În toată energia pozitivă creată în rândul multor români în ultimele două luni pentru a ajuta refugiaţii ucraineni am remarcat implicarea constantă şi dedicată a creştinilor din cultele evnghelice sau neoprotestante. Fie baptişti, penticostali, adventişti sau orice alt cult creştin din această sferă i-am văzut foarte activi în strângerea de donaţii în bani, alimente şi materiale, dar şi asigurarea de refugii şi transport refugiaţilor ucraineni. Au mers chiar mai departe şi au transportat zeci de camioane cu ajutoare, inclusiv medicamente, până în Ucraine, uneori chiar în zonele aflate în plin bombardament.
Nu au făcut reclamă muncii lor. Dar efortul acestei comunităţi din România a fost esenţial. Şi cel mai important lucru, nu au ajutat doar membrii propriei comunităţi, ci pe oricine, indiferent de religie sau cult.
La Sibiu sunt foarte activi din prima zi de război. Strâng donaţii şi le transportă peste graniţă, apoi le diseminează unde este nevoie. Am văzut aceşti creştini cu maşinile cum au trecut graniţa noaptea cu medicamente pentru un spital oncologic. Alţii au ajuns până la Mariopol pentru a duce mâncare orfanilor. Şi exemplele sunt multe. Oameni care, dincolo de serviciul lor, îşi dedică timpul, resursele şi energia pentru a ajuta ucrainenii aflaţi la nevoie.
Poate fac asta datorită credinţei creştine. Poate pentru că şi înainte de acest război făceau astfel de fapte pentru cei mai săraci de la noi din ţară. Şi continuă să îi ajute pe săracii noştri în paralel cu ajutorul oferit ucrainenilor. Dar ce apreciez este deschiderea lor pentru a oferi ajutor fără discriminare.
Numele lor rămân mereu anonime, deşi sunt adevăraţi eroi. Voluntari care conduc zile în şir până în Ucraina cu ajutoare. Alţii care strâng donaţii din România şi Occident. Este o muncă permanentă pentru a ajuta oamenii. Şi adesea o muncă grea. Dar nu se plâng. Au deschis centre de zi pentru educaţia ucrainenilor, cantine, spaţii de cazare.
Sunt adevăraţi eroi, dar care nu văd nimic eroic în munca lor, ci doar ceva firesc. De la simplul creştin la pastorii diferitelor biserici se implică în a oferi ajutor. Orice apel din Ucraina sau din România, fie de la indivizi, instituţii, asociaţii nu rămâne fără răspuns. Imediat se caută soluţii, chiar dacă nu totdeauna pot fi găsite în propria comunitate.
Dedicaţia pentru cauza aceasta este de apreciat. Efortul lor îl consideră firesc şi răsplata pentru ei este fapta bună în sine. Şi credinţa. Căci pentru toţi aceşti creştini, Dumnezeu este unicul reper moral şi tot ceea ce fac, fac pentru că aşa cred că este de cuviinţă în spiritul Bibliei.
Am auzit, uneori, în ultimii ani cuvinte de ocară din partea unor români la adresa lor. Deşi nu o merită. Acesta este modul în care ei trăiesc credinţa creştină. Prin dedicaţie pentru aproape, prin fapte bune fără discriminare, pentru toţi. Se bazează pe puterea propriului exemplu.
Am avut ocazia în ultimele două luni să îi văd adesea la muncă. De la pastor la enoriaş cum încărcau tone de alimente sau conduceau maşini ore întregi peste graniţă. Şi am apreciat discreţia actelor pe care le fac. Fără comunicat de presă la fiecare transport umanitar, fără laude pe Facebook la fiecare masă caldă oferită sau adăpost. Sunt însă transparenţi în tot ceea ce fac şi nu tolerează minciuna şi neadevărul.
Duminică serbează Paştele, Învierea Domnului, sărbătoare creştină importantă. Hristos a înviat, dragi creştini şi vă mulţumim pentru exemplul vostru!
