Drumuri și Poduri SA Sibiu, societate deținută integral de Consiliul Județean Sibiu, a produs în 2025 doar 3.985 de tone de mixtură asfaltică la noua stație pentru care s-au investit peste 9 milioane de lei. Producția a fost cu 60% sub cea mai prudentă estimare anunțată înaintea investiției. Societatea afirmă că a rambursat deja 2,48 milioane de lei din credit, dar nu arată dacă ratele au fost plătite din veniturile generate de stație sau din întreaga activitate a companiei, alimentată în principal prin contractul cu Consiliul Județean.
Sibiu Independent a analizat răspunsul transmis de Drumuri și Poduri SA Sibiu, hotărârile și anexele publicate în diferite secțiuni ale site-ului Consiliului Județean, bugetele societății, contractele subsecvente și tranzacțiile din SEAP.
Dincolo de discursul oficial despre modernizare și eficiență, cifrele arată o investiție publică importantă, folosită mult sub estimările care au justificat-o. Iar societatea refuză tocmai informațiile economice care ar putea demonstra dacă stația este eficientă sau dacă sibienii vor plăti ani la rând creditul și costurile unei capacități de producție prea puțin utilizate.
Peste 9 milioane de lei investiți în noua stație
Drumuri și Poduri SA Sibiu arată în răspunsul oficial că pachetul principal de achiziție a stației a avut o valoare de 7.824.000 de lei fără TVA. Valoarea totală a investiției a ajuns însă la 9.027.456 de lei fără TVA.
Din această sumă, 5.868.000 de lei au provenit dintr-un credit bancar, iar 3.159.456 de lei din sursele proprii ale societății.
Până la 30 iunie 2026 au fost rambursați 2.482.615 lei. La aceeași dată, societatea mai avea de achitat 3.385.385 de lei.
Bugetul aprobat pentru 2026 prevede și alte cheltuieli legate de stație. Numai continuarea branșamentului la rețeaua de gaze este estimată la 825.000 de lei. Până la finalizarea acestuia, stația funcționează cu combustibil lichid.
Investiția nu se oprește, așadar, la prețul utilajului. Ea produce în continuare cheltuieli cu racordarea, combustibilul, creditul, amortizarea, personalul și mentenanța.
Cine a plătit, în realitate, ratele stației?
Drumuri și Poduri anunță suma rambursată din credit, dar nu precizează sursa banilor.
Din răspuns nu reiese dacă cele 2,48 milioane de lei au fost generate de producția și valorificarea asfaltului și emulsiei sau dacă ratele au fost suportate din veniturile generale ale societății.
Diferența este esențială.
Faptul că o societate reușește să ramburseze un credit nu demonstrează automat că investiția finanțată prin acel credit este rentabilă. Ratele pot fi achitate și din veniturile obținute din alte lucrări, din închirieri, din activitatea de deszăpezire sau din contractul general cu acționarul public.
Bugetul de venituri și cheltuieli pentru 2026 arată că societatea estimează venituri totale de 26,92 milioane de lei. Din acestea:
- numai 500.000 de lei sunt estimate explicit ca venituri din vânzarea produselor, respectiv asfalt și emulsie;
- 21,15 milioane de lei sunt venituri din servicii și lucrări;
- 16,52 milioane de lei fără TVA provin din contractul cu Consiliul Județean Sibiu;
- 4,62 milioane de lei sunt estimate din lucrări și servicii pentru terți;
- 1,7 milioane de lei sunt trecute ca producție în curs de execuție, categorie în care sunt incluse asfaltul, emulsia și sorturile.
În același buget este prevăzută pentru 2026 rambursarea a 1,35 milioane de lei din creditul stației.
Produsele stației pot fi încorporate în lucrările executate de societate și reflectate în veniturile din lucrări, nu doar în vânzările directe de produse. Dar documentele publice nu separă fluxul financiar al stației de restul activității.
De aici rezultă o întrebare publică la care Drumuri și Poduri SA Sibiu nu a răspuns:
Cât din credit a fost rambursat din banii generați efectiv de stația de asfalt și cât a fost plătit din veniturile generale ale societății, inclusiv din contractele finanțate de Consiliul Județean Sibiu?
Dacă ratele sunt achitate din întreaga activitate a companiei, atunci simpla comunicare a sumei rambursate nu dovedește că stația își plătește singură creditul. Dovedește doar că societatea plătește ratele.
Doar 3.985 de tone produse în 2025
Noua stație are, potrivit societății și producătorului Lintec & Linnhoff, o capacitate nominală de 120 de tone de mixtură asfaltică pe oră.
Drumuri și Poduri SA Sibiu declară următoarele cantități produse:
- aproximativ 1.355 de tone în 2024, după începerea producției comerciale din 29 octombrie;
- aproximativ 3.985 de tone în întreg anul 2025;
- aproximativ 1.023 de tone în primul semestru din 2026;
- alte aproximativ 1.950 de tone între începutul lunii iulie și 7 august 2026.
Pentru 2025 fusese avansată anterior o producție estimată între 10.000 și 30.000 de tone.
Producția efectivă de 3.985 de tone a fost cu 60,2% sub limita minimă a estimării și cu 86,7% sub limita maximă.
Nu este vorba despre o prognoză ratată cu câteva procente. Stația nu a atins nici măcar jumătate din cel mai prudent scenariu.
Cifrele arată o folosire redusă a capacității
Drumuri și Poduri susține că stația a funcționat 125 de ore în 2025. La o capacitate nominală de 120 de tone pe oră, aceste ore ar fi permis, teoretic, producerea a 15.000 de tone.
Au fost produse 3.985 de tone.
Raportul aritmetic dintre producția efectivă și capacitatea nominală aferentă orelor raportate este de numai 26,6%. Producția medie rezultată este de aproximativ 31,9 tone pe oră, față de capacitatea nominală de 120 de tone.
Situația din primul semestru al anului 2026 este și mai greu de explicat. Societatea declară 96 de ore de funcționare. Capacitatea nominală aferentă ar fi fost de 11.520 de tone, dar producția raportată a fost de numai 1.023 de tone.
Raportul scade astfel la 8,9%, iar producția medie rezultată este de aproximativ 10,7 tone pe oră.
Aceste procente nu reprezintă un audit tehnic al gradului de utilizare. Capacitatea de 120 de tone pe oră este una nominală, iar producția efectivă poate fi influențată de dimensiunea loturilor, încălzirea instalației, schimbarea rețetelor și opririle tehnologice.
Dar diferențele sunt uriașe. Tocmai de aceea este grav că societatea spune că nu a calculat un indicator oficial privind gradul de utilizare a stației.
Drumuri și Poduri lucrează în principal prin contracte plătite din bani publici și rambursează un credit de milioane de lei. Lipsa unei analize clare a utilizării investiției devine astfel o problemă de interes public.
O creștere bruscă în vara anului 2026
După ce în primele șase luni din 2026 a produs numai 1.023 de tone, societatea susține că între începutul lunii iulie și 7 august a produs aproximativ 1.950 de tone.
Cu alte cuvinte, în puțin peste o lună ar fi produs aproape de două ori mai mult decât în primele șase luni ale anului.
Creșterea poate fi explicată de caracterul sezonier al lucrărilor de asfaltare. Dar societatea nu a pus la dispoziția redacției registrele zilnice de producție, cantitățile pe fiecare rețetă, comenzile și situația livrărilor.
Aceste documente ar fi permis verificarea independentă a cifrelor. Drumuri și Poduri a invocat însă secretul comercial.
Societatea nu știe când își recuperează investiția
Una dintre cele mai importante întrebări adresate de Sibiu Independent a privit pragul de rentabilitate: câte tone trebuie să producă și să valorifice stația pentru ca investiția să fie recuperată?
Drumuri și Poduri SA Sibiu nu a indicat un asemenea calcul.
Societatea nu a comunicat nici costul complet pentru producerea unei tone de asfalt. Nu știm, prin urmare, cât reprezintă materia primă, combustibilul, energia, salariile, mentenanța, amortizarea, ratele, dobânzile și cheltuielile indirecte.
Fără aceste informații nu poate fi stabilit dacă stația produce ieftin sau scump, dacă economiile obținute acoperă ratele și în câți ani vor fi recuperați cei peste 9 milioane de lei.
Consiliul Județean a aprobat pentru 2026 un contract subsecvent cu o valoare minimă de 20 de milioane de lei și una maximă de 30 de milioane de lei, TVA inclus. În tarifele publice sunt deja prevăzute cheltuieli indirecte de 16% și un profit de 5%.
Procentele și tarifele finale sunt publice. Costurile din spatele lor sunt declarate secrete.
Ce prețuri plătește Consiliul Județean
Anexa nr. 1 la contractul subsecvent pentru 2026 nu este o listă simplă cu prețurile produselor vândute de stație. Este o listă cu tarife pentru categorii de lucrări.
Această diferență este importantă.
Pentru BADPC 22,4, anexa conține poziția „Suprastructură drum – BAPC22,4”, cu un tarif actualizat de 494,99 lei pe tonă, după includerea cheltuielilor indirecte și a profitului.
Pentru BAPC16 nu există un preț de decontare exprimat la tonă. Apar tarife precum:
- 52,12 lei pe metru pătrat pentru „Suprastructură drum – BAPC16”;
- 5.183,57 lei pentru 100 mp de covor asfaltic cu grosimea de 4 cm;
- 6.381,29 lei pentru 100 mp de covor asfaltic cu grosimea de 5 cm.
