O femeie care își câștigă existența crescând animale pe munte ajunge să înfrunte autoritățile și planurile de amenajare a unui poligon militar destinat exercițiilor NATO. Nu are bani, influență politică sau o organizație puternică în spate. Are însă o gospodărie, animale, o familie și convingerea că nimeni nu are dreptul să-i distrugă lumea. „Muntele”, documentarul regizat de Biljana Tutorov și Petar Glomazić, a câștigat Marele Premiu al Juriului la Sundance Film Festival 2026 și va fi proiectat la Sibiu în cadrul Astra Film Festival. Este o poveste despre păstorit, rezistență și legătura dintre oameni și pământ, cu numeroase puncte de apropiere de tradițiile din Mărginimea Sibiului.
Există locuri în care muntele nu este o destinație turistică. Nu înseamnă pensiuni, trasee marcate și fotografii pentru rețelele sociale.
Este locul în care oamenii muncesc, își cresc copiii, își îngrijesc animalele și își câștigă existența.
Un asemenea loc este platoul Sinjajevina din Muntenegru, una dintre cele mai întinse zone de pășunat montan din Balcani.
Aici trăiește Gara, o păstoriță care își petrece verile pe munte, îngrijind animalele și producând brânză. Alături de ea se află Nada, o adolescentă pe care Gara o crește ca pe propria fiică.
Viața lor are ritmul anotimpurilor și al muncii zilnice.
Până când autoritățile muntenegrene decid să transforme o parte a regiunii într-o zonă destinată antrenamentelor militare.
Pentru politicieni și militari, terenul poate reprezenta un amplasament strategic.
Pentru Gara, este locul în care se află întreaga ei existență.
De aici începe documentarul „Muntele”.
O femeie obișnuită devine liderul unei mișcări de rezistență
Planurile privind amenajarea unui poligon militar pe platoul Sinjajevina au provocat opoziția comunităților locale, care folosesc aceste pășuni de generații.
Pentru păstori, problema nu ține doar de proprietate.
Un poligon militar înseamnă restricții de acces, exerciții cu armament și schimbarea fundamentală a modului în care poate fi folosit muntele.
Gara refuză să accepte această perspectivă.
Dintr-o femeie preocupată în primul rând de animale și gospodărie, ea ajunge una dintre cele mai puternice voci ale protestelor împotriva militarizării regiunii.
Participă la acțiuni publice, vorbește despre drepturile păstorilor și încearcă să convingă autoritățile că un munte nu poate fi privit doar ca o suprafață disponibilă pe hartă.
Este un conflict profund inegal.
De o parte se află instituțiile statului, cu toate resursele și argumentele lor strategice.
De cealaltă parte, o comunitate care își apără modul de viață.
Filmul nu își construiește însă întreaga poveste în jurul protestelor. Regizorii urmăresc și ceea ce se întâmplă atunci când Gara se întoarce acasă.
Pentru că, indiferent de declarațiile politicienilor, animalele trebuie hrănite, mulse și îngrijite în fiecare zi.
Adevărata forță a filmului stă în relația dintre Gara și Nada
Subiectul militar ar putea susține singur un documentar de investigație.
Biljana Tutorov și Petar Glomazić aleg însă să urmărească în paralel o poveste mult mai intimă.
Gara o crește pe Nada, nepoata ei, într-o familie marcată de violență și pierderi.
Adolescenta începe să descopere lumea din afara muntelui. Merge la școală, își formează propriile opinii și încearcă să înțeleagă ce fel de viață își dorește.
Pentru Gara, viitorul este legat de pășuni, animale și comunitatea în care a crescut.
Pentru Nada, viitorul ar putea însemna și plecarea.
Această diferență dintre generații devine una dintre cele mai interesante teme ale documentarului.
Cum transmiți unui copil dragostea pentru un loc fără să îl obligi să repete viața ta?
Cum aperi o tradiție fără să transformi tradiția într-o povară?
Și ce se întâmplă cu gospodăriile montane atunci când tinerii nu mai doresc sau nu mai pot continua munca părinților?
