În județul Sibiu s-au înmatriculat în 2025, potrivit datelor ONRC, 3.824 de persoane fizice și juridice, adică SRL-uri, PFA-uri și alte forme de activitate: cu 25,13% mai multe decât în 2024 și peste media națională de 22,8%. Multe dintre afacerile acestea pornesc cu un site de prezentare făcut repede, între două urgențe. Ce știu mai puțini patroni e că legea are pretenții de la acel site, iar verificarea completă durează cam cât o cafea.
Ce trebuie să scrie pe site, potrivit legii
Obligația stă în Legea 31/1990, art. 74, care prevede la alineatul (5) că, dacă societatea deține o pagină de internet proprie, informațiile de la alineatele (1) și (3) se publică și pe acea pagină. Tradus din limbaj juridic, pe site trebuie să apară:
- denumirea societății;
- forma juridică (SRL, SA și celelalte);
- sediul social;
- numărul din registrul comerțului;
- codul unic de înregistrare (CUI).
La SRL mai există un element, exact cel pe care îl ratează aproape toată lumea: capitalul social. Alineatul (5) trimite și la alineatul (3), care îl cere pentru documentele societății, deci și pentru site. Legea nu spune unde anume; de obicei, datele stau în subsol, vizibile de pe orice pagină, sau pe pagina de contact. Obligația e în lege din decembrie 2006. Granița ei e clară: din înmatriculările de anul trecut din județul Sibiu, cele 2.320 de SRL-uri intră toate sub regulă, în timp ce pentru cele 1.416 PFA-uri textul legii nu prevede o cerință explicită de acest fel, nici atunci când au site de prezentare.
Ce se întâmplă dacă datele lipsesc
Lipsa lor e contravenție, sancționată de articolul 270³ din aceeași lege cu amendă de la 2.500 la 5.000 de lei. Constatarea o fac organele de control ale ANAF, nu ANPC și nu Registrul Comerțului, cum se aude des în discuțiile dintre antreprenori. Există însă o nuanță care schimbă tonul: fapta intră sub legea prevenirii, așa că la prima constatare se dau avertisment și un termen de remediere, nu amendă. Amenda apare doar dacă termenul trece și datele tot lipsesc. Iar ca totul să fie spus cinstit: nu există cazuri publice documentate de amenzi aplicate pe acest articol pentru site-uri de prezentare. Obligația e reală, sancțiunea e scrisă în lege, aplicarea e rară în practica publică. Practic, e vorba de câteva minute de completat subsolul site-ului.
La magazinele online, regula e mai strictă
Pentru site-urile prin care se vinde efectiv online se adaugă Legea 365/2002 privind comerțul electronic. Articolul 5 cere acces ușor, direct, permanent și gratuit la o listă mai lungă de informații: de la datele de identificare și de contact până la tarife, cu precizarea TVA-ului. Diferența mare e la sancțiune. Amenda prevăzută la articolul 22 litera b), de la 1.000 la 100.000 de lei după majorarea din 2024, nu intră sub legea prevenirii, deci poate fi aplicată direct, fără avertisment prealabil. În practică, la un site de prezentare primul control se încheie de regulă cu avertisment, în timp ce la un magazin online amenda poate veni de la prima constatare.
Un link din subsol care duce spre o platformă închisă
Tot la magazinele online se întâlnește des o relicvă: linkul către platforma europeană de soluționare online a litigiilor (ODR), afișat ani la rând în subsol, pe vremea când era o cerință pentru comercianții online. Platforma s-a închis pe 20 iulie 2025, potrivit anunțului oficial al Comisiei Europene. Dacă linkul a rămas în subsolul site-ului tău, el duce acum spre o platformă dispărută. Verificarea ține 30 de secunde: derulează până la subsolul site-ului și caută trimiterea către ODR. Dacă e acolo, e de scos sau de actualizat, împreună cu textul care o prezenta drept cerință în vigoare.
Verificările pe care le faci singur, în câteva minute
Restul controlului ține de bunul simț tehnic și nu cere nicio unealtă plătită.
- Deschide site-ul de pe telefon, cu browserul pe modul incognito și pe conexiunea de date, fără WiFi. Google folosește versiunea mobilă a conținutului pentru indexare și clasare, scrie explicit în documentația oficială, actualizată în decembrie 2025. Dacă pe telefon meniul nu se deschide sau textul e ilizibil, exact asta evaluează și Google.
- Testează formularul de contact ca un client: completează-l cu o întrebare oarecare și urmărește dacă mesajul ajunge în căsuța de email a firmei; aruncă o privire și în folderul de spam. Mesajele pleacă de obicei prin serverul pe care stă site-ul, iar o configurare stricată nu anunță pe nimeni: cine completează vede confirmarea de trimitere, firma nu primește nimic.
- Scrie în Google site:domeniulfirmei.ro, cu domeniul tău în loc, și deschide patru-cinci rezultate. Lista nu cuprinde tot, o spune chiar Google în documentație, dar scoate repede la iveală paginile moarte. Pentru adresele schimbate, recomandarea oficială e un redirect permanent, păstrat cel puțin un an.
- Uită-te și la începutul adresei din bara browserului: fără HTTPS, Chrome afișează un avertisment de conexiune nesecurizată chiar lângă adresă, adică primul lucru pe care îl vede un client precaut.
- Aruncă un ochi și la anul de lângă semnul © din subsol. Niciun text de lege nu cere anul curent acolo, însă un 2022 uitat pe pagină arată că site-ul nu a mai fost atins de mult.
De ce se strică site-urile în tăcere
Anul vechi din subsol are de multe ori o cauză mai tehnică decât pare. Explicația vine de la agenția Novaweb din Iași: multe site-uri de firmă sunt construite pe WordPress cu plugin-uri comerciale, de tipul Elementor Pro, iar licențele acestora rămân de regulă active cât ține contractul de mentenanță. Când contractul se încheie, licența se dezactivează și update-urile se opresc, deși site-ul rămâne online și pare în regulă. Fără update-uri însă, funcționarea corectă a unui site pe termen lung nu se poate garanta: așa funcționează platforma, indiferent cine a făcut site-ul.
Cine vrea lista completă, cu pașii tehnici puși în ordine, găsește verificările pas cu pas publicate ca ghid separat. Pentru început ajung cele zece minute de mai sus. Site-ul firmei merită măcar o dată pe an aceeași atenție ca dosarul de la contabilitate.