Pentru emulsie sunt publicate tarife ale lucrărilor de tratament bituminos, nu prețul unei tone de emulsie:
- 921,02 lei pentru 100 mp de tratament bituminos simplu;
- 3.163,58 lei pentru 100 mp de tratament bituminos dublu.
Prin urmare, anexa nu permite verificarea directă a prețului la care Consiliul Județean cumpără fiecare tonă de BAPC16 sau emulsie produsă la Șeica Mare. Produsele sunt introduse în tarife mai largi de lucrări, împreună cu alte costuri.
BAPC16: Drumuri și Poduri a vândut sub mai multe prețuri găsite în SEAP
Există însă o tranzacție direct comparabilă.
La 8 iulie 2025, Drumuri și Poduri SA Sibiu a vândut comunei Șura Mare 30 de tone de mixtură BAPC16 la prețul de 390 de lei pe tonă, loco stația de la Șeica Mare. Valoarea totală a fost de 11.700 de lei. Achiziția DA38488232
Sibiu Independent a identificat în SEAP, în același an, și alte tranzacții pentru BAPC16:
- Danlin XXL: 410 lei pe tonă, pentru 45 de tone, cu transport inclus; DA38110375
- SELCA: 415 lei pe tonă, pentru 10 tone; DA38113347
- Terra Strade Total Construct: 445 de lei pe tonă, pentru 30 de tone, loco stație; DA38065665
- SOS Service: 454 de lei pe tonă, pentru 25 de tone, loco stație; DA37339083
În aceste tranzacții, prețul Drumuri și Poduri a fost cu aproximativ 4,9% până la 14,1% mai mic.
Comparația este orientativă. Tranzacțiile provin din județe diferite, din luni diferite, iar costurile materiilor prime și condițiile de transport pot varia.
Datele nu indică însă că Drumuri și Poduri ar fi vândut BAPC16 peste prețul pieței. Dimpotrivă, prețul de 390 de lei pe tonă apare competitiv.
Problema este alta: achiziția identificată reprezintă numai 30 de tone. Este o cantitate infimă raportată la capacitatea de 120 de tone pe oră a stației și la investiția de peste 9 milioane de lei.
Un preț competitiv nu ajută suficient dacă societatea produce și vinde prea puțin.
BADPC 22,4: tariful CJ este cu aproximativ 30% peste două repere SEAP
Pentru BADPC 22,4, anexa contractului cu Consiliul Județean stabilește un tarif de 494,99 lei pe tonă pentru categoria „Suprastructură drum – BAPC22,4”.
În SEAP apar două repere semnificativ mai mici pentru furnizarea produsului:
- în mai 2025, Danlin XXL a furnizat 100 de tone de BADPC 22,4 la 370 de lei pe tonă, cu transport inclus; DA38110375
- în mai 2026, Conbetas a furnizat 140 de tone la 380 de lei pe tonă, fără TVA și fără transport; DA40385890
Tariful din contractul CJ Sibiu este cu 30,3% peste prețul Conbetas și cu 33,8% peste prețul Danlin XXL.
Comparația nu demonstrează automat o supraevaluare. Tariful CJ este denumit tarif de lucrare pentru „suprastructură drum” și poate include operațiuni suplimentare față de simpla furnizare a mixturii. Anexa nu explică însă în mod clar ce intră în această poziție, iar transportul este tarifat separat în același document.
Diferența de peste 30% este un indiciu care ar necesita examinarea fișei de cost.
Este exact documentul pe care Drumuri și Poduri refuză să îl comunice, invocând secretul comercial. Fără acesta nu poate fi stabilit cât din cei 494,99 lei reprezintă asfaltul produs la stație și cât reprezintă alte operațiuni.
Emulsia produsă la Șeica Mare este vândută la nivelul pieței
La 19 august 2026, Drumuri și Poduri a vândut o tonă de emulsie bituminoasă EBCR60 la prețul de 3.300 de lei, loco stația de la Șeica Mare. DA41016630
Tranzacții apropiate din SEAP arată:
- 3.200 de lei pe tonă, fără transport, la o stație din Sânandrei, județul Timiș; DA40939776
- 3.300 de lei pe tonă, loco stație, în Bascov, județul Argeș; DA40988409
- 3.375 de lei pe tonă la uzina din Podari, județul Dolj; DA41026427
Prețul de la Șeica Mare se situează, așadar, în zona centrală a reperelor identificate pe piață. Nici în acest caz nu apar indicii că produsul ar fi fost vândut peste piață.
Dar prețul nu rezolvă problema volumului. Societatea a produs numai 112,56 tone de emulsie în 2025 și 213 tone în primul semestru din 2026.