Sunt întrebări care depășesc cu mult granițele Muntenegrului.
O poveste care ar putea fi înțeleasă foarte bine la Jina sau Poiana Sibiului
Pentru spectatorii din județul Sibiu, documentarul are o dimensiune aparte.
Mărginimea Sibiului păstrează una dintre cele mai importante tradiții pastorale din România.
La Jina, Poiana Sibiului, Tilișca sau Rășinari, creșterea oilor a modelat timp de secole economia, relațiile dintre familii, obiceiurile și identitatea comunităților.
Transhumanța a reprezentat mai mult decât deplasarea turmelor între pășunile de vară și cele de iarnă.
A fost un mod de organizare a vieții.
Bărbații plecau cu animalele pentru perioade îndelungate, iar femeile administrau gospodăriile și se ocupau de copii, în timp ce întreaga familie depindea de ritmul muncii pastorale.
Astăzi, aceste comunități se confruntă cu alte probleme decât cele prezentate în filmul din Muntenegru.
Costurile ridicate, accesul la pășuni, lipsa forței de muncă, valorificarea laptelui și a lânii, dar și interesul tot mai redus al unor tineri pentru continuarea activităților tradiționale sunt provocări reale ale sectorului pastoral.
Nu există o echivalență între situația de la Sinjajevina și cea din Mărginimea Sibiului.
Există însă o întrebare comună.
Cine va mai avea grijă de munte atunci când oamenii care au trăit din el timp de generații nu vor mai putea continua?
Din această perspectivă, „Muntele” merită văzut și ca un film despre viitorul păstoritului românesc.
Peisajele spectaculoase ascund o realitate dură
Unul dintre elementele apreciate ale documentarului este imaginea, semnată de Eva Kraljević.
Filmul a fost remarcat în circuitul festivalier pentru felul în care îmbină amploarea peisajelor montane cu apropierea de viața cotidiană a personajelor.
Această alegere cinematografică este importantă.
Un munte filmat spectaculos riscă să devină o simplă carte poștală. Spectatorul admiră frumusețea locului, dar uită că acolo există oameni care trebuie să supraviețuiască.
„Muntele” propune contrariul.
Frumusețea peisajului nu elimină frigul, oboseala și munca fizică.
Viața pastorală nu este prezentată doar prin tradiții pitorești, ci și prin efortul zilnic pe care îl presupune.
În același timp, apropierea dintre Gara și Nada aduce în această lume aspră un element de sensibilitate.
Filmul pune astfel față în față două forme de forță: puterea instituțiilor care pot decide utilizarea unui teritoriu și puterea unei femei care refuză să renunțe la locul în care trăiește.
O istorie de familie marcată de violență
Pe măsură ce povestea avansează, documentarul dezvăluie că lupta pentru pășuni nu este singura confruntare din viața Garei.
Familia a fost marcată de un episod grav de violență, ale cărui consecințe continuă să influențeze relația dintre generații.
Nada crește într-un mediu în care femeile au învățat să se protejeze reciproc.
În acest context, apărarea muntelui capătă un sens suplimentar.
Gara nu luptă doar pentru animale sau pentru dreptul de a folosi pășunile.
Luptă pentru păstrarea unui spațiu în care ea și Nada pot trăi în siguranță.
Această suprapunere între violența care amenință familia și cea care amenință teritoriul face documentarul mai complex decât o simplă poveste ecologistă.
Filmul vorbește despre vulnerabilitate, dar și despre capacitatea unor femei de a se organiza și de a rezista.
Cine sunt regizorii Biljana Tutorov și Petar Glomazić
Biljana Tutorov este regizoare, scenaristă și producătoare din Serbia, cunoscută pentru interesul acordat poveștilor despre femei, familie și transformările societăților contemporane.
Are o pregătire care include istoria artei, antropologia filmului și actoria. Este membră a Academiei Europene de Film și a dezvoltat inițiative dedicate cineastelor.
În 2017 a realizat documentarul „When Pigs Come”, în care urmărea viața unei femei din Serbia și relația ei cu realitatea politică din jur.
