Îngrijirea copiilor născuți prematur presupune monitorizare permanentă, prevenirea infecțiilor și pregătirea treptată pentru externare. Asistentul medical șef Camelia Bicher, din cadrul Secției Clinice Prematuri a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, a explicat care sunt principalele provocări întâlnite de personalul medical și cum sunt implicați părinții în recuperarea nou-născuților.
Spre deosebire de activitatea din Terapie Intensivă, îngrijirile acordate în Secția Clinică Prematuri sunt orientate în principal spre stabilizarea copiilor, creșterea acestora și pregătirea pentru externare.
Temperatura, respirația și alimentația, atent monitorizate
Una dintre principalele provocări este instabilitatea termică. Pentru prevenirea hipotermiei, nou-născuții sunt îngrijiți inițial în incubatoare sau sub mese radiante cu servocontrol. Temperatura din saloane este monitorizată constant, astfel încât trecerea la pătuțurile standard să poată fi făcută în siguranță.
Personalul medical urmărește permanent funcțiile respiratorii și cardiace. Episoadele de apnee de prematuritate, desaturările, bradicardia sau tahicardia trebuie identificate rapid, iar oxigenoterapia este monitorizată cu atenție.
Alimentația reprezintă o altă etapă dificilă. În funcție de starea copilului, personalul poate monta un abord venos periferic pentru alimentație parenterală parțială sau o sondă nazogastrică pentru alimentația enterală prin gavaj. Ulterior este urmărită toleranța digestivă și se face trecerea treptată la alimentația la sân sau cu tetina.
Nou-născuții cu icter care necesită fototerapie sunt, de asemenea, supravegheați. În secție sunt pregătiți și copiii care trebuie examinați oftalmologic în cadrul programului pentru depistarea retinopatiei de prematuritate.
Incubatoare, aparate de fototerapie și echipamente pentru screening
Secția Clinică Prematuri dispune de incubatoare cu servocontrol, mese radiante individuale și pentru gemeni, pătuțuri standard, lămpi de fototerapie, pulsoximetre și pompe de perfuzie.
Pentru investigațiile necesare nou-născuților sunt disponibile și un oftalmoscop, precum și echipamente medicale pentru screeningul auditiv.
Părinții sunt implicați în îngrijirea copiilor
Familia are un rol important în recuperarea prematurilor. Părinții sunt încurajați să participe la îngrijirea de tip „cangur”, care presupune contactul direct, piele pe piele, dintre copil și părinte.
Potrivit Cameliei Bicher, această metodă contribuie la dezvoltarea neurologică a nou-născutului, reduce stresul, ajută la stabilizarea funcțiilor vitale și consolidează legătura emoțională dintre părinte și copil.
Înaintea externării, mamele sunt implicate în activitățile de îngrijire de bază, precum toaleta nou-născutului, schimbarea scutecului și asigurarea confortului acestuia.
Reguli stricte pentru prevenirea infecțiilor
Prevenirea infecțiilor asociate actului medical reprezintă una dintre prioritățile secției. Atât personalul medical, cât și vizitatorii trebuie să respecte precauțiile standard.
Acestea includ igiena mâinilor, purtarea echipamentului de protecție, igienizarea spațiilor de spitalizare și folosirea materialelor de unică utilizare. Echipamentele reutilizabile trebuie sterilizate.
Când poate fi externat un copil prematur
Externarea este posibilă numai după îndeplinirea mai multor criterii. Copilul nu trebuie să prezinte semne clinice de boală și trebuie să fie stabil din punct de vedere cardiorespirator și hemodinamic.
Alimentația trebuie să se desfășoare fără dificultăți, fie exclusiv la sân, fie mixt sau artificial, atunci când există contraindicații pentru alăptare ori mama refuză alăptarea după ce a fost informată despre beneficiile acesteia.
Conform criteriilor prezentate de reprezentanta secției, copilul trebuie să atingă greutatea de 2.500 de grame, să aibă tranzit intestinal și micțiuni normale și să își poată menține temperatura corporală în pătuț, fără surse suplimentare de încălzire.
Nou-născutul trebuie să poată respira fără oxigen suplimentar, să nu mai aibă nevoie de fototerapie și să nu fi prezentat crize de apnee în ultimele cinci până la șapte zile de spitalizare. Înaintea externării trebuie efectuate și testările de screening.
Mama este instruită în privința alimentației și îngrijirii copilului, a prevenirii rahitismului și anemiei de prematuritate, a eventualelor tratamente și a controalelor medicale necesare ulterior.
Rolul asistentei șefe în activitatea secției
Asistenta șefă are atribuții administrative, clinice și de sprijin emoțional. Aceasta planifică turele și distribuie asistentele, infirmierele și îngrijitoarele în funcție de starea copiilor și de gradul lor de dependență.
Totodată, verifică respectarea normelor de igienă, dezinfecție și izolare, gestionează materialele și echipamentele medicale și participă la instruirea și evaluarea personalului.
Asistenta șefă supraveghează și modul în care părinții sunt implicați în îngrijirea copiilor și menține o comunicare constantă cu medicii secției.
Semnele de alarmă pe care părinții trebuie să le cunoască
După externare, părinții trebuie să solicite ajutor medical dacă observă modificarea culorii pielii, febră, efort respirator, dificultăți de alimentație, umflături sau scăderea tonusului muscular.
Familia primește recomandări despre temperatura, aerisirea și umiditatea camerei, îmbrăcămintea copilului și condițiile de somn. Laptele matern este recomandat cu prioritate. Pentru copiii alimentați artificial este indicată formula destinată prematurilor, potrivit recomandării medicului.
Vaccinarea trebuie făcută conform Calendarului Național de Vaccinare, iar părinții trebuie să acorde o atenție deosebită igienei și prevenirii infecțiilor.
Copiii prematuri trebuie incluși într-un program de monitorizare până la vârsta de doi ani și evaluați periodic de medicul de familie și, în funcție de recomandări, de neonatolog, pediatru, neurolog pediatru, oftalmolog, medic ORL, ortoped pediatru, kinetoterapeut sau psihiatru.
Pentru transportul și purtarea copilului trebuie folosite accesorii adecvate, precum scoica ori scaunul auto și sistemele ergonomice de purtare.
