Ioan Bratu, cunoscut în Tilișca drept Nică „a lu’ Greavu”, a trecut granița în Ungaria, în noiembrie 1989, împreună cu 1.427 de oi. Povestea ciobanului sibian, ajuns acum la 77 de ani, a fost prezentată de Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.
Ioan Bratu locuiește în prezent la Unitatea Medico-Socială din Săliște. A absolvit șapte clase, însă experiențele sale au ajuns în rapoartele serviciilor de securitate din România și Ungaria, dar și într-o poezie scrisă de Adrian Păunescu.
A început să muncească de copil
Ioan Bratu a plecat de mic la stâna unchilor săi din Timiș. De la aceștia a primit și numele sub care avea să fie cunoscut în sat.
„De copil am mers slugă la stâna unchilor mei, Greavu, în Timiș”, își amintește ciobanul.
Nu era plătit în bani. Pentru fiecare an de muncă primea 24 de oi și toate veniturile obținute de pe urma lor: brânză, lână și miei.
După terminarea armatei, turma sa a început să crească. În anii ’80, creșterea oilor putea aduce venituri importante. Potrivit lui Ioan Bratu, din vânzarea a 100 de oi se puteau cumpăra mobilă nouă și materiale pentru construirea unei case.
Statul comunist i-a confiscat 860 de berbecuți
Prima lovitură majoră a venit în 1982, când autoritățile comuniste i-au confiscat 860 de berbecuți în județul Hunedoara.
Ioan Bratu estimează paguba la 560.000 de lei, calculată la valoarea banilor din acea perioadă. El afirmă că litigiul cu statul român a ajuns ulterior la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Ciobanul din Tilișca a continuat însă să-și dezvolte afacerile. La mijlocul anilor ’80 a vândut o turmă către CAP-ul din Obreja, județul Caraș-Severin, pentru 1,2 milioane de lei.
A câștigat bani și din comerțul cu autoturisme ARO. Susține că a cumpărat 37 de mașini direct de la fabrica din Câmpulung Muscel, pe care le-a revândut după câteva luni. Un autoturism cumpărat cu aproximativ 110.000 de lei putea fi vândut cu până la 180.000 de lei, în condițiile în care accesul la mașini era limitat prin liste de așteptare.
Teama unei noi naționalizări l-a împins spre graniță
În 1986, Ioan Bratu avea o casă nouă în Pecica, județul Arad, și aproximativ 1.200 de oi. Amintirea naționalizării din 1958, când unchii săi ar fi pierdut 3.600 de animale, l-a făcut să se teamă că regimul comunist îi va confisca și lui averea.
La 2 noiembrie 1989, chiar în ziua în care își sărbătorea aniversarea, a pornit cu turma spre frontiera româno-ungară. A ales o zonă dintre Peregu Mare și Nădlac.
„Prima dată ne-am oprit lângă graniță, ne tot uitam după adăposturi subterane ale soldaților. Se tot vorbea că ar sta ascunși, să-i prindă pe fugari”, a povestit Ioan Bratu.
O zi mai târziu, ciobanul a intrat în Ungaria cu 1.427 de oi. Apariția turmei i-a surprins inclusiv pe grănicerii maghiari.
Ioan Bratu și animalele sale au fost trimiși în carantina internațională de la Mezőhegyes, localitate situată la câțiva kilometri de granița cu România.
Avea cu el și două iepe, Dorina și Pușa, precum și un mânz. Caii au fugit înapoi în România la două zile după trecerea frontierei.
Adrian Păunescu i-a dedicat o poezie
Povestea a ajuns și la poetul Adrian Păunescu, care îl cunoscuse pe Ioan Bratu în 1976, în timpul unei vizite la Tilișca. Episodul cailor întorși în România a inspirat poezia „Răzbunarea cailor”, publicată în volumul „Poezii cenzurate”.
Ioan Bratu păstrează un exemplar al volumului cu o dedicație semnată de poet. Adrian Păunescu îl descria drept un om „curajos și bun”, care a lăsat în urmă o legendă despre dragostea pentru oi și libertate.
S-a întors în România după căderea comunismului
După prăbușirea regimului Ceaușescu, ciobanul a refuzat să-și vândă turma unei ferme din Szeged și a decis să revină în România. A intrat în țară în aprilie 1990 și a ajuns la Tilișca în preajma Crăciunului.
Ulterior, Ioan Bratu a contribuit la înființarea primei asociații naționale a crescătorilor de oi din România. A continuat să urce cu turmele la munte până în anul 2023.
Astăzi, de la Unitatea Medico-Socială din Săliște, privește culmile Cindrelului și își amintește anii petrecuți printre mioare. Întrebat dacă a fost un „haiduc”, Nică „a lu’ Greavu” răspunde simplu: „Am fost, dar demult”.
Sursa informațiilor și declarațiilor: relatare publicată de Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.
