ci şi parveniţii. Ultimul caz este al ministrului Finanţelor Publice, Dan Vîlceanu.

Publicitate

Departe de mine gândul de a lua la puricat biografia tânărului ministru care se joacă zilele acestea cu banii României. Este evident că pentru funcţia de ministru l-a calificat prietenia cu premierul Florin Cîţu… şi cam atât. Poate şi banii părinţilor. Gafa de astăzi, a doua în doar câteva zile de la numire, ne arată un beizadea ajuns la putere datorită familiei şi prietenilor şi mai puţin a propriei valori. Cum altfel să explic faptul că un economist, ministru de Finanţe nu ştie cât este salariul minim pe economie în România?! Mai mult nu ştie cine stabileşte acest salariu?!

Pentru cei mai puţini citiţi, beizadea era un fiu de domn, un prinţ. Astăzi termenul este folosit peiorativ ca şi „prinţişor” pentru copiii de oameni cu mulţi bani. Şi Vîlceanu este un astfel de copil, provenit din săracul judeţ Gorj, dar din una din cele mai bogate familii de acolo. Bogăţie care întâmplător li se trage de la contractele cu Statul Român.

Acum odrasla familie Vîlceanu a ajuns ministru. L-au făcut părinţii consilier judeţean în 2012, apoi deputat în 2016 şi în 2020. Cum să nu, cu aşa mândrie de băiet? A terminat liceul în 1997 şi a intrat la facultate în 2000. O pauză de 3 ani ne-explicată… încă! Apoi s-a angajat la firma lui tata, unde a prestat toţi anii. De precizat că după 3 ani de tinereţe în PSD, familia l-a mutat în PDL, care l-a adus, prin fuziune, în PNL.

Mă aştept la multe gafe de la acest ministru. Mai grav este că dincolo de gafele din conferinţele de presă, mă ia cu groază gândul ce documente va semna…. sau poate asta a fost şi ideea cu numirea sa acolo: să semneze şi atât. Pe principiul celebru: semnează ca primarul, care acum va fi transformat în limbajul comun în semnează ca Vîlceanu!

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *