Organizatorii proiectului „De la Fermier la Familie – Cisnădie” au reacționat sâmbătă seara după valul de comentarii apărut în mediul online în urma vizitei lui Călin Georgescu la târgul producătorilor din Grădina Mare. Aceștia condamnă mesajele prin care s-ar fi cerut interzicerea accesului fostului candidat la Președinția României în oraș sau agresarea acestuia.
Călin Georgescu a venit sâmbătă, 29 august, la Cisnădie, la invitația producătorilor prezenți la târgul organizat în Grădina Mare. Vizita sa a atras sute de persoane, dar a provocat și numeroase reacții politice și comentarii contradictorii în mediul online.
Organizatorii susțin că piața a fost creată pentru a le permite locuitorilor din Cisnădie și din localitățile apropiate să cumpere direct de la producători din județele Olt și Buzău. Aceștia au adus roșii, ardei, varză, vinete, cartofi, pepeni și alte produse agricole, fără intermediari.
Potrivit echipei proiectului, producătorii au vândut aproape întreaga cantitate de marfă adusă, iar prezența lui Călin Georgescu nu a schimbat scopul comercial și comunitar al evenimentului.
Organizatorii reclamă mesaje care ar fi îndemnat la agresiune
Într-o postare publicată după încheierea târgului, organizatorii afirmă că unele persoane ar fi cerut ca autoritățile să îi interzică lui Călin Georgescu accesul în Cisnădie, iar altele ar fi îndemnat la scuiparea acestuia.
Echipa proiectului face o diferență între exprimarea unei opinii politice și formularea unor îndemnuri la agresiune. Totodată, organizatorii critică faptul că discuția din mediul online s-a concentrat aproape exclusiv asupra prezenței lui Georgescu și prea puțin asupra producătorilor, prețurilor și scopului pieței.
Postarea conține și formulări politice dure la adresa celor care au criticat evenimentul. Acestea aparțin exclusiv organizatorilor proiectului și sunt redate integral mai jos.
Piața ar urma să fie organizată din nou joi
Organizatorii le mulțumesc primarului și viceprimarului orașului Cisnădie pentru sprijin, producătorilor care au parcurs sute de kilometri și cumpărătorilor care au venit în Grădina Mare.
Aceștia anunță că proiectul va continua, iar următoarea întâlnire cu producătorii ar putea avea loc joi. Data și programul exact urmează să fie confirmate.
Postarea integrală a organizatorilor proiectului „De la Fermier la Familie – Cisnădie”
„Despre legume, despre oameni și despre ce ne permitem să fim unii cu alții
Suntem o echipă de oameni adunați în jurul unei idei care face bine Cisnădiei! V-am organizat o piață, v-am adus producători din Olt și Buzău, direct la Cisnădie ca oamenii să cumpere roșii, ardei, varză, vinete, cartofi, pepene și altele, la jumătate din prețul cu care se vând în altă parte. Fără intermediari, fără adaos, fără nimic între mâna care a muncit pământul și mâna care plătește. E un lucru simplu, care funcționează, și pe care l-am făcut pentru că ni s-a părut că orașul are nevoie de el.
Azi, în piața din Grădina Mare, oamenii au cumpărat marfă bună și ieftină, producătorii au plecat cu lăzile goale și foarte mulți români din Cisnădie și alte localități s-au bucurat de prezența dlui Călin Georgescu. Asta s-a întâmplat în realitate, la lumina zilei, în fața a sute de martori și a fost preluat de o mulțime de canale media. Practic, v-am repus Cisnădia pe hartă!
Acum, seara, am citit ce s-a scris pe internet și am înțeles că trăim în două orașe diferite. Nu, în două Românii diferite!
Nu ne deranjează că cineva are altă părere politică decât noi. Ar fi absurd. Ne supără altceva!
