Asociația Familiilor Numeroase din România a transmis o scrisoare deschisă către cei mai importanți decidenți ai statului român, solicitând eliminarea contribuției la sănătate pentru părinții aflați în concediu pentru creșterea copilului, precum și menținerea coasigurării pentru soții fără venituri care au în întreținere copii.
Adresați Președintelui României Nicușor Dan, premierului Ilie Bolojan, președinților celor două Camere ale Parlamentului, miniștrilor Sănătății și Muncii, Avocatului Poporului și președinților comisiilor parlamentare de profil, reprezentanții ASFANU atrag atenția asupra efectelor „profund inechitabile și discriminatorii” ale noilor prevederi fiscale care intră în vigoare la 1 august 2025.
„Părintele aflat în concediu legal nu are voie să muncească, dar este obligat să plătească. Contribuția la sănătate devine o penalizare fiscală aplicată maternității și paternității.”- avertizează organizația.
ASFANU subliniază că un părinte aflat în concediu pentru îngrijirea copilului primește o indemnizație lunară situată între 1.651 lei și 8.500 lei, iar aplicarea unui CASS de 10% înseamnă o scădere semnificativă a veniturilor, afectând direct capacitatea familiei de a acoperi nevoile de bază ale copilului, precum hrana, scutecele, îmbrăcămintea și vizitele medicale.
Organizația reclamă faptul că decizia de a elimina aceste facilități a fost luată fără o analiză de impact, fără consultare publică și fără a oferi alternative reale de sprijin. În plus, măsura afectează nu doar părinții în concediu, ci și soții sau soțiile fără venituri care nu vor mai putea fi coasigurați în sistemul de sănătate, amplificând vulnerabilitatea familiilor.
„Este o formă clară de discriminare față de cetățenii români, încălcând prevederile constituționale privind tratamentul egal și protecția familiei.”-subliniază ASFANU, citând inclusiv poziții exprimate de Consiliul Legislativ.
Scrisoarea evidențiază multiple consecințe sociale, demografice și economice pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv:
descurajarea natalității într-un context deja critic (doar 148.916 nașteri în 2024, cel mai mic număr din ultimul secol)
migrarea părinților către state care oferă mai mult sprijin
presiune crescută asupra sistemelor publice de pensii și sănătate
scăderea încrederii cetățenilor în instituțiile statului
ASFANU avertizează că România nu își poate permite să piardă tocmai acele familii care aleg să rămână în țară și să contribuie activ la viitorul acesteia.
„Fără părinți susținuți, nu avem copii. Fără copii, nu avem contribuabili. Fără contribuabili, nu avem economie. Fără economie, nu avem viitor.”- conchide scrisoarea.
Scrisoare deschisă ASFANU:
„SCRISOARE DESCHISĂ pentru protejarea familiilor: părinții care cresc copii nu trebuie penalizați fiscal
Stimați decidenți,
Vă scriem din partea ASFANU-Asociația Familiilor Numeroase în numele familiilor numeroase cu 3 sau mai mulți copii din România, precum și în numele sutelor de mii de părinți care, în ciuda provocărilor economice, sociale și instituționale, aleg să aducă pe lume și să crească copii în această țară.
Vă solicităm cu fermitate și responsabilitate adoptarea măsurilor necesare în vederea eliminării obligației de plată a contribuției la sănătate, recent introdusă, pentru părinții aflați în concediu pentru creșterea copilului, precum și menținerea dreptului la coasigurare al soților/soțiilor fără venituri care au în întreținere unul sau mai mulți copii. Considerăm că aceste schimbări legislative, aplicate fără analiză de impact și fără alternative reale de sprijin, creează un precedent periculos. Ele subminează în mod direct siguranța economică a familiilor și transmit un semnal grav: că maternitatea și paternitatea nu mai sunt privite ca responsabilități sociale, ci ca poveri individuale. Pentru a înțelege gravitatea acestui regres, vă prezentăm mai jos implicațiile și consecințele concrete ale eliminării acestor măsuri de sprijin esențial:
Părintele în concediu de îngrijire a copilului nu are voie să muncească, dar este obligat să plătească Un părinte aflat în concediu pentru creșterea copilului este, prin lege, obligat să se dedice exclusiv acestui rol, fără posibilitatea de a munci sau de a obține venituri salariale. Această perioadă este recunoscută legal ca muncă neremunerată în folosul societății. Cu toate acestea, începând cu 1 august 2025, părintele va fi obligat să plătească contribuția la sănătate, deși nu are dreptul legal de a realiza venituri. Este o contradicție legislativă care transformă această contribuție într-o sancțiune fiscală aplicată rolului de părinte. Iar pentru o persoană care trăiește exclusiv dintr-o indemnizație redusă la 85% din veniturile anterioare, o contribuție suplimentară de 10% înseamnă o diminuare directă a resurselor necesare pentru alimentația, sănătatea și îngrijirea copilului.
