Departe de mine gândul ca tocmai de Ziua Culturii Naționale, decretată prin lege, să critic slaba calitate a creatorilor de cultură din ziua de astăzi. Dar nu pot să rabd să nu scriu despre non-valorile artistice devenite etalon cultural, cât și de scriitorii și poeții ofiliți promovați pe banii statului… degeaba!
Culmea ironiei, că tocmai de ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu, aleasă de politicieni pentru a marca Cultura Națională, nu s-a prea întâmplat nimic. Pentru că în anul 2023 a picat duminica. Și nu ați fi vrut ca „găgăuții și gușații” politicii noastre să își strice siesta de prin Dubai, Paris sau altundeva. Au fost și câteva evenimente culturale astăzi, puține, șterse.
Dar până la urmă de ce este nevoie de o Zi a Culturii Naționale prin lege? Mai ales într-o Uniune Europeană unde am îmbrățișat toate valorile, mai puțin a noastră? Poate s-au prins unii că este rost de cheltuiala banului public și cu acest prilej. Sau poate au realizat că, astăzi, România nu mai are valori culturale. Doar semidocți promovați pe bani grei, dar necitiți de nimeni. Sau maneliști care duc cultura națională spre India, Arabia sau Turcia. Iar ceilalți artiști promovați la radio sunt niște copii nereușite ale altora din Occident. Vocile și ritmurile României de astăzi sunt lamentabile. Dar avem și valori culturale în alte genuri muzicale. Din acelea care nu ajung la publicul larg. Oh, dar stați, că ne-am descotorosit de acești artiști! Acum sunt pribegi prin alte țări, unde valorile sunt cu adevărat apreciate.
Și dacă nu avem artiști muzicali, nu avem sciitori și poeți de valoare (sincer, mai lăsați-mă cu acest Cărtărescu), poate avem actori?! Eh, de unde! Avem doar înjurături și filme cu 20 de spectatori, dar plătite gros de la bugetul de stat. Avem și filme cu încasări mai mari, dar tot pline de înjurături și de o frivolitate și prost gust exemplar. Iar în teatru este jale. Degeaba se premiază între ei, dacă pe plan internațional nu îi știe nimeni.
Poate avem pictori, sculptori sau alți artiști plastici? Avem! Dar stați, și ei sunt plecați peste granițe, unde s-au afirmat. Unii probabil s-au lovit la cap și s-au întors în țară, dar imediat au ajuns să regrete.
Per ansamblu, dacă ați auzit pe plan mondial de o valoare națională în cultura din ziua de astăzi, ați remarcat că respectivul nu mai locuiește în România? Deci, concluzia este simplă: care Ziua Culturii Naționale? Cea istorică, da. Cea contemporană? Oh, nu!
