La finele lunii iulie, Oficiul Național pentru Registrul Comerțului a anunțat deschiderea portalului online, care ne-a costat pe noi, contribuabilii, 40 de milioane de euro. Apoi 10 zile tot softul Registrului din țară a fost paralizat. Scandal la București, la Ministerul de Justiție de care ține Registrul. Acum portalul și softul funcționează, dar cozile și nervii sunt la maxim și la angajați și la patronii de firme. O batjocură națională ce se reflectă și la Sibiu.
Am testat sistemul online pentru a adăuga un cod Caen la o entitate juridică și un punct de lucru. După 40 de minute de băgat date, unele redundate, altele idioate (de ce Registrul Comerțului trebuie să știe statusul meu marital?!) am ajuns și la pagina unde să urcăm contractul de comodat încheiat între persoana fizică soțul și persoana juridică PFA, soția. Surpriză! Nu poți încărca documente scanate semnate olograf. Trebuie musai semnătură electronică! Oare deștepții de la București, care au plătit 40 de milioane de euro din banii noștri pentru portal, s-au gândit câte persoane fizice din România au semnătură electronică? Mai ales că majoritatea sediilor și punctelor de lucru la firme închiriate sunt de la persoane fizice, nu firme.
Așa că munca a fost în zadar online. A urmat drumul nr 1 la Registrul Comerțului Sibiu. Coada de la etajul 1 până jos la parter. Am crezut că se dă pâine pe cartelă ca pe vremea lui Ceaușescu. Căldură mare, aer puțin pe holul și scările înguste, din lipsă de ventilație și geamuri spre exterior. Conform legii, Registrul Comerțului trebuie să aibă birou de informare și consultare. Pe hârtie are, în realitate nu funcționează. Cu rugăminți am fost lăsați să trecem de toată coada să punem o întrebare la ghișeul de consultanță. Dar nu era nimeni. Noroc cu paznicul bun la toate care ne-a indicat un formular cu 4 pagini. Luat și plecat acasă să completăm.
Am revenit în altă zi cu forțe proaspete, mai de dimineață, cu formularul completat cum ne-am priceput și cu alte acte. Coada era mai mică, doar până în hol. Dar nervii oamenilor la fel de mari. După vreo 90 de minute am ajuns la ghișeu. Din patru ghișee, doar 2 funcționau. Ironia celor de la Registrul Comerțului este că deasupra camerei unde era consultanța, cred, au scris LA MULȚI ANI. Mda… La mulți nervi trebuia scris.
Din două ghișee, o angajată se plângea la fiecare client și la colega ei că îi este rău și ea închide mai devreme. Ceea ce a și făcut după doi clienți lăsând cu buza umflată următorii. Apoi a servit o clientă, probabil pe sistemul românesc că este o prietenă. Brusc, nu i-a mai fost rău la angajată.
Merită acum o paranteză. De când s-a introdus portalul online, cererile care trec de furcile caudine ale internetului ajung la diferite birouri din țară. Și sunt rezolvate majoritatea tot de oameni… adică de aceiași angajați nervoși pe cei care stau la cozi în fața lor. Angajații se plâng în toată țara că nu mai fac față, că sunt mult prea puțini. Dar cine a inventat digitalizarea cu extra-birocrație? Noi, contribuabilii, sau tot niște angajați de la Registrul Comerțului?!
Revenim la odiseea depunerii documentelor la ghișeu. După lunga așteptare, angajata se uită pe acte și îți trântește o declarație pe care nu ai completat-o. Mai că te și ceartă. Doar ne-am oferit singuri consultanță și trebuia să știm… se pare că portarul nu era așa priceput pe cât am crezut, dar cum săracul era singurul consilier de la Registrul Comerțului Sibiu …
Trecem deoparte, completăm declarația cum ne pricepem, din nou fără ajutor. Apoi dăm să o ducem la ghișeu. Sar rapid trei cucoane și doi bărbați că să stăm la rând. Adică am stat 90 minute să mai stăm odată. Unii sunt certăreți din fire, alții nesimțiți, dar mai sunt și unii care nu se ceartă, nu comentează și cred în bunul simț. Firesc era ca angajata de la ghișeu să intervină și să lămurească problema. Așa că se mai stă odată la coadă.
A doua oară ajunși la angajată ni se spune că am completat greșit undeva. Fără consiliere, normal că am greșit. Apoi că în contractul de comodat între soți un cuvânt era greșit. Corectăm! Nu, mergeți deoparte și refaceți. Iar ne dăm deoparte, corectăm rapid. Iar suntem puși la final de coadă. A treia oară este cu noroc și ni se acceptă dosarul.
În concluzie, un sistem online prost gândit la Registrul Comerțului, angajați puțini și nervoși, dar cu favoritisme la prieteni, întreprinzători privați ținuți ca la coadă la pâine în comunism cu mulți nervi. Mult timp pierdut pentru o chestiune care în alte țări se rezolvă online rapid și fără semnătură electronică. Altfel spus o instituție menită să ajute mediul privat, a ajuns să îi pună piedici! Mulțumim partidului, Guvernului și conducerii naționale și județene de la Registrul Comerțului! (sesizați voi ironia comunistă….)
