Ea era jurnalistă BBC la Londra. El filma războiul din Siria, în Alep, cu riscul de a nu mai ajunge viu acasă. Au început prin a-și trimite imagini pentru știri și au ajuns să-și trimită mesaje de dragoste. „Păsările războiului”, documentarul semnat chiar de Janay Boulos și Abd Alkader Habak, transformă 13 ani de arhivă personală într-o poveste în care jurnalismul, războiul, exilul și iubirea nu mai pot fi despărțite. Filmul va avea două proiecții la Astra Film Festival 2026, iar la cea din 24 octombrie cei doi regizori vor fi prezenți la Sibiu.
Uneori o poveste de dragoste începe cu o privire. Alteori cu o întrebare banală trimisă pe telefon: poți găsi o poveste și o poți filma?
În 2016, Janay Boulos lucra la BBC, la Londra. Jurnaliștii străini nu mai puteau intra în Alep, iar pentru a înțelege ce se întâmpla într-unul dintre cele mai periculoase orașe ale lumii redacțiile depindeau de oamenii aflați deja acolo.
Unul dintre ei era Abd Alkader Habak, activist și cameraman sirian. Filma bombardamentele, spitalele lovite, victimele și viața unei populații prinse între război și încercarea disperată de a supraviețui.
Janay îi cerea imagini. Abd le trimitea.
La început, conversațiile erau strict profesionale. Încet, printre întrebări despre cadre, știri și ceea ce se întâmpla pe teren, apar alte mesaje. Cei doi încep să vorbească despre ei înșiși.
De aici începe „Păsările războiului”.
Telefonul mobil devine o arhivă a războiului și a iubirii
Forța filmului vine din faptul că povestea nu este reconstruită artificial după ani. Janay Boulos și Abd Alkader Habak au păstrat mesajele, înregistrările audio, imaginile și filmările personale adunate timp de 13 ani.
Telefonul devine astfel aproape un al treilea personaj.
Pe același ecran pe care ajunge imaginea unui oraș bombardat apare, câteva minute mai târziu, un mesaj intim. O confirmare că celălalt este încă în viață poate avea greutatea unei declarații de dragoste.
Filmul integrează chiar limbajul conversațiilor digitale în propria construcție vizuală. Mesajele nu sunt simple explicații așezate peste imagini, ci fac parte din poveste.
Este o alegere importantă pentru că păstrează ceva din nesiguranța acelor ani. Pentru Janay, aflată la Londra, o perioadă fără răspuns din partea lui Abd putea însemna orice. Pentru el, trimiterea unei filmări putea presupune ieșirea într-un oraș în care următoarea bombă putea cădea la câteva străzi distanță.
Jurnalistul care filmează războiul ajunge personajul propriei povești
Documentarele despre război au adesea o delimitare clară: în fața camerei sunt victimele, soldații și orașele distruse, iar în spatele ei se află jurnalistul.
„Păsările războiului” distruge această graniță.
Abd Alkader Habak filmează războiul, dar războiul îi schimbă propria viață. Janay Boulos montează și transformă imaginile venite din Siria în știri, dar începe să înțeleagă că în spatele fiecărui material există oameni pe care jurnalul de seară îi poate comprima în câteva zeci de secunde.
Aici filmul devine mai mult decât o poveste sentimentală plasată într-un decor dramatic.
Este și un film despre jurnalism.
Despre distanța dintre cel care filmează și cel care privește imaginile într-o redacție aflată la mii de kilometri. Despre responsabilitatea celui care documentează suferința altora. Și despre momentul în care reporterul nu mai poate pretinde că rămâne complet în afara poveștii pe care o spune.
Dragostea nu oprește războiul
Ar fi fost simplu ca filmul să transforme relația celor doi într-o metaforă comodă: iubirea învinge totul.
„Păsările războiului” pare interesant tocmai pentru că refuză această scurtătură.
