Federația SANITAS a anunțat o grevă generală în sănătate. În realitate, în județul Sibiu nu a fost nicio grevă, în numeroase spitale din țară activitatea a continuat normal, iar în alte unități protestul a adunat doar câteva zeci de persoane. Nu revendicările au fost slabe. Slabă a fost organizația care a pretins că vorbește în numele întregului sistem medical.
Marți, 28 iulie, trebuia să înceapă marea grevă generală din sănătate. O acțiune pe termen nelimitat, anunțată cu surle și trâmbițe de Federația SANITAS. Peste 400 de spitale, potrivit unor relatări. Peste 500, potrivit altora. Aproape 100.000 de angajați implicați în conflictul de muncă.
Cifre mari. Declarații ferme. Mesaje dramatice.
Numai că, atunci când a venit ziua grevei, în multe spitale nu s-a întâmplat nimic.
La Sibiu a fost liniște. SANITAS are aproximativ 30 de membri în Spitalul Județean
În județul Sibiu, greva generală nu a existat. Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu nu primise nicio notificare, iar în celelalte unități medicale importante activitatea s-a desfășurat normal.
Nici greva de avertisment din 20 iulie nu s-a văzut în spitalele sibiene. Nu au existat grupuri de angajați, pancarte, opriri vizibile ale activității sau programări anulate. Am scris atunci că protestul a trecut aproape neobservat în județul Sibiu.
Explicația este simplă și arată prăpastia dintre mesajele conducerii SANITAS și realitatea din spitale. La Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, cea mai mare unitate medicală din județ, federația are aproximativ 30 de membri.
Este un număr infim raportat la numărul total al angajaților. Cei mai mulți salariați sindicalizați din cadrul spitalului sunt membri ai altor organizații.
Cum ar putea SANITAS să declanșeze o grevă generală reală într-un spital în care reprezintă doar câteva zeci de angajați?
Nu poate. Poate doar să treacă unitatea pe o listă națională, să trimită o notificare și să creeze impresia că întregul spital este implicat în conflict.
Greva generală trebuia să fie momentul în care lucrurile se schimbă. Nu s-au schimbat.
Iar Sibiul nu este o excepție.
La Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, activitatea s-a desfășurat normal. Chiar organizația locală SANITAS a recunoscut că participarea la protest „nu a fost posibilă”.
În spitalele din Bistrița și Beclean, membrii SANITAS nu au intrat în grevă, invocând deficitul de personal și imposibilitatea asigurării activității obligatorii.
La Spitalul Județean Piatra-Neamț nu s-a protestat deoarece sindicatul reprezentativ este Solidaritatea Sanitară, nu SANITAS. Toate aceste situații au fost consemnate de AGERPRES.
Așadar, ce fel de grevă generală este aceea la care spitale județene întregi nu participă?
O federație sindicală nu înseamnă întregul sistem
Aici este problema pe care conducerea SANITAS refuză să o privească direct.
Sănătatea românească din 2026 nu mai este cea de acum 20 sau 30 de ani. Mișcarea sindicală s-a diversificat. În spitale există SANITAS, Solidaritatea Sanitară, Hipocrat, Promedica și numeroase sindicate locale, unele independente. În alte unități, o mare parte dintre salariați nu mai sunt înscriși în nicio organizație.
La Spitalul Județean Piatra-Neamț, de exemplu, conducerea unității a explicat limpede că sindicatul reprezentativ este Solidaritatea Sanitară. Angajații nu puteau fi mobilizați automat de o federație din care nu fac parte.
Același fenomen există, în diferite proporții, în multe județe. SANITAS continuă însă să comunice de parcă ar reprezenta întregul sistem public de sănătate.
Nu îl mai reprezintă.
Poți declara conflict de muncă în 400 sau 500 de unități. Poți trimite notificări și comunicate. Poți aduna într-un tabel toate spitalele în care există măcar câțiva membri SANITAS. Dar existența unei organizații cu zece, 15 sau 30 de membri într-un spital cu sute ori mii de angajați nu transformă acel spital într-o unitate aflată realmente în grevă generală.
O grevă nu se măsoară în anteturi, notificări și postări pe Facebook.
Se măsoară în oameni.
Revendicări corecte, reprezentare tot mai slabă
Trebuie spus clar: multe dintre revendicările angajaților din sănătate sunt legitime.