Conform legislației, indemnizația pentru creșterea copilului variază între 1.651 lei (minim) și 8.500 lei (maxim) pe lună, ceea ce implică o contribuție lunară la sănătate (CASS) între 165 lei și 850 lei. Aceste sume, înseamnă în viața reală renunțări concrete în bugetul familiei, pentru ca părinții să continue să acopere nevoile de bază ale unui copil cu vârsta între 0-2 ani: • 165 lei pe lună, sumă provenită din indemnizația minimă, pot însemna pentru un părinte 4 cutii de lapte praf sau un pachet de scutece, care uneori nici nu reusesc sa acopere necesarul unui copil intr-o luna. • 850 lei pe lună, reprezentați ca un cost de oportunitate, pot acoperi cheltuieli precum: 7 de cutii de lapte praf adaptate nevoilor bebelușului sau 4 pachete de scutece și 10 pachete de șervețele umede. Însă nevoile unui copil nu se limitează doar la cele de bază. Ele includ și cheltuieli legate de îmbrăcăminte, transport, vizite medicale preventive și, mai ales, siguranță emoțională și stabilitate familială.
Contribuții plătite, drepturi retrase Și totuși, începând cu 1 august 2025, părinților li se va cere să plătească contribuția la sănătate. În loc să fie protejati într-o perioadă dedicată îngrijirii copilului, sunt obligați să plătească pentru dreptul de a exista într-un sistem pe care l-au susținut anterior prin muncă și taxe. Dreptul la asigurare medicală pentru părintele care îngrijește copii nu este un privilegiu, ci un drept câștigat prin contribuțiile consistente – aprox. 43 % din venituri – plătite timp de cel puțin 12 luni anterior nașterii copilului.
Tratament inegal pentru o situație similară Mai mult decât atât, până la 1 august 2025, prevederile privind asigurările de sănătate pentru părinții aflați în concediu pentru creșterea copilului, precum și posibilitatea de coasigurare pentru soții sau soțiile fără venituri reprezentau o excepție justificată de la impozitare – la fel ca în cazul altor categorii recunoscute ca fiind în incapacitate temporară de muncă: persoane cu dizabilități, pensionari cu venituri mici, apatrizi, refugiați, etc. De la 1 august 2025, situația părinților nu se modifică în esență: părintele aflat în concediul pentru creșterea copilului sau părintele fără venituri care se ocupă de creșterea copiilor rămâne în aceeași incapacitate temporară de muncă, însă i se adaugă o vulnerabilitate suplimentară: aceea de a suporta costuri în plus. Tot de la 1 august 2025 rămâne neschimbat și faptul că cetățenii români nu se pot bucura în România de mai puține drepturi decât cetățenii străini sau apatrizii. Consiliul Legislativ a menționat pe parcursul procesului de avizare al măsurilor fiscale că, potrivit art. 15 alin. (1), 16 alin. (1) și 18 alin. (1), din Constituție, cetățenilor români „nu li se pot stabili prin legile interne obligații fiscale sau de altă natură mai mari, vizând acelaşi aspect (dreptul la sănătate şi obligațiile aferente exercitării acestui drept şi sprijinul acordat pentru creşterea copilului sau pentru acomodare în cazul copiilor adoptați), decât cetățenilor străini şi apatrizilor, altfel fiind încălcată însăși esența noțiunii de cetățenie”, „statul român poziționându-i într-o situație de inferioritate și de inegalitate de tratament” pe cetățenii români față de cetățenii străini, deci de discriminare a propriilor cetățeni. În acest context, a taxa un părinte nu este doar profund inechitabil, ci constituie o formă clară de discriminare și o penalizare fiscală a maternității și a paternității cetățenilor români, care în sine nu va fi suportată doar de adult, ci de întreaga familie, inclusiv de către copii.