Petar Glomazić are un parcurs diferit.
Este cineast, inginer aeronautic și pasionat de munte. A documentat de-a lungul timpului tradițiile și peisajele din regiune și s-a implicat direct în inițiativa civică pentru salvarea platoului Sinjajevina.
Această implicare în apărarea regiunii reprezintă și o particularitate a documentarului.
Unul dintre regizori nu este doar un observator al conflictului, ci are o legătură directă cu mișcarea civică prezentată.
Din punct de vedere cinematografic, această apropiere oferă acces la oameni și situații greu de surprins din exterior. În același timp, invită spectatorul să privească filmul și ca pe o operă realizată dintr-o perspectivă asumată.
Regizorii nu ascund faptul că povestea s-a născut din activism.
Dar documentarul încearcă să meargă dincolo de revendicările publice, către experiența personală a celor care trăiesc conflictul.
Marele Premiu la Sundance și o nouă recunoaștere la Sarajevo
„Muntele”, cunoscut internațional sub titlul „To Hold a Mountain”, a avut un parcurs festivalier remarcabil în 2026.
La Sundance Film Festival, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate cinematografiei independente, a câștigat Marele Premiu al Juriului în competiția internațională de documentar.
Filmul a fost premiat și la Festivalul de Film de la Sarajevo, unde a obținut distincția pentru cel mai bun documentar.
Recunoașterea internațională arată că povestea unei familii de păstori din Muntenegru poate interesa publicul din țări foarte diferite.
Nu este nevoie să cunoști tradițiile pastorale din Balcani pentru a înțelege ce înseamnă să îți fie amenințat locul în care ai crescut.
Și nici să fii de acord cu toate argumentele protagonistei pentru a înțelege de ce lupta ei merită documentată.
Un film despre viitorul muntelui și despre oamenii care îl țin în viață
Astra Film Festival a inclus documentarul în Competiția Central și Est-Europeană, dar și în două secțiuni tematice: „Muntele viu” și „Femeile țin lumea pe picioare”.
Ambele încadrări sunt relevante.
Prima privește păstoritul ca pe o activitate care continuă să aibă importanță economică, socială și culturală.
A doua aduce în atenție rolul femeilor în comunități și conflicte în care deciziile importante sunt luate adesea de bărbați.
Pentru publicul sibian, „Muntele” poate deveni și un punct de plecare pentru o discuție despre dezvoltarea zonelor montane din România.
Protejarea tradițiilor nu ar trebui să însemne obligarea oamenilor să trăiască în condițiile de acum o sută de ani.
Dar nici modernizarea nu ar trebui să însemne dispariția comunităților care au păstrat aceste teritorii vii.
Între cele două perspective există o întrebare la care autoritățile, agricultorii și societatea trebuie să găsească răspunsuri.
Ce fel de viitor pregătim pentru oamenii muntelui?
Când poate fi văzut documentarul la Sibiu
„Muntele” este o coproducție Serbia, Franța, Muntenegru și Slovenia, realizată în 2026, cu o durată de 105 minute.
Filmul va avea două proiecții la Astra Film Festival Sibiu.
Joi, 22 octombrie, ora 16:00 – Cinema City, Sala 7.
Sâmbătă, 24 octombrie, ora 10:00 – Astra Film Cinema.
Pentru cei interesați de tradițiile pastorale, protecția mediului, drepturile comunităților locale și viitorul satelor de munte, documentarul reprezintă una dintre cele mai interesante propuneri ale ediției 2026.
Iar pentru locuitorii din Mărginimea Sibiului, povestea ar putea avea o semnificație în plus.
Pentru că uneori trebuie să privești viața unor păstori aflați la sute de kilometri distanță ca să înțelegi mai bine ce se întâmplă în propriile comunități.
Bilete:
22 octombrie, ora 16:00 – Cinema City, Sala 7:
Cumpără bilet pentru 22 octombrie
24 octombrie, ora 10:00 – Astra Film Cinema:
Cumpără bilet pentru 24 octombrie
