PNL a spus că nu va vota un guvern cu PSD, indiferent cine este premier. Acum anunță că va instala un cabinet în care PSD primește 11 dintre cele 17 ministere. Liberalii pretind că rămân în opoziție. Probabil speră că, după ce apasă butonul, alegătorii nu se vor mai uita la ce au pus în funcțiune.
În politica românească, principiile au ajuns să semene cu indicatoarele de pe șantiere: se mută după cum înaintează lucrările. La PNL, interdicția de a vota un guvern cu PSD a fost împinsă, încet și atent, până a lăsat liberă intrarea social-democraților la Palatul Victoria.
Nu este o invenție a celor care îi critică pe liberali. Există declarații. Există date. Există oameni care au vorbit în numele partidului.
Pe 6 septembrie, Robert Sighiartău spunea: „nu mai votăm guvern din care să facă parte PSD, indiferent cine este premier”. Explica și că un premier tehnocrat peste miniștri PSD tot o construcție politică în jurul PSD înseamnă. A doua zi, Gabriel Andronache invoca decizia Congresului partidului pentru refuzul unui asemenea vot.
Foarte clar. Nici participare, nici învestire, nici spălarea culorii politice cu detergent tehnocrat.
Pe 14 octombrie, grupurile parlamentare liberale au dat votul consultativ pentru instalarea Guvernului Niculescu. Purtătorul de cuvânt a anunțat direcția: susținerea învestirii, opoziție și posibilitatea unui acord cu premierul desemnat. Decizia finală urma să treacă prin Biroul Politic Național.
Așadar, ceea ce înainte era de neacceptat a devenit o soluție pentru țară. PSD nu trebuie să se schimbe. Este suficient să-și schimbe PNL explicația.
Îl aud pe Ilie Bolojan spunând că liberalii nu vor guverna din nou cu social-democrații. Formal, poate susține această delimitare dacă partidul nu își trimite miniștri. Politic, însă, nu poate șterge cu ea promisiunea anterioară privind votul.
Când ai spus că nu votezi un guvern cu PSD, iar apoi anunți că îl instalezi, ai schimbat poziția. O poți justifica prin urgențe bugetare, prin criză, prin lipsa unei majorități alternative. Dar trebuie să o recunoști. Nu să-i explici alegătorului că el a înțeles greșit o propoziție pe care liderii tăi au repetat-o suficient de limpede.
Mai ales când, pe 12 octombrie, Bolojan încă descria PSD ca pe un partid care nu respectă angajamentele, fuge de răspundere și provoacă crize. Două zile mai târziu, liberalii anunță că vor contribui la instalarea unui Executiv dominat numeric de același partid.
Ce garanție nouă au primit? Ce s-a schimbat în comportamentul PSD? Unde este documentul care justifică această încredere administrată cu lingurița și dezmințită la microfon?
România are nevoie de un guvern cu puteri depline. Este adevărat. Dar nevoia țării nu face să dispară răspunderea celor care aleg formula de guvernare. Dimpotrivă, o mărește. Dacă PNL consideră că acest cabinet este soluția necesară, să își asume decizia și consecințele ei. Inclusiv când va veni prima măsură pe care liberalii vor fi tentați să o condamne de pe băncile opoziției.
A apărut între timp și perspectiva anticipatelor. Pe 13 octombrie, surse apropiate Cotroceniului au transmis presei scenariul dizolvării Parlamentului dacă negocierile eșuează. A doua zi a venit anunțul grupurilor parlamentare PNL.
Cronologia merită observată. Nu merită falsificată.
Deschiderea liberalilor către votarea cabinetului era publică înaintea acestei informații. Nu putem demonstra că o știre i-a speriat și le-a schimbat peste noapte votul. Putem însă întreba cât a cântărit perspectiva întoarcerii la alegători în graba de a încheia înțelegerea.
Sondajele publice arată că PNL a pierdut teren față de vârful din mai. În seria INSCOP, de la 20,3% la 16,3% în septembrie. În seria CURS, de la 20% în august la 18% în septembrie. Sunt date despre erodare electorală. Pentru un parlamentar, o campanie nouă înseamnă și o listă nouă. Iar locul eligibil nu se moștenește.
Este o explicație politică plauzibilă pentru sensibilitatea la anticipate. Nu avem dovada că aceasta a decis conduita PNL. Tocmai de aceea, partidul trebuie să ofere explicații verificabile, nu încă o porție de solemnitate despre responsabilitate.
Nici Nicușor Dan nu poate rămâne în afara discuției.
Președintele are atribuții în formarea Guvernului. Desemnează candidatul la funcția de premier și numește Executivul după votul Parlamentului. Dar influența exercitată în negocieri trebuie explicată public, mai ales când presa relatează că unele nume de miniștri sunt alese la Cotroceni.
În formula anunțată, PSD are 11 dintre cele 17 portofolii. Aproape două treimi. Inclusiv Internele, Justiția, Apărarea, Transporturile și Dezvoltarea. Eticheta de cabinet „hibrid” poate descrie amestecul de proveniențe, dar nu trebuie folosită ca să ascundă această proporție. PSD nu este un ingredient discret. Este partea dominantă a rețetei.
În privința celorlalte propuneri, informațiile nu ne permit să afirmăm că fiecare nume a fost dictat de președinte. Dar ne permit să cerem răspunsuri. Cine a propus oamenii? După ce criterii? Cine a negociat portofoliile? Cât a ales Luca Niculescu și cât a primit de ales?
Aici se află problema responsabilității. Dacă președintele contribuie decisiv la alcătuirea echipei, trebuie să își asume public această contribuție. Nu poate încasa meritul instalării Guvernului și apoi să privească de la distanță costurile formulei pe care a sprijinit-o.
Iar amenințarea cu dizolvarea Parlamentului, dacă a fost transmisă cu acordul său, trebuia explicată de el. Constituția permite dizolvarea în anumite condiții; nu o transformă într-o obligație și nici într-un drept de a cere orice majoritate pentru orice cabinet. O asemenea pârghie merită mai mult decât un mesaj anonim strecurat între două runde de negocieri.
Luca Niculescu va trebui, la rândul său, să arate că este premierul propriei echipe. Autoritatea nu vine numai din decretul de desemnare. Se vede când trebuie să refuzi o pretenție a partidului care îți ocupă majoritatea ministerelor sau o dorință venită de la omul care te-a desemnat.
Până atunci, tabloul politic este suficient de limpede. PSD își asumă ministerele. Cotroceniul trebuie să își lămurească influența. PNL anunță votul de instalare și își pregătește discursul de opoziție.
Liberalii pot schimba o decizie. Nu pot cere să li se șteargă declarațiile. Pot considera necesar acest guvern. Nu pot pretinde că votul lor nu are legătură cu puterea pe care o primește PSD.
Când îi deschizi ușa, îl conduci înăuntru și îi asiguri instalarea, nu mai poți poza în paznicul care îl ținea afară.
PSD va intra în Guvern și cu voturile PNL. Restul este efortul liberalilor de a scoate acest fapt din propria biografie.