Producție comercială înaintea recepției cantitative
Răspunsul societății mai ridică o problemă.
Drumuri și Poduri afirmă că producția comercială a început la 29 octombrie 2024, odată cu recepția calitativă finală. Recepția cantitativă și înregistrarea completă a investiției în active ar fi avut loc abia la 30 mai 2026.
Între cele două momente sunt aproximativ 19 luni.
Societatea susține în răspuns că a anexat documentele de recepție. Acestea nu se regăsesc însă în fișierul de 16 pagini transmis redacției.
Rămâne astfel neexplicat public de ce o investiție de peste 9 milioane de lei a intrat în producție comercială în octombrie 2024, dar recepția cantitativă indicată de societate a fost finalizată abia în mai 2026.
Producătorul spune că stația „a depășit așteptările”
Pe site-ul producătorului Lintec & Linnhoff, stația instalată în județul Sibiu este prezentată ca un exemplu de eficiență, consum redus și calitate constantă.
În materialul publicitar al producătorului, reprezentanții Drumuri și Poduri apreciază performanța echipamentului și susțin că acesta a depășit așteptările.
Cifrele comunicate acum ridică însă o întrebare simplă: dacă echipamentul a depășit așteptările tehnice, de ce producția din 2025 a rămas cu 60% sub cea mai mică estimare?
Problema poate să nu fie stația propriu-zisă. Poate fi lipsa comenzilor, programarea lucrărilor, organizarea producției, lipsa personalului sau absența unei strategii comerciale.
Societatea recunoaște că nu are o strategie comercială distinctă și nici un plan anual de vânzări.
„Secretul comercial”, paravanul folosit în fața interesului public
Drumuri și Poduri SA Sibiu este deținută integral de Consiliul Județean Sibiu. Potrivit Legii 544/2001, societățile aflate sub autoritatea unei administrații locale, la care unitatea administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, au obligații privind accesul la informațiile de interes public.
Legea permite protejarea unor secrete comerciale reale. Dar excepția trebuie justificată concret, pentru fiecare informație, prin arătarea prejudiciului care ar fi produs concurenței loiale.
În răspunsul transmis Sibiu Independent, societatea refuză în bloc fișele de cost, structura prețurilor, devizele, sursele folosite la stabilirea tarifelor, registrele de producție și alte documente economice. Sunt invocate Legea 544, Legea achizițiilor publice, protecția comercială și protecția datelor.
Nu este explicat ce secret comercial concret ar fi prejudiciat dacă publicul ar afla cât costă producerea unei tone de asfalt într-o stație cumpărată și întreținută cu resursele unei societăți publice.
Nici nu este explicat cum ar fi afectată concurența dacă sibienii ar afla în câți ani trebuie recuperată investiția sau dacă ratele sunt plătite din activitatea stației ori din contractul general cu Consiliul Județean.
Transparență prin trimiterea cetățeanului de la un site la altul
O mare parte dintre răspunsurile societății nu conțin efectiv informațiile cerute. Drumuri și Poduri trimite redacția la hotărâri, anexe, bugete și contracte publicate în locuri diferite pe site-ul Consiliului Județean sau pe propriul site.
Unele documente se află în paginile ședințelor Consiliului Județean. Altele sunt ascunse în anexe cu denumiri tehnice. Bugetul pentru 2026, aprobat de Consiliul Județean, nu apare în secțiunea dedicată bugetelor de pe site-ul societății, unde lista se oprește la anul 2025.
Informația poate fi găsită, dar numai după o cercetare amplă și prin confruntarea mai multor documente.
Aceasta este o transparență formală: societatea poate susține că documentele sunt publice, dar cetățeanul nu primește o imagine completă și ușor de verificat despre investiție.
Sibiu Independent a făcut această muncă de cercetare.
Rezultatul este clar: peste 9 milioane de lei investiți, un credit care continuă să fie rambursat, producție mult sub estimări, lipsa unui calcul de rentabilitate și refuzul comunicării costului real pe tonă.
Prețurile identificate în SEAP arată că BAPC16 și emulsia vândute direct de societate sunt competitive. Dar tariful decontat de Consiliul Județean pentru BADPC 22,4 este cu aproximativ 30% peste două repere de furnizare din piață, iar societatea refuză să arate ce costuri justifică diferența.
Drumuri și Poduri poate invoca în continuare „secretul comercial”. Dar nu poate transforma secretul într-un zid ridicat în jurul modului în care este administrată una dintre cele mai importante investiții realizate de o societate deținută integral de Consiliul Județean.
Banii sunt publici. Contractele sunt publice. Ratele sunt plătite din activitatea unei societăți publice. Doar explicațiile economice au devenit, convenabil, secrete.
