O legendă transmisă din generație în generație în Scoreiu, județul Sibiu, leagă satul de împărăteasa Maria Tereza și de un canal de apă săpat în urmă cu peste două secole. Potrivit poveștii păstrate de localnici, împărăteasa ar fi permis folosirea apei din râul Laița, cu o singură condiție: canalul să nu fie mai lat decât rochia sa imperială.
Atestat documentar încă din anul 1392, sub denumirea de „Szkore”, satul Scoreiu s-a confruntat timp de secole cu lipsa apei. Localitatea avea mori și joagăre, însă râul Scorei seca frecvent în timpul verii.
Profesorul Gavril Popa, fost director al școlii din localitate și autorul lucrării „Scoreiul – veche vatră românească în Țara Făgărașului”, consemnează că problema apei exista încă din secolul al XVI-lea.
În 1534, boierul Stanciu din Scorei ar fi cumpărat de la nobilul Oprea și de la fiul acestuia, Costea, jumătate din albia apei din Cârțișoara, pentru a conduce apa spre moara sa. Prețul plătit: un cal și 12 găleți de grâu.
Un document de conscripție din 1664 descria, de asemenea, situația dificilă a cursului de apă din sat și amintea două mori ale boierilor locali.
„Să-l sape, dar să nu fie mai larg decât rochia mea”
Cea mai cunoscută versiune a legendei spune că locuitorii din Scoreiu au cerut împărătesei Maria Tereza permisiunea de a săpa un canal care să aducă apă din râul Laița în vechea albie a satului.
Povestea a fost consemnată în urmă cu 12 ani și de o elevă din Scoreiu, în cadrul proiectului „Reporter în satul meu”, organizat de Biblioteca Orașului Avrig și coordonat atunci de bibliotecara Maria Grancea.
Potrivit legendei, solicitarea scorenilor ar fi ajuns până la Viena. În momentul în care unul dintre secretari i-ar fi citit cererea, Maria Tereza ar fi probat o rochie.
„Legenda spune că scorenii au cerut împărătesei Maria Tereza permisiunea de a săpa un canal din râul Laița, care avea mai multă apă, pentru a alimenta vechea albie a satului, rămasă fără apă pe timpul acelei vremi. Scrisoarea a ajuns la Viena și a fost citită împărătesei de unul dintre secretari. Se spune că Maria Tereza proba o rochie în acel moment și, zâmbind, ar fi spus: «Bine, să-l sape, dar să nu fie mai larg decât rochia mea»”, rememorează Maria Grancea povestea elevei.
O explicație posibilă pentru apariția legendei
Profesorul Gavril Popa oferă în monografia Scoreiului și o posibilă explicație istorică.
În opinia sa, sătenii s-ar fi adresat Gubernului Imperial al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu, pentru a primi dreptul de a aduce apă spre localitate.
La acea vreme, unele unități de măsură puteau avea ca reper dimensiunile corpului sau ale hainelor suveranilor.
„Cum s-a ajuns la legenda atât de populară în Scoreiu, prin care împărăteasa Maria Tereza dăruiește un fir de apă de lățimea rochiei sale imperiale? Explicația ar fi următoarea: probabil scorenii s-au plâns de lipsa apei Gubernului Imperial din Transilvania, care-și avea reședința la Sibiu”, scrie Gavril Popa.
Potrivit acestuia, cererea locuitorilor ar fi putut fi aprobată de reprezentantul imperial de la Sibiu în numele Mariei Tereza, fiind stabilită inclusiv dimensiunea canalului.
Canal de aproape 15 kilometri
O altă versiune a poveștii este păstrată de părintele Andrei Todârcea, care a slujit timp de 43 de ani în biserica satului.
Potrivit acesteia, locuitorii din Scoreiu care au trecut la religia greco-catolică ar fi primit terenuri și dreptul de a utiliza apa râului Laița.
„Au săpat un canal lung de aproape 15 kilometri și au adus apa în sat, spre pământurile lor. Aprobarea menționa și o limită: anume, canalul trebuia să fie cât poalele unei fuste imperiale”, relatează părintele Andrei Todârcea.
Canalul avea să devină însă și motiv de dispută între Scoreiu și localitatea vecină Sărata. De-a lungul timpului, apa ar fi fost deviată în amonte prin canale săpate pentru a fi direcționată spre Sărata.
„În seculara dispută pentru apă, scorenii argumentează dreptul lor asupra acestui canal, invocând darul împărătesei”, consemnează Gavril Popa.
Apa „împărătească” a rămas parte din povestea satului
Problema alimentării cu apă a localității a fost rezolvată în anul 1983, când Scoreiu a primit o rețea proprie, alimentată din izvoarele din zona „Arinii Munteanului”.
Vechiul canal nu mai are astăzi importanța pe care o avea pentru gospodăriile și morile satului. A rămas însă parte din istoria și identitatea localității.
Iar legenda spune că firul de apă primit de scorenii de odinioară măsura aproximativ doi metri lățime – cât rochia pe care ar fi purtat-o Maria Tereza în momentul în care a fost formulată aprobarea.
După mai bine de două secole, povestea „apei împărătești” continuă să fie transmisă în Scoreiu, una dintre legendele locale care leagă satul sibian de perioada Imperiului Habsburgic.