O măsură contrară Constituției, legislației naționale și tratatelor internaționale la care România este parte Pentru că, în realitate, consecințele modificărilor fiscale se răsfrâng asupra întregii familii, abrogarea exceptărilor de la plata asigurărilor de sănătate pentru părinți contravine principiilor fundamentale înscrise în Constituția României care garantează protecția vieții private și familiale (art. 26), asigurarea unui nivel de trai decent (art. 47), protecția copiilor și a tinerilor în realizarea drepturilor lor (art. 49) și așezarea justă a sarcinilor fiscale (art. 56). Totodată, Codul Civil prevede la art. 258 obligația statului să ocrotească familia și să o sprijine prin măsuri economice și sociale, nu să o împovăreze. În plus, atât concediul de acomodare, cât și cel pentru creșterea copilului – şi facilitățile fiscale aferente – sunt acordate în vederea îndeplinirii îndatoririi părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, îndatorire nu doar legală, ci şi constituțională, prevăzută la art. 48 alin. (1) și ținând cont de principiul interesului superior al copilului, prevăzut în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Aceste principii nu sunt reglementate juridic doar la nivel național, ci au susținere în tratatele internaționale la care România este parte – Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului – care recunosc în mod expres rolul esențial al familiei în societate și obligația statului de a o proteja. De asemenea, atât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (art. 24 alin. (2), cât și Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (art. 3 alin. 1) prevăd ca, în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.
Impactul direct asupra deciziilor de a mai avea copii Mai mult, impunerea unor sarcini fiscale suplimentare pentru părinți va avea un impact direct asupra întemeierii familiilor și a hotărârii acestora de a naște copii sau de a adopta. Cei mai afectați – părinții care se vor supune noilor reglementări chiar în timpul concediului de creștere sau în pragul nașterii unui nou copil – vor resimți presiunea financiară și incertitudinea ca factori descurajatori. În acest context, decizia de a avea un al doilea sau un al treilea copil va deveni tot mai grea și mai apăsătoare, iar alegerea de a pleca într-un altă țară, unde familia este sprijinită și nu taxată permanent, va părea nu doar firească, ci necesară.
Efecte demografice și sociale devastatoare Astfel, o măsură fiscală punctuală produce efecte structurale de amploare. Fiecare copil care nu se naște astăzi înseamnă un adult lipsă mâine: un salariat care nu va plăti taxe, un medic care nu va trata, un profesor care nu va forma. Astăzi, un salariat susține 1,2 pensionari, dar până în 2040, același salariat va trebui să susțină 2,5 pensionari. Dacă descurajăm natalitatea, vom avea tot mai puțină forță de muncă, contribuabili și persoane care să ne îngrijească la bătrânețe. România pierde oameni. Nu doar prin migrație, ci mai ales prin lipsa nașterilor. În 2024, s-au născut doar 148.916 copii, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INSSE) – cel mai mic număr înregistrat în ultimul secol. Această realitate este susținută și de rata totală de fertilitate, aflată la 1,65 copii/femeie, mult sub pragul minim de 2,1 necesar pentru înlocuirea naturală a populației. La fel de îngrijorător este faptul că 34% dintre femeile din România cu vârste între 20 și 54 de ani nu au copii – un procent ridicat, care ar trebui să însemne un semnal de alarmă pentru orice govern si societate în ansamblu. Această realitate nu este întâmplătoare. Este consecința directă a lipsei unui sprijin real și coerent pentru părinți. În ciuda rolului esențial pe care îl joacă în asigurarea viitorului acestei țări, familiile – și mai ales cele cu 3 sau mai mulți copii – sunt lăsate să suporte, singure, întreaga povară a creșterii și educării copiilor.
Sprijinul real este simbolic, dar costurile sunt uriașe Alocația de stat pentru copii rămâne singura formă de sprijin oferită de stat familiilor, indiferent de venitul acestora. Aceasta este de 719 lei pe lună pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani (respectiv până la 3 ani în cazul copiilor cu handicap) și de 292 lei pe lună pentru copiii cu vârste între 2 și 18 ani. Cu toate acestea, alocația nu acoperă nici pe departe nevoile reale de bază ale unui copil, iar despre deduceri fiscale pentru cheltuielile cu copiii legate de hrană, igienă, îmbrăcăminte sau educație nici macar nu se discută în România. Totul cade pe umerii părinților. Potrivit unui studiu realizat în 2024 de Clubulcopiilor.ro, pe baza datelor furnizate de Syndex România și Institutul de Cercetare a Calității Vieții din 2018, actualizate în funcție de rata inflației, costurile reale cu creșterea unui copil în primii ani de viață sunt considerabile. Pentru un singur copil cu vârsta sub 2 ani, cheltuielile lunare se ridică la aprox. 1.225 lei. În familiile cu mai mulți copii, aceste costuri variază: pentru următorul copil sub 2 ani, suma necesară este de aproximativ 857 lei/lună, iar pentru un frate sau o soră, în funcție de vârstă, cheltuielile sunt de aproximativ 1.217 lei/lună dacă are varsta sub 6 ani și ajung la 1.813 lei/lună dacă vârsta depășește 6 ani. Și toate acestea fără a include cheltuielile legate de traiul zilnic al familiei, de activitățile educaționale suplimentare sau de situațiile neprevăzute apărute.
