AUR deplânge în propriul program lipsa lanțurilor integrate de extracție și prelucrare a materiilor prime în România. Tocmai această formulă economică este propusă de dezvoltatorul proiectului Rășinari–Săliște: exploatarea resursei la Valea Dobra și procesarea ei într-o fabrică din țară. În schimb, senatoarea AUR de Sibiu, Luminița Păucean-Fernandes, a cerut stoparea procedurilor de avizare. Comparația documentelor pune partidului o întrebare concretă: în ce condiții susține aplicarea propriului program?
Ce scrie în programul AUR
La pagina 79 din documentul „Planul Simion”, în capitolul dedicat economiei și conceptului „Fabricat în România”, AUR critică ruptura dintre exploatarea resurselor și industria care ar trebui să le transforme în produse.
Formularea este explicită:
„În România nu mai există în prezent niciun lanț integrat de extracție și prelucrare a materiilor prime, de la minereuri la lână, de la plante industriale până la alte categorii de resurse, fapt tipic economiilor dependente, subdezvoltate.”
Programul merge mai departe și cere oprirea exportului de materii prime brute și refacerea sistemului integrat, de la resursă la producție și desfacere. Sunt enumerate industriile în care prelucrarea poate aduce valoare adăugată, inclusiv metalurgia și industria chimică.
Prin urmare, AUR nu vorbește doar despre deschiderea unor exploatări. Vorbește despre legarea lor de fabrici, despre procesare în România și despre păstrarea unei părți mai mari din valoarea resursei în economia națională.
Rășinari–Săliște: aceeași logică industrială, potrivit dezvoltatorului
În prezentarea publicată pe 9 septembrie 2026, Mineral Proiect Invest descrie proiectul în aceeași logică: exploatarea rocilor magnezitice de la Valea Dobra, concasarea primară, transportul și prelucrarea ulterioară într-o uzină propusă la Săliște. Compania susține că obiectivul este obținerea în România a unor produse cu valoare adăugată, în locul exportului resursei brute.
La nivel de concepție economică, suprapunerea cu programul AUR este evidentă: extracție și prelucrare legate într-un lanț industrial în România.
Această asemănare nu dovedește că investiția este fezabilă, că toate riscurile sunt rezolvate sau că amplasamentele propuse sunt potrivite. Arată însă că modelul economic prezentat de investitor corespunde unei direcții promovate explicit de AUR.
De la întrebări parlamentare la cererea de stopare
Poziția publică documentată cel mai clar aparține senatoarei AUR de Sibiu, Luminița Păucean-Fernandes.
În aprilie, parlamentara cerea Guvernului inclusiv explicații despre valorificarea resursei în economia națională, prin procesare locală, comparativ cu exportul ori integrarea în lanțurile industriale ale altor state. Întrebarea era compatibilă cu programul partidului: ce câștigă România și unde rămâne valoarea adăugată?
În septembrie, discursul a devenit mult mai dur. Într-un comunicat AUR publicat pe 23 septembrie, senatoarea a cerut „stoparea imediată a procedurilor de avizare”. A susținut că există diferențe între investiția prezentată public și documentațiile descrise în răspunsurile instituțiilor. Aceste acuzații reprezintă poziția parlamentarei, nu constatări independente ale redacției.
În interpelarea publicată pe site-ul AUR la 24 septembrie, Păucean-Fernandes a cerut analizarea suspendării etapelor ulterioare de autorizare sau punere în exploatare până la clarificarea riscurilor. Documentul solicită verificări privind posibile fibre asbestiforme și evaluarea impactului cumulat al extracției, transportului și procesării. Interpelarea formulează întrebări și suspiciuni care trebuie verificate de instituțiile competente.
Unde apare contradicția și care este limita comparației
AUR promovează, prin program, construirea unor lanțuri industriale care pornesc de la resursele subsolului și ajung la produse prelucrate în România. Reprezentanta sa din Sibiu cere oprirea avizării unui proiect prezentat tocmai în această formulă.
Există o tensiune politică evidentă. Dar documentele nu justifică afirmația că senatoarea respinge orice exploatare minieră sau orice fabrică de procesare. Argumentele sale publice vizează acest investitor, documentația proiectului și riscurile invocate.
Un partid poate susține mineritul și poate contesta o anumită investiție. Pentru a rămâne consecvent, trebuie însă să explice criteriile: ce condiții consideră obligatorii, ce deficiențe pot fi corectate și ce dovezi l-ar determina să accepte proiectul.
Altfel, promisiunea reindustrializării rămâne comodă cât timp nu are adresă.
Fabrica de la Săliște și problema procesării în țară
Pe 28 septembrie, Consiliul Local Săliște a respins în unanimitate solicitarea privind terenul de 100.000 de metri pătrați destinat unității de procesare. Decizia privește amplasamentul fabricii și nu anulează licența exploatării de la Valea Dobra.
Politic, întrebarea rămâne: dacă extracția este contestată la Rășinari, iar amplasarea procesării este respinsă la Săliște, unde și în ce condiții poate fi realizat lanțul industrial pe care AUR îl cere în program?
La pagina 27, același document critică ceea ce partidul descrie drept tratament diferit în Europa: redeschiderea minelor în Germania și închiderea lor în România. Pasajul confirmă orientarea favorabilă valorificării resurselor, fără să constituie o justificare automată pentru orice proiect minier.
AUR are de explicat cum împacă această orientare cu poziția exprimată în cazul Valea Dobra. Susține extracția și procesarea dacă sunt îndeplinite anumite condiții verificabile? Consideră nepotrivite aceste amplasamente? Sau respinge investiția indiferent de rezultatul evaluărilor?
Programul promite industrie. Intervențiile publice cer oprirea avizării acestui proiect. Între cele două trebuie să existe o explicație concretă, pe care alegătorii din Rășinari și Săliște au dreptul să o cunoască.