Unii dintre voi ați cerut ca autoritățile să interzică accesul unui om într-un oraș. Alții ați cerut ca acel om să fie scuipat. Unii ați scris cuvinte pe care nu le repetăm aici, pentru că repetându-le le-am da o a doua viață pe care nu o merită. Și toate astea nu au fost scrise despre o crimă, despre o fraudă sau despre o nedreptate. Au fost scrise pentru că un român a trecut printr-o piață de legume.
Hai să ne uităm bine la ce înseamnă asta.
Un om se așază seara, cu telefonul în mână, probabil pe canapea, probabil odihnit, și scrie o chemare la scuipat. Nu îl costă nimic. Nu riscă nimic. Nu îl vede nimeni la față. Îi ia zece secunde și pleacă mai departe, mulțumit de el. Iar dimineața se trezește și se consideră un om normal, poate chiar un om bun, poate chiar un patriot. Asta e mizeria: nu cuvântul urât în sine, ci ușurința. Faptul că nu a costat absolut nimic. Cei care au construit ceva în viața lor știu că orice lucru bun costă: curajul costă, adevărul costă. Doar ura pe internet e gratuită, și de-aia e atât de multă.
Am mai observat un lucru. Cele mai violente mesaje nu au fost primele. Primele au fost aproape rezonabile. Pe măsură ce firul creștea, tonul urca, iar oameni care ar fi scris o propoziție decentă dacă erau singuri au scris altceva pentru că nu mai erau singuri. Într-o conversație deja agresivă, moderația devine invizibilă. Ca să fii citit, trebuie să strigi mai tare decât cel dinaintea ta. Așa se ajunge, în trei ore, de la o nemulțumire la o chemare la scuipat. Nimeni nu a decis asta, dar foarte mulți ați contribuit la ea.
Și aici e goliciunea voastră: nu în faptul că aveți convingeri puternice (că azi l-ați scuipa și pe Nicușor Dan, după ce ieri era „gurul” vostru), ci în faptul că nu aveți niciuna. Dacă ați fi avut, ați fi scris un argument. Dar un argument cere timp, cere să știi despre ce vorbești, cere să îți asumi că cineva îți poate răspunde. Insulta nu cere nimic. E ceea ce rămâne când scoți din om și convingerea, și cunoașterea, și curajul. E poziția celui care vrea să pară că luptă, fără să fi intrat vreodată în vreo luptă. Și asta sunteți voi, progresiștii proeuropeni!
Vrem să fie clar: nu vom discuta aici despre politică. Nu cerem nimănui să admire pe cineva și nu apărăm opțiunile de vot ale nimănui. Discutăm despre ce ne permitem să facem unii cu alții. Când cereți ca un om să fie scuipat, nu ați formulat o opinie. Ați formulat o instrucțiune. Iar instrucțiunea aceea, dacă cineva o urmează, nu se oprește la ținta pe care ați avut-o unii din voi în minte. Se oprește acolo unde se termină curajul celui care o execută, și de obicei ăla nu e un om cu discernământ. Cine cere unui primar să interzică accesul cuiva într-un oraș ar trebui să se întrebe, măcar o dată, ce ar simți dacă mâine i s-ar interzice lui accesul undeva, pentru convingerile lui, la cererea altcuiva. Mecanismul e identic. Se schimbă doar cine ține mânerul.
Există un test simplu pentru tot ce ați scris unii din voi în zilele astea. Ați fi spus-o în piață, cu voce tare, uitându-vă în ochii omului, la doi metri distanță? Dacă nu, atunci nu ați avut o opinie, ci un ecran care v-a apărat de consecințe. Iar un om care spune lucruri doar când e protejat nu e un om curajos. E doar un om care nu a fost încă în situația de a răspunde pentru ce zice.
Și mai e ceva ce nu poate fi trecut cu vederea. Aproape nimic din ce ați scris voi, haterii suveranității României, nu era despre piață, despre prețuri, despre calitatea mărfii, despre producători, despre organizare. Am primit o singură observație care merita verificată, despre proveniența unor producători, și pe aceea o vom verifica. În rest, nimic. Niciun cuvânt despre munca efectivă – nici măcar unul.
