Reluarea activităților după un traumatism sau o intervenție chirurgicală ortopedică trebuie făcută gradual și numai în funcție de evoluția pacientului. Asist. univ. dr. Alexandru-Florin Diconi, medic specialist în cadrul Secției Clinice Ortopedie-Traumatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, explică principalele etape ale recuperării și riscurile nerespectării recomandărilor medicale.
Revenirea la activitățile obișnuite diferă de la un pacient la altul
Momentul în care pot fi reluate activitățile cotidiene și profesionale depinde de natura leziunii, tratamentul aplicat, particularitățile biologice ale pacientului și evoluția vindecării. Decizia este luată individual, în urma evaluărilor clinice și imagistice periodice.
În cazul traumatismelor minore, recuperarea funcțională poate avea loc într-un interval relativ scurt. Fracturile complexe, leziunile ligamentare majore și intervențiile chirurgicale reconstructive pot necesita însă câteva luni de recuperare.
Medicul avertizează că reluarea prematură a activităților solicitante poate afecta consolidarea leziunii și poate crește riscul apariției complicațiilor sau al unei noi accidentări.
Durerea trebuie să se diminueze treptat
Durerea apare frecvent după traumatisme și intervenții chirurgicale, fiind o parte a răspunsului organismului la afectarea țesuturilor. Un anumit nivel de disconfort poate fi resimțit și în timpul mobilizării articulațiilor sau al exercițiilor pentru refacerea musculaturii.
Pe parcursul vindecării, durerea trebuie însă să scadă treptat. Persistența unei dureri intense, agravarea simptomelor, apariția unui edem important, limitarea accentuată a mișcărilor sau semnele inflamatorii locale impun o nouă evaluare medicală. Aceste manifestări pot indica apariția unor complicații sau necesitatea modificării programului de recuperare.
Lipsa recuperării poate produce deficite permanente
Vindecarea biologică a unei leziuni nu garantează și restabilirea completă a funcției segmentului afectat. În lipsa unui program adecvat de recuperare pot apărea rigiditatea articulațiilor, reducerea amplitudinii mișcărilor, atrofierea musculaturii și scăderea forței.
Pacienții se pot confrunta și cu tulburări de mers și echilibru, afectarea controlului neuromuscular, durere cronică și prelungirea perioadei necesare revenirii la viața socială și profesională.
În anumite cazuri, deficitul funcțional rămas în urma unei recuperări necorespunzătoare poate deveni permanent și poate afecta semnificativ calitatea vieții.
Exercițiile pot fi efectuate și acasă, dar după un program stabilit de specialiști
Recuperarea la domiciliu poate fi realizată în siguranță dacă exercițiile sunt prescrise și monitorizate de specialiști. Programul trebuie adaptat diagnosticului, stadiului vindecării și obiectivelor terapeutice stabilite pentru fiecare pacient.
Potrivit medicului sibian, cele mai bune rezultate sunt obținute prin combinarea ședințelor desfășurate sub supraveghere de specialitate cu exercițiile efectuate constant acasă. Respectarea recomandărilor și implicarea pacientului sunt decisive pentru rezultatul recuperării.
Dispozitivele medicale trebuie recomandate după evaluarea pacientului
În funcție de afecțiune și de etapa recuperării, medicii pot recomanda cârje, cadre de mers sau bastoane pentru sprijin și reducerea presiunii asupra membrului afectat. Ortezele pot fi utilizate pentru protejarea și stabilizarea structurilor musculoscheletale.
În anumite protocoale postoperatorii pot fi folosite aparate de mobilizare pasivă continuă. Benzile elastice, bicicletele ergonomice și echipamentele pentru reeducarea mersului contribuie la refacerea forței și mobilității, în timp ce sistemele de crioterapie și compresie pot ajuta la controlarea durerii și a edemului.
SCJU Sibiu subliniază că alegerea și utilizarea acestor dispozitive trebuie stabilite numai în urma unei evaluări medicale și adaptate particularităților fiecărui pacient.
