Sunt deja ani buni de când declarațiile și faptele guvernului maghiar încalcă toate principiile de bază ale Uniunii Europene. De la imixtiuni în politica statelor vecine, la declarații rasiste sau alianțe cu inamicul UE, Rusia, în plin război – sunt doar câteva elemente ce ar fi trebuit să dea de gândit mai marilor Europei și să ceară excluderea Ungariei din Uniune.
Sunt deja nenumărate argumente clare privind politica xenofobă, anti-europeană a Ungariei condusă de Viktor Orban. Să nu uităm că acest mic dictator a fost ales democratic de populația maghiară, din nou. Altfel spus, el și politicile partidului său se bucură de un larg suport în sprijinul cetățenilor maghiari. Ori toate faptele guvernului Orban de la Budapesta contravin principiilor de bază din tratatele Uniunii Europene.
Să ne amintim de tratamentul inuman în criza sirienilor. De imixtiunile permanente în politicile statelor vecine, ca România sau Slovacia. De desele declarații rasiste, dar și de deciziile luate contra comunității LGBTQ sau a valorilor democratice. De prietenia mult prea strânsă cu Rusia și de susținerea valorilor lui Putin prin blocarea sau încetinerea a numeroase decizii ale Uniunii Europene.
Am întrebat de curând la Bruxelles dacă o țară poate fi exclusă din UE. Teoretic, da, practic nu s-a făcut. Dar există exemplul Brexit, când Marea Britanie a cerut să iasă din Uniune și a reușit. De ce ar fi complicat să excludem o țară din Uniune? Practic nu este complicat, dar lobby-ul business-ului maghiar, fie el din SUA sau alte state europene este foarte puternic la Bruxelles.
Totuși, cumulul de decizii politice, administrative, economice și declarații ale guvernului Orban și ale premierului ar trebui să rezulte măcar în sancțiuni. Ce a făcut Parlamentul European? A dat o declarație comună de sancționare a declarațiilor rasiste. Atât. O frecție la picior de lemn pentru Orban.
Să ne amintim din istorie, ascensiunea lui Hitler exact pe politica „rasei pure”. Adică pe același discurs și cumul de măsuri ale guvernului Orban din Ungaria de astăzi. Au râs de el francezii și englezii la început. Au minimalizat puterea sa de convingere. Și totuși… știm ce s-a întâmplat. Nu cred că este cazul ca în războiul, chiar dacă nedeclarat, Rusia-UE, să avem în rândurile Uniunii niște trădători ale idealurilor UE ajută pe cineva. Poate pe ruși și pe Orban și ai lui fanatici.
Cred că timpul declarațiilor de sancționare, și acelea timide, trebuie luat de timpul deciziilor de sancționare clară a Ungariei. Pentru că altfel, ne trezim pe lângă dictatorul Putin și cu un mic Mussolini, chiar în sânul Uniunii Europene.