E o întrebare pe care nu v-o adresăm retoric: câți dintre cei care v-ați vărsat ura, din spatele unei tastaturi, ați fost măcar o dată în piața din Grădina Mare? Câți au cumpărat un kilogram de roșii de la producătorii pe care i-am adus? Câți ați ridicat vreodată un deget ca să faceți ceva pentru orașul ăsta, în loc să comentați despre el? Munca noastră a fost doar terenul pe care s-a dat o luptă care nu ne aparține, iar voi, cei care ați dat-o, nu aveați nimic de pierdut, pentru că nu puseserăți nimic pe masă.
Asta e partea care doare cel mai tare, dacă e să fim sinceri. Nu insultele, ci faptul că un proiect făcut pentru comunitate a devenit, pentru câteva ore, un pretext, pentru voi. Că e mai ușor să scrii douăzeci de cuvinte urâte decât să aduci un singur producător la un singur târg. Că se poate distruge cu un deget ceea ce s-a construit cu lunile.
Acum vom vorbi despre cei care chiar au făcut ceva.
Mulțumim domnului primar și domnului viceprimar! Au înțeles de la bun început că aici e vorba despre un proiect bun și folositor, care ajunge la sute de cisnădieni, și au întins o mână de ajutor fără să întrebe ce iese din asta pentru dumnealor. Nu e puțin lucru. Multe inițiative bune mor exact în punctul în care cineva de la primărie ridică din umeri. Aici nu s-a întâmplat, și de aceea piața a fost posibilă.
Mulțumim producătorilor. Unii au venit de la sute de kilometri, cu mașinile încărcate cu legume culese în aceeași dimineață din câmp sau din seră. S-au trezit la ore la care majoritatea dintre noi încă dorm, au făcut drumul, au descărcat lăzile, au stat în soare toată ziua și s-au întors acasă seara târziu. Nu au venit ca să facă politică. Au venit ca să vândă ce au muncit, la un preț corect, unor oameni pe care nu îi cunoșteau. Munca lor merită respect, iar cine îi jignește pe ei nu ne jignește pe noi (echipa din spatele proiectului – nu-i jigniți pe Teo Mihai, pe Ciprian Muntean, pe Andrei Bitu sau pe Cristian N. Dan), ci pe niște legumicultori români (țărani – cum le ziceți voi) care nu v-au făcut nimic rău.
Și mulțumim cisnădienilor și celorlalți români care și-au rupt din timpul lor și au venit cu sacoșa în mână. Ați ales să dați banii unui producător român, nu unui supermarket străin. Poate pare un gest mărunt. Nu este! Fiecare kilogram cumpărat de la omul care l-a crescut înseamnă un ban care rămâne în țară, la o familie care lucrează pământul, în loc să plece prin cine știe ce lanț de firme. Ați făcut, practic, mai mult pentru producătorul român decât toți cei care au scris despre patriotism în comentarii.
Voi sunteți mult mai mulți decât ceilalți, doar că uneori nu prea se vede, pentru că omul mulțumit nu comentează. Pleacă acasă și gătește. Voi sunteți motivul pentru care proiectul ăsta există și pentru care va continua să existe. Pentru că da, va continua. Piața rămâne, producătorii rămân, prețurile bune rămân.
Nimic din ce au scris pe internet haterii (sau din ce a zis la fața locului un consilier local isteric) nu schimbă vreo virgulă din ce facem, și nu din încăpățânare, ci pentru că un proiect care hrănește oameni nu se oprește din cauza unora care nu au mișcat un deget pentru el.
Ne revedem cel mai probabil joia viitoare. Noi ne întoarcem în piață, la muncă. Haterii se întorc la telefon. Fiecare cu ce știe să facă!
@followers”
