În curțile școlilor din România, la colțurile claselor sau pe grupurile de WhatsApp ale elevilor, se vorbește o „limbă” pe care adulții o înțeleg tot mai greu. Termeni ciudați, expresii aparent fără sens și glume colective care se răspândesc cu viteza internetului au devenit parte din vocabularul zilnic al elevilor de gimnaziu. Cel mai nou exemplu? Misteriosul „6-7”.
De câteva săptămâni, expresia a început să fie rostită și în școlile din țara noastră, mai ales printre elevii de clasele a VI-a și a VII-a. Totul a pornit din Statele Unite, unde un fragment dintr-un cântec rap a devenit viral pe TikTok. Versurile conțineau doar „6-7”, fără nicio explicație, dar tocmai lipsa sensului a făcut ca expresia să se transforme într-un fenomen cultural.
Elevii americani au început să o strige la întâmplare, în pauze sau în timpul orelor, iar filmulețele cu reacțiile profesorilor au adunat milioane de vizualizări. În scurt timp, „6-7” a traversat oceanul și a intrat în glosarul tinerilor europeni, inclusiv al celor din România.
„Am auzit prima dată pe TikTok, apoi toată clasa a început să zică ‘6-7’ când profesorul ne spunea să deschidem la pagina 67. Nici nu contează ce înseamnă, e doar amuzant”, povestește un elev de 13 ani din Sibiu.
Fenomenul are toate ingredientele unei mode digitale: e scurt, ușor de pronunțat și îi face pe copii să simtă că fac parte dintr-un grup care „știe”. În lipsa unui sens concret, „6-7” a devenit o parolă a generației care trăiește în ritmul trendurilor virale.
Profesorii se împart între amuzament și îngrijorare. Unii spun că e o joacă inofensivă, un semn al timpului în care elevii se exprimă tot mai mult prin meme și simboluri online. Alții, însă, se plâng că interjecția rostită brusc în timpul orelor perturbă lecțiile. „S-a transformat într-un fel de tic colectiv. Copiii o spun fără motiv, doar ca să râdă. Important e să nu devină o distragere permanentă”, afirmă o profesoară din Sibiu.
Lingviștii consideră că fenomenul „6-7” nu e o întâmplare izolată, ci parte dintr-o transformare mai amplă a limbajului tinerilor. Internetul creează un spațiu comun global în care expresiile circulă mai repede decât oricând, iar sensul lor contează mai puțin decât apartenența.
Pentru părinți și profesori, cheia nu este interzicerea acestor expresii, ci înțelegerea lor. „Când un copil spune ‘6-7’, nu transmite un mesaj periculos. Vrea doar să arate că e conectat la cultura generației sale. În loc să-l certăm, e mai bine să-l întrebăm de unde vine și ce înseamnă pentru el”, explică un psiholog școlar.
Așa cum generațiile anterioare au avut propriile lor „șmecherii” de limbaj — de la „cool” și „mișto” până la „frate” sau „nașpa” —, și „6-7” își va avea timpul său de glorie. Poate că într-o lună va fi uitat, înlocuit de altă expresie bizară, dar el rămâne dovada vie a felului în care adolescenții reușesc, mereu, să-și creeze propriul univers de cuvinte.
