Vestită pentru încuietoarea montată pe ușa sacristiei, Biserica Evanghelică din Biertan mai este cunoscută și pentru fosta „închisoare matrimonială” destinată cuplurilor care intenționau să divorțeze. Metoda pare să fi funcționat câtă vreme, în aproape 300 de ani, a fost înregistrat doar un singur divorț.
Pe latura estică a bisericii – cetate, care a găzduit reședința episcopilor sași evanghelici între anii 1572 și 1862, o clădire gălbuie atrage grupurile de turiști venite să descopere trecutul așezării ajunse, la 1993, parte a patrimoniului UNESCO.
Clădirea dispune de două încăperi, prima fiind ocupată de numeroase obiecte utilizată odinioare în gospodării, în timp ce, în cea de-a doua, turiștii pot vedea vechea închisoare.
„Decizia de închiderea a soților era luată de episcop, care le oferea astfel celor doi un timp pe care trebuiau să-l petreacă împreună. Exista doar un singur pat, un scaun, o lingură, o farfurie și o cană, pe care cei doi le foloseau în comun. Dar, mai presus de toate, aveau timp să discute problemele care i-au adus aici”, spune Ulf Ziegler, preotul Bisericii Evanghelice din Biertan.
O astfel de închisoare matrimonială, cunoscută și sub denumirea de „temnița împăcării”, exista și în Slimnic, decizia închiderii soților fiind luată de preot, în timp ce la Biertan hotărârea îi aparținea strict episcopului.
Perioadele pe care cei doi trebuiau să le petreceau închiși erau cuprinse între două și șase săptămâni. „În documente este descris un singur caz în care soțul a fost obligat să plătească fostei soții și copiilor anumite sume de bani, considerându-se astfel că este de datoria acestuia să-și întrețină familia și după divorț”, mai arată părintele Zeigler. De asemenea, în cazul în care soțul divorțat intenționa să se recăsătorească, noua nevastă nu primea nimic în cazul în care îi deceda bărbatul, averea mergând spre copiii din prima căsătorie.
Tot în vechile documente este menționat cazul unei femei răpite de turci și care, după câțiva ani de zile, a revenit în Biertan, unde și-a găsit fostul soț recăsătorit cu o altă femeie. „În acest caz, decizia a fost ca soțul să rămână căsătorit cu cea de-a doua nevastă pentru că prima soție fusese răpită cu mulți ani înainte și nu se știa dacă mai este în viață. Cât despre femeia reîntoarsă în sat, s-a hotărât ca acesteia să-i fie dată de către comunitate o locuință și un teren pe care să-l lucreze”.
O statistică arată că în România zilelor noastre, la fiecare 1.000 de locuitori se înregistrează un divorț. „Sunt preot, iar la cununie le vorbesc tinerilor căsătoriți despre familie și valorile acesteia. Consider că dialogul ajută să depășim orice neînțelegere. Din păcate, am ajuns în situația în care ne vorbim tot mai puțin. Intrați într-o casă și o să vedeți că funcționează televizorul, iar majoritatea celor prezenți stau pe telefonul personal, fără să interacționeze cu cel de lângă”, descrie Ulf Ziegler punctul în care se află multe familii.
Intrarea în celulă este străjuită de un grilaj zdravăn din lemn. În spatele acestuia, două manechine îmbrăcate în straie săsești completează scena, amintind de cei care au petrecut săptămâni lungi în căutarea împăcării.
O masă, un scaun, o lingură, o farfurie, un pat și o pernă. Totul, pentru doi oameni ce trebuiau să găsească o soluție menită să-i țină laolaltă și să formeze o familie, așa cum au jurat în fața altarului.
În urmă cu câțiva ani, unii turiști dornici de experiențe inedite l-au întrebat pe preotul sas dacă se poate înnopta în fosta închisoare matrimonială, lucru care nu s-a întâmplat.
Până când acest lucru să redevină vreodată posibil, n-ar fi rău ca atunci când ajungeți la Biertan, localitate care în 2024 a primit titlul de „Sat de poveste”, iar zilele trecute i-a fost reconfirmat acest statut la Gala „Destinația Anului”, să nu ocoliți biserica-cetate, monument de arhitectură bogat în istorioare și pilde de înțelepciune, care confirmă din plin că județul Sibiu are oameni și locuri de poveste!
Sursa: Facebook – Consiliul Județean Sibiu