Dragostea nu oprește bombele. Nu rezolvă exilul și nici diferențele dintre două familii, două țări și două biografii formate în contexte diferite. Relația dintre Janay și Abd trebuie să supraviețuiască nu numai războiului din Siria, ci și distanței, revoltelor din Liban și întrebării unde poate exista, de fapt, „acasă” pentru doi oameni pe care istoria i-a împins dintr-un loc în altul.
Filmul urmărește și prețul exilului. Salvarea propriei vieți nu înseamnă automat încheierea războiului interior. Cei plecați rămân legați de oamenii, locurile și evenimentele lăsate în urmă.
Din această perspectivă, „Păsările războiului” este probabil mai aproape de adevărul războiului decât multe filme construite exclusiv din imagini spectaculoase de pe front.
Războiul continuă mult după ce camera nu mai filmează exploziile.
Un film deja multipremiat înainte să ajungă la Sibiu
„Păsările războiului” a avut premiera mondială la Sundance Film Festival 2026 și a primit Premiul Special al Juriului pentru impact jurnalistic în competiția World Cinema Documentary.
A urmat un traseu festivalier impresionant. La Festivalul Internațional de Documentar de la Salonic, filmul a primit Silver Alexander, premiul criticii FIPRESCI și alte distincții, iar la Visions du Réel, în Elveția, publicul i-a acordat premiul său.
Nu este greu de înțeles de ce.
Filmul are ceva ce nu poate fi fabricat în sala de montaj: timpul real petrecut împreună cu personajele. Cei 13 ani de arhivă nu documentează doar evenimente istorice. Documentează schimbarea a doi oameni.
Îi vedem înainte ca ei să știe unde va duce relația lor. Înregistrările nu au fost făcute inițial pentru a ilustra retrospectiv un scenariu perfect. Tocmai această imperfecțiune le dă autenticitate.
Cine sunt Janay Boulos și Abd Alkader Habak
Janay Boulos este jurnalistă și cineastă libaneză. A lucrat ani de zile pentru BBC News, inclusiv în perioada în care războiul sirian devenise una dintre principalele teme ale redacțiilor internaționale.
Abd Alkader Habak este cameraman și regizor sirian. A documentat conflictul din Siria timp de mai mulți ani și a lucrat pe teren pentru organizații media internaționale, inclusiv BBC și CNN. Imaginile sale din timpul asediului Alepului reprezintă o parte importantă a arhivei filmului.
Astăzi, cei doi realizează împreună documentare prin compania Habak Films.
„Păsările războiului” este, astfel, un caz rar în care regizorii, cameramanii și personajele principale sunt aceiași oameni.
Ei nu povestesc războiul altcuiva.
Își deschid propria arhivă.
La Sibiu, publicul îi va putea întâlni pe cei doi regizori
Astra Film Festival a inclus „Păsările războiului” atât în competiția Voci emergente ale Filmului Documentar, cât și în secțiunea tematică „Război sub piele”.
Prima proiecție este programată duminică, 18 octombrie, de la ora 20:30, la Cinema City, Sala 7.
A doua va avea loc sâmbătă, 24 octombrie, de la ora 16:00, la Cinema City, Sala 5.
Această a doua proiecție merită în mod special remarcată. După film este programată o sesiune Q&A cu Janay Boulos și Abd Alkader Habak, moderată de Adrian Demian-Groza.
Este una dintre situațiile în care întâlnirea de după film poate deveni aproape la fel de interesantă ca documentarul. Publicul va avea în sală doi oameni care nu doar au realizat filmul, ci au trăit povestea pe care tocmai a văzut-o.
„Păsările războiului” durează 85 de minute și este o coproducție Marea Britanie–Siria–Liban.
Bilete:
18 octombrie, ora 20:30 – Cinema City, Sala 7
24 octombrie, ora 16:00 – Cinema City, Sala 5, proiecție urmată de Q&A
