Un parc de care s-au bucurat generații întregi, arbori tăiați, incendii repetate, o retrocedare controversată și o comunitate care refuză să accepte dispariția unui spațiu verde. „Aici a fost o pădure”, documentarul regizorului Valentin Anghel, aduce la Astra Film Festival 2026 una dintre cele mai revoltătoare povești despre administrarea spațiului public din România. Filmul nu urmărește doar distrugerea unei părți din Parcul IOR din București, ci și epuizarea oamenilor care încearcă să salveze ceea ce a mai rămas.
La prima vedere, subiectul documentarului „Aici a fost o pădure” pare unul local. Un conflict privind aproximativ 12 hectare de teren din Parcul Alexandru Ioan Cuza, cunoscut drept IOR, din Sectorul 3 al Bucureștiului.
În realitate, povestea este despre mult mai mult decât un parc.
Este despre felul în care o decizie administrativă poate produce consecințe pentru generații întregi, despre neputința autorităților în fața unor situații care se agravează de la un an la altul și despre cât poate rezista o comunitate atunci când lupta pentru un drept elementar pare să nu se mai termine.
Regizorul Valentin Anghel își îndreaptă camera spre oamenii care au decis că nu mai este suficient să privească de la fereastră cum dispar copacii.
Douăsprezece hectare și o retrocedare care a schimbat soarta unui parc
Povestea începe cu mult înaintea filmărilor.
În 2005, aproape 12 hectare din zona Parcului IOR au fost retrocedate și au ajuns în proprietate privată. Legalitatea acestei retrocedări a fost contestată de-a lungul anilor, iar terenul a devenit subiectul unor procese și dispute administrative.
Între timp, ceea ce pentru locuitori reprezenta o parte a parcului a început să se transforme radical.
Copaci tăiați sau uscați, incendii repetate și suprafețe întinse rămase fără vegetația care le acoperea anterior. Imaginile din ultimii ani au arătat un peisaj greu de asociat cu unul dintre cele mai cunoscute spații verzi din Capitală.
În 2026, disputa juridică era încă departe de o soluție definitivă privind anularea retrocedării contestate, în timp ce distrugerea vegetației devenise deja o realitate vizibilă.
Aceasta este una dintre contradicțiile care fac subiectul atât de puternic cinematografic: justiția are nevoie de ani pentru a stabili situația juridică a unui teren, dar distrugerea arborilor se poate produce într-un timp incomparabil mai scurt.
Iar copacii nu cresc la loc odată cu pronunțarea unei sentințe.
De la proteste la oboseala unei comunități
Valentin Anghel urmărește timp de mai multe luni oamenii implicați în salvarea Parcului IOR. Documentarul surprinde întâlnirile activiștilor, reacțiile locuitorilor, intervențiile autorităților și momentele de solidaritate din interiorul comunității.
Este o perspectivă importantă, pentru că filmele despre proteste se concentrează de obicei asupra momentelor spectaculoase: mulțimi adunate, pancarte, scandări și confruntări.
Mult mai dificil de surprins este ceea ce se întâmplă după ce oamenii pleacă acasă.
Cine continuă să urmărească dosarele? Cine revine la fiecare termen de judecată? Cine organizează următorul protest? Cine explică din nou, pentru a suta oară, de ce un spațiu verde trebuie protejat?
Și, mai ales, cine mai are energia să continue atunci când rezultatele întârzie?
Tocmai această transformare, de la entuziasmul inițial la oboseala unei lupte prelungite, reprezintă una dintre mizele importante ale documentarului.
Filmul propune astfel o perspectivă mai puțin comodă asupra activismului civic. Nu este suficient să ai dreptate sau să aduni oameni la un protest. Uneori trebuie să ai resurse pentru ani întregi de confruntări administrative și judiciare.
Iar rezistența unei comunități nu este nelimitată.
„Aici a fost o pădure” sau „Aici ar putea fi o pădure”?
Titlul documentarului trimite la mișcarea civică apărută în jurul Parcului IOR.
Grupul „Aici a fost o pădure/Aici ar putea fi o pădure” s-a coagulat în 2023, când locuitorii și activiștii au început să organizeze acțiuni pentru salvarea zonei retrocedate.
De atunci, comunitatea a organizat proteste, întâlniri publice și acțiuni de informare, încercând să mențină subiectul pe agenda autorităților și a opiniei publice.
Cele două formulări ale numelui sunt, de fapt, două perspective diferite asupra aceluiași loc.
Prima vorbește despre pierdere. A doua, despre posibilitatea recuperării.