Familiile numeroase, cele mai afectate Această realitate este cu atât mai dură pentru familiile numeroase, afectate nu doar de introducerea contribuției la sănătate în perioada concediului pentru creșterea copilului, ci și de eliminarea calității de coasigurat, prin care soții sau soțiile fără venituri sunt excluși din protecția sistemului public de sănătate. Pentru că această masură vine fără să fie susținută de soluții juridice alternative în sprijinul acestor familii. În familiile care cresc trei, patru, cinci sau mai mulți copii, posibilitatea de a reveni în câmpul muncii nu este mereu rapidă sau ușoară. Iar acest lucru se întâmplă de multe ori pentru că nu există, suficiente soluții care să permită integrarea profesională în condiții compatibile cu realitățile unei familii numeroase. Pentru ca ambii părinți dintr-o familie numeroasă să aibă acces la muncă, ei au nevoie să poată accesa servicii publice de susținere în acord cu structura unei familii cu 3 sau mai mulți copii de vârste diferite și cu nevoi diferite. În lipsa acestui sprijin care este puternic resimțit de familiile numeroase, începând cu 1 august 2025, li se adaugă un nou obstacol care va conduce la o alegere forțată între sănătatea părintelui și nevoile copilului. Cel mai probabil, noua măsură fiscală îl va forța pe părinte, într-un firesc al vieții, să se sacrifice. Problema apare, însă, atunci când părintele se îmbolnăvește, iar situația lui medicală și imposibilitatea de a crește și a îngriji copiii se va răsfrânge asupra întregii familii, dar mai ales a copiilor. Nu putem cere părinților să crească viitorul acestei țări și, în același timp, să-i împovărăm cu taxe și impozite în perioada în care contribuția lor nu este de ordin financiar, ci de ordin uman. De aceea, stimați decidenți, vă reamintim că măsurile fiscale care au impact direct asupra familiilor cu copii în întreținere, deși prezentate ca reforme fiscale, au consecințe sociale profunde și pe termen lung. Nu sunt doar reglementări administrative, ci decizii care afectează direct viața familiilor pe termen scurt, mediu și lung, astfel: Pe termen scurt:
Se creează o presiune financiară directă asupra familiilor, care, în cazul coasiguraților, vor trebui să aloce resurse suplimentare pentru contribuția la sănătate, iar în cazul părinților aflați în concediul pentru creșterea copilului, veniturile li se vor diminua automat cu 10% pentru contribuția la sănătate, în condițiile în care venitul lor este deja diminuat.
Se generează anxietate și instabilitate cu privire la accesul la servicii medicale în perioade critice în rândul părinților care nu obțin venituri.
Se reduce capacitatea familiilor de a asigura nevoile de bază ale copilului (alimentație, igienă, medicamente).
Se creează părinților sentimentul de abandon social;
Poate contribui esențial la o criză familială din cauza reducerii resurselor financiare ale familiei Pe termen mediu:
Decizia de a avea al doilea, al treilea copil sau mai mulți copii este influențată direct de măsurile de ajustare fiscală, ceea ce reduce semnificativ contribuția acestor familii la regenerarea demografică.
Familiile încep să își piardă încrederea în instituțiile publice și în coerența politicilor sociale, ceea ce poate duce la migrarea lor către state care oferă mai mult sprijin pentru părinți. • Se reduce implicarea părinților în activități educaționale dedicate copiilor datorita restrangerii bugetului familiei.
Pe termen lung: Descurajează natalitatea într-un moment de criză demografică majoră în care România a înregistrat cel mai mic număr de nașteri din ultimul secol. Contribuția estimată la buget nu este proporțională cu costul social și economic enorm pe termen lung: dispariția forței de muncă și prăbușirea echilibrului intergenerațional.
Scade numărul viitorilor contribuabili, iar presiunea pe sistemele publice (pensii, sănătate, educație) va crește accelerat. Proiecțiile indică că, în 2040, un salariat va trebui să susțină 2,5 pensionari.
Amplifică inechitatea și erodează solidaritatea socială, sancționând familiile în loc să le susțină. Aceste măsuri transmit mesajul că îngrijirea copiilor este o povară privată, nu o responsabilitate partajată între stat și cetățeni. Vă îndemnăm să tratați cu seriozitate și responsabilitate efectele modificărilor fiscale asupra familiilor cu copii și să acționați în direcția corectării unor măsuri care afectează profund echitatea socială, protecția copilului și încrederea cetățenilor în politicile publice. România nu își poate permite să piardă exact acele familii care aleg să rămână aici și să construiască viitorul.
Fără părinți susținuți, nu avem copii. Fără copii, nu avem contribuabili. Fără contribuabili, nu avem economie. Fără economie, nu avem viitor.”
