Apelul ministrului a arătat cât de greu ajunge un pacient la o programare. La Spitalul Județean Sibiu, însă, lipsa locurilor are și o explicație financiară: ambulatoriul funcționează în limitele contractelor cu CJAS, iar rapoartele publice arată că veniturile contractate nu au ținut pasul cu unele dintre costurile reale ale spitalului.
Alexandru Rogobete a sunat la mai multe spitale ca să încerce o programare la neurologie pentru „bunica”. La Spitalul Județean Sibiu i s-a spus că locurile din noiembrie s-au ocupat, iar programările pentru decembrie urmau să fie deschise în 10 noiembrie. Ministrul a anunțat controale. Apelul a făcut vizibilă o problemă pe care pacienții o cunosc de mult: uneori, până să ajungi la medic, trebuie mai întâi să treci de telefon și să prinzi un loc într-un calendar deja plin. sibiuindependent.ro
Controlul programărilor și al pontajelor poate arăta dacă personalul răspunde la telefon și respectă programul. Dar nu creează, prin el însuși, locuri noi în ambulatoriu. La Sibiu, managerul spitalului a invocat numărul mare de pacienți, personalul insuficient, spațiul limitat și limita de patru pacienți pe oră pentru consultațiile decontate de CJAS. O parte din program este rezervată și controalelor după externare. Acestea sunt cauze imediate. Întrebarea de fond rămâne: câte consultații poate finanța sistemul pentru un spital care deservește un județ întreg și primește pacienți și din zonele apropiate?
Contractele nu au ținut pasul cu cheltuielile
Rapoartele Consiliului Județean Sibiu arată de ce discuția nu se poate opri la organizarea programărilor. La jumătatea anului 2025, Spitalul Județean avea 36,33 milioane de lei în plăți restante de până la 30 de zile. Referatul CJ explica faptul că 28,35 milioane de lei erau datorii curente neachitate, generate de creșterea prețurilor la medicamente și de costurile de mentenanță, în condițiile în care contractul cu CJAS nu fusese actualizat, iar veniturile rămăseseră la același nivel.
Asta înseamnă că spitalul este prins între costuri care cresc și venituri contractate care nu se ajustează suficient de repede. Când veniturile nu acoperă costurile reale, presiunea se transmite în activitatea de zi cu zi: în medicamente, materiale, mentenanță și capacitatea de a susține servicii medicale. Iar pentru pacient, problema se traduce simplu: nu găsește loc.
La 31 martie 2026, Spitalul Județean raporta din nou 29,57 milioane de lei în plăți restante de până la 30 de zile. Suma cuprindea categorii diferite de datorii și nu poate fi prezentată integral ca un decont întârziat de CJAS. Dar, pusă lângă explicația din raportarea pentru 2025 — contract CJAS neactualizat și venituri rămase la același nivel — cifra confirmă presiunea financiară persistentă asupra spitalului.
Și contractele publicate de spital arată cât de limitată este finanțarea ambulatoriului în comparație cu restul activității. Pentru trimestrul I din 2025, valoarea estimată a serviciilor de ambulatoriu era de aproximativ 2,56 milioane de lei, în timp ce contractele pentru servicii spitalicești însumau 30,85 milioane, iar cele pentru programe naționale 17,60 milioane. Sumele contractate nu sunt același lucru cu plățile efectiv încasate, dar arată cadrul financiar în care spitalul trebuie să organizeze serviciile. scjus.ro
Guvernul nu poate privi problema din tribună
Casa Națională de Asigurări de Sănătate este, juridic, o instituție autonomă aflată în coordonarea Ministerului Sănătății, nu o instituție subordonată direct ministrului. Dar Guvernul stabilește cadrul bugetar și regulile naționale, iar Ministerul Sănătății are un rol central în politica sanitară. De aceea, nici ministrul, nici Guvernul nu pot trata lipsa locurilor ca pe o problemă de recepție sau de disciplină a personalului. legislatie.just.ro
Ministrul ar trebui să spună câte consultații sunt contractate și finanțate pentru ambulatoriul Spitalului Județean Sibiu, câte sunt solicitate de pacienți și cât durează actualizarea contractelor atunci când costurile și adresabilitatea cresc. Ar trebui să explice și ce fonduri ajung efectiv la spitale, la ce termene și dacă nivelul finanțării le permite să susțină numărul de servicii de care pacienții au nevoie.
Rogobete a făcut un experiment de imagine util pentru că a scos problema la vedere. Dar dacă se va limita la controale, va verifica doar capătul vizibil al blocajului. Nu poți crea locuri în policlinică doar verificând cine răspunde la telefon. Trebuie să finanțezi suficient serviciile pe care le ceri spitalelor să le ofere.
La Sibiu, ministrul a auzit că nu mai sunt locuri. Rapoartele publice arată și de ce sistemul se blochează: finanțarea contractuală nu a ținut pasul cu unele costuri reale, iar ambulatoriul este nevoit să funcționeze în limitele banilor, medicilor și spațiului disponibile. Pacienții nu au nevoie doar de un ministru care să sune. Au nevoie de un Guvern care să nu lase spitalele să-și gestioneze lipsurile de la un contract la altul.