Deficitul de personal este real. Turele sunt acoperite tot mai greu. Asistenții, infirmierii, brancardierii și personalul administrativ sunt suprasolicitați. Sporurile trebuie acordate echitabil, iar munca de noapte, din weekend și din zilele de sărbătoare nu poate fi tratată ca un moft bugetar.
Chiar în ziua protestului, Guvernul a aprobat deblocarea a peste 6.850 de posturi: 2.593 pentru asistenți medicali, 2.567 pentru personalul auxiliar și peste 1.400 pentru medici. Decizia arată că presiunea publică și sindicală poate produce efecte, chiar dacă numărul rămâne mult sub necesarul invocat de federație. Ministerul Sănătății a prezentat măsura drept un pas necesar pentru echilibrarea resursei umane.
Dar justețea revendicărilor nu poate ascunde eșecul mobilizării.
Când declari grevă generală și în județe întregi nu se întâmplă nimic, ai o problemă de reprezentativitate. Când în unele spitale protestează doar zece, 15 sau câteva zeci de persoane, nu mai poți vorbi despre oprirea sistemului. Când propriii membri aleg să nu intre în grevă, conducerea federației trebuie să se întrebe de ce nu mai este urmată.
SANITAS și-a consumat credibilitatea în anticamerele politice
SANITAS nu este afiliat oficial unui partid. Pe hârtie, este o organizație sindicală independentă. În percepția multor angajați din spitale însă, federația a ajuns prea des să joace după calendarul politic.
Proteste zgomotoase urmate de negocieri netransparente. Amenințări cu greva urmate de amânări. Lideri primiți la ministere, promisiuni, fotografii și apoi luni de liniște. Mobilizarea membrilor atunci când presiunea folosește unei tabere politice și dezumflarea protestului după obținerea unei noi promisiuni.
Poate că SANITAS nu a făcut oficial politică. Dar, prea des, a acceptat să fie folosit în jocul politic.
Chiar înaintea grevei din 28 iulie, conducerea federației a fost primită la Cotroceni. După întâlnire, SANITAS a anunțat că se va concentra pe dialogul cu partidele parlamentare, deoarece acestea vor decide forma finală a Legii salarizării. Federația a menținut greva, dar a mutat imediat centrul de greutate al acțiunii din spitale în birourile partidelor. Comunicatul oficial SANITAS descrie chiar acest traseu.
Iar angajații au înțeles mesajul: liderii negociază, oamenii sunt chemați să asigure decorul.
Eșecul grevei nu este o victorie pentru Guvern
Eșecul grevei nu înseamnă că angajații sunt mulțumiți sau că problemele din sănătate au dispărut.
Dimpotrivă. Este posibil ca oamenii să fie atât de dezamăgiți de organizațiile care pretind că îi reprezintă, încât nu mai cred nici în protest. Este posibil să susțină revendicările, dar să nu mai aibă încredere în liderii care îi cheamă la grevă. Este posibil să fie membri ai altor sindicate sau să fi renunțat complet la plata unei cotizații sindicale.
Aceasta este adevărata criză: nu lipsa nemulțumirilor, ci lipsa încrederii.
SANITAS trebuie să publice numărul real al greviștilor
SANITAS ar trebui să publice numărul real al participanților la grevă, defalcat pe spitale și județe.
Nu numărul unităților notificate. Nu numărul total al membrilor din registre. Nu fotografii strânse selectiv de la filialele unde protestul s-a văzut.
Câți angajați au întrerupt efectiv activitatea? Câte consultații și intervenții au fost reprogramate? În câte spitale nu a existat niciun grevist? În câte unități sunt majoritare alte organizații sindicale? Câți dintre cei aproape 100.000 de membri revendicați de federație au participat efectiv?
Fără aceste răspunsuri, „greva generală” rămâne doar o etichetă mare lipită peste o mobilizare mică.
SANITAS nu mai poate confunda vechimea cu reprezentativitatea și sigla cu autoritatea. Dacă vrea să rămână relevant, trebuie să se întoarcă în spitale, printre angajați, nu doar la mesele de negociere ale politicienilor.
Altfel, următoarea grevă generală va fi la fel ca aceasta: generală doar în comunicatul de presă.
