Sincer, am avut încredere că premierul Bolojan va face curățenie la București. Că va desființa și comasa zecile de agenții și institute de tocat bani. Că va fuziona ministere și va concedia pe capete din toate direcțiile. Dar, nu. Prioritatea lui Bolojan și a ministrului Educației este comasarea școlilor și mărirea normei didactice, alături de creșterea numărului de elevi din clase.
Este de noaptea minții ce se întâmplă în această vară. În loc să vedem măsuri dure pentru tocătorii de bani publici din agenții și ministere, vedem o sumedenie de ordine, legi și decizii de luat bani de la mediul privat, de la cetățeanul de rând și de la școli. Am auzit lamentarea lui Bolojan, cum că este greu să faci reformă la instituțiile de stat. Hai, sictir! Nu este voință politică, nu că este greu. Cum ar fi să dai afară 50% din angajații de la stat din București din ministere, direcții, agenții, institute? Ușor administrativ, greu politic că toți cred că sunt membrii de partid.
Dar găselnița cu comasarea școlilor, mărirea normei didactice și mărirea numărului de elevi în clase mi se pare de noapte minții. Am anchetat câteva cazuri din județul Sibiu de școli ce vor fi comasate juridic. Ministrul Educației spune că se vor reduce 9.000 de posturi în țară. Unde? Că în toate școlile comasate primarii și IȘJ spun că oamenii rămân pe posturi. Directorul devine director adjunct, secretara și contabilul rămân… unde este eficiența financiară?! În schimb școlile respective pierd accesul la proiecte europene.
Plus că din asta speră Guvernul să câștige bani la buget? Bani tocați de Ciolacu și echipa anul trecut? Păi să meargă la Ciolacu să ceară banii. Nu la școli! Dar nu mă miră nimic. Din 1990 încoace, România a avut atâția miniștrii ai Educației și atâtea modificări legislative privind educația, de nici eu nu îi mai știu. Cum nu vreau să știu cum îl cheamă nici pe actualul ministru al Educației. Pentru mine este tot un nimeni, ca toți care au fost și au reformat educația de 35 de ani. Oricum va dispărea ca restul în neantul politicii, curând.
Mărirea efectivelor claselor mi se pare însă o mojicie fără măsură. Se știe clar, pe plan mondial, că educația de calitate se face în clase cu număr mic de elevi. Doar la noi, Bolojan și echipa vor să ne întoarcă în anii ’90 cu 40 de copii în clasă. Poate nu 40, dar ați prins ideea.
Nu era mai bine să puneți 40 de directori din ministere într-un birou? Și să le dați o singură secretară, ca la clasă. Aaaa, voi aveți voie 40 de birouri, 40 secretare, 40 consilieri, 40 tocători de frunze, 40 de șoferi etc… Doar elevii României nu au voie să aibă condiții pentru educație!