Iar între ele se află tocmai povestea pe care Valentin Anghel încearcă să o documenteze: cum transformi indignarea în acțiune și cum păstrezi speranța atunci când realitatea pare să îți ofere tot mai puține motive?
Este una dintre întrebările care transformă documentarul dintr-un material despre protecția mediului într-o poveste despre relația dintre cetățean și stat.
Valentin Anghel, un regizor interesat de poveștile oamenilor obișnuiți
Valentin Anghel este un cineast român cu experiență în filmul documentar, format inclusiv la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
În filmografia sa se regăsesc producții precum „Balkan Taksim”, „Nietsnut”, „Uwe’s”, „Everything About Florin Dobre, With a Few Exceptions” și „If I Had More Time, I Would Have Made a Shorter Film”.
Pentru „Aici a fost o pădure”, Anghel semnează atât regia, cât și imaginea și producția. Sunetul este realizat de Alin Zăbrăuțeanu.
Această implicare directă în mai multe etape ale realizării filmului este relevantă pentru un documentar construit în jurul observației și al urmăririi îndelungate a unei comunități.
Subiectul cere răbdare. Nu este o poveste cu un singur moment decisiv, ci cu acumulări succesive de tensiune, dezamăgire și solidaritate.
Iar o astfel de poveste are nevoie de timp pentru a-și dezvălui adevărata miză.
Un documentar care ar trebui să intereseze și publicul din Sibiu
De ce ar merge un sibian la cinema pentru a vedea un film despre un parc din București?
Pentru că miza depășește cu mult granițele Capitalei.
În aproape orice oraș din România există dispute privind spațiile verzi, dezvoltările imobiliare, terenurile retrocedate, protejarea patrimoniului sau modul în care administrațiile locale gestionează bunurile de interes public.
Și la Sibiu există permanent discuții despre felul în care se dezvoltă orașul, despre spațiile care trebuie păstrate și despre raportul dintre investițiile private și interesul comunității.
Filmul lui Valentin Anghel poate deschide o discuție care privește orice administrație locală: cât valorează, în practică, dreptul oamenilor de a avea un cuvânt de spus asupra spațiului în care trăiesc?
Mai ales atunci când cetățenii descoperă că deciziile luate cu ani în urmă pot fi aproape imposibil de schimbat.
Cel mai greu adversar al unei comunități poate fi timpul
Din prezentarea documentarului reiese că regizorul nu urmărește doar conflictul dintre activiști și autorități, ci și transformările produse în interiorul grupului civic.
Este probabil cea mai interesantă direcție a filmului.
Oamenii pot protesta împotriva unei decizii, pot contesta un document și pot cere explicații unor instituții. Dar cum protestezi împotriva trecerii timpului?
Cum câștigi o luptă în care fiecare lună poate însemna alți copaci dispăruți, în timp ce soluțiile administrative și judiciare întârzie?
„Aici a fost o pădure” are potențialul de a deveni unul dintre acele documentare care nu oferă spectatorului satisfacția unui final simplu. Pentru că problema nu este doar dacă activiștii vor câștiga sau vor pierde.
Întrebarea este ce mai poate fi salvat atunci când victoria vine prea târziu.
Iar aceasta este o temă care merită discutată nu doar în sala de cinema, ci și în birourile celor care iau decizii pentru comunitățile locale.
Două proiecții la Sibiu, ambele cu participarea regizorului
„Aici a fost o pădure” este o producție românească din 2026, cu o durată de 68 de minute, inclusă în Competiția România a Astra Film Festival.
Filmul face parte și din secțiunea tematică „Când nedreptatea e sistemul”, care reunește documentare despre situații în care instituțiile și mecanismele administrative ajung să lucreze împotriva intereselor cetățenilor.
La Sibiu sunt programate două proiecții:
Marți, 20 octombrie, ora 18:00 – Astra Film Cinema.
Miercuri, 21 octombrie, ora 16:00 – Astra Film Cinema.
Ambele proiecții vor fi urmate de sesiuni de întrebări și răspunsuri cu regizorul Valentin Anghel, oferind spectatorilor ocazia să afle mai multe despre documentarea conflictului, relația cu activiștii și situația reală a Parcului IOR.
Pentru cei interesați de protecția mediului, administrație publică, activism civic și jurnalism documentar, „Aici a fost o pădure” este una dintre producțiile românești care merită urmărite la ediția din acest an a Astra Film Festival.
Bilete:
20 octombrie, ora 18:00 – Astra Film Cinema:
Cumpără bilet pentru 20 octombrie
21 octombrie, ora 16:00 – Astra Film Cinema:
Cumpără bilet pentru 21 octombrie
