Imaginaţi-vă membrii unei trupe de hard-rock, cu plete, tobe şi chitare electrice, care de 55 de ani zguduie scenele naţionale şi internaţionale cu acorduri puternice şi melodii pline de pasiune şi adrenalină, transfiguraţi a doua zi, după concert, într-un univers cu totul diferit, ca povestitori muzicali pentru cei mici, la teatrul de păpuşi.

Dacă pentru mulţi ar fi imposibil de imaginat că se poate trece simplu de la sunetele electrizante care inspiră energie şi rebeliune, către o lume plină de poveşti colorate şi personaje jucăuşe, unde imaginile de vis şi creativitatea se împletesc, grupul RIFF din Sibiu a făcut ca toate acestea să fie realitate, la ediţia XXI-a a Festivalului Intercultural ProEtnica de la Sighişoara.

O formație de pionieri ai rockului românesc

Despre această călătorie surprinzătoare de la rockul energic, care provoacă fiori, la magia şi inocenţa copilăriei, ne-a vorbit chiar fondatorul acestei formaţii hard-rock, înfiinţată la Sibiu, în urmă cu 55 de ani, mai întâi sub denumirea de „Sonic”, iar după zece ani ca „RIFF”, Florin Grigoraş.

„Pentru noi e o plăcere să cântăm oriunde ne întâlnim cu publicul nostru vechi şi cu oamenii tineri care ne ascultă. Ştiu că pentru concertele în aer liber trebuie să selectezi piese mai antrenante. Noi cântăm la concertele în aer liber piese din toate etapele noastre de activitate. Cântăm din anii 70, la început când ne-am numit ‘Sonic’ vreo 10 ani, până în 80 de când ne numim RIFF.

„Pentru ProEtnica am ales un repertoriu mai aparte, o piesă compusă undeva prin 1978, cu Sonic, apoi am trecut şi prin câteva piese pe care o parte din public le mai ştie , ‘Regele şoselei’, ‘În loc de bun rămas’, dar şi câteva piese noi. Am avut un moment de 10 minute de blues, să ne amintim că suntem generaţia Woodstock. Am cântat o piesă pe care am scris-o în amintirea festivalului şi care prinde foarte bine şi la cei tineri, şi la cei mai în vârstă, la seniori, adică ‘Plouă la Woodstock’. „, a declarat, pentru AGERPRES, Florin Grigoraş.

A preferat muzica în locul justiției

Deşi este absolvent de drept, Florin Grigoraş spune că nu a profesat niciodată şi că a preferat ca toată viaţa să o petreacă pe scenă şi nu doar cântând şi compunând muzică hard-rock, ci şi muzică de teatru.

„O pasiune de-a mea este să scriu şi muzică de teatru. Cred că la începutul anilor 80, cred că 1983, a fost un regizor, care, din păcate, a decedat, Dorel Vişa, care a fost la un concert de-al nostru, a văzut concertul, atunci am cântat la Teatrul de Stat Sibiu, şi i-a plăcut ce facem noi. Aşa că m-a rugat să scriu muzica pentru o piesă, ‘Violetele’. Am scris-o atunci la Teatrul de Stat din Sibiu, care acum se numeşte ‘Radu Stanca’, şi de acolo am început colaborarea cu teatrele. M-au chemat după asta la Teatrul Gong din Sibiu, teatru de copii, şi de atunci am scris jur de 38 de piese. Am scris şi câteva scenarii. Pentru ProEtnica am pregătit un scenariu după ‘Sarea în bucate’ pe care am scris-o muzical, spectacol pe care îl avem în cinci limbi: franceză, engleză, germană, italiană şi română. Cu acesta am fost pe patru continente la festivaluri de la Washington până la New Delhi, în Europa, Baku, Algeria şi în multe alte părţi. Da, şi îmi place. Am intrat în mediul acesta şi mi-a plăcut să lucrez. Am muzica pentru două piese, la Teatrul Merlin din Timişoara, ‘Motanul încălţat’ şi ‘Ursul păcălit de vulpe'”, a explicat Florin Grigoraş.

Teatrul de păpuși este a doua sa dragoste

După hard-rock, adaugă artistul, teatrul de păpuşi este a doua sa dragoste: „Îmi place să stau în sală la premieră, să văd reacţiile şi a copiilor şi mai ales a părinţilor, care sunt captivaţi de păpuşi, câteodată mai mult decât copiii”.

L-am întrebat care este secretul din spatele menţinerii, timp de 55 de ani, a unei trupe, în condiţiile în care numeroase trupe înfiinţate după 1990 au avut câţiva ani de glorie, apoi brusc au dispărut, după ce membrii formaţiilor s-au despărţit.

„E foarte greu să menţii o trupă. Sigur că şi pe la noi au trecut foarte mulţi oameni, dar în general, în marea lor majoritate, au fost oameni foarte buni. Deci întotdeauna mi-am căutat colaboratori, am căutat în ţară şi am reuşit să-i aduc lângă mine, să creăm nişte spectacole de calitate. Şi acum Mircea Bunea este din Timişoara, el din 1988 colaborează cu mine, Laur Făgădar este din Alba Iulia, chitaristul Milu Oltean este din Mediaş. Tot timpul caut să am aproape oameni de calitate. Eu ţin firul roşu, să spun, al repertoriului, adică noi ne-am creat un sunet şi la acesta ţin, deşi vin colaboratori care încearcă să ne ducă într-o altă direcţie (…). Sigur, de-a lungul timpului am făcut multe sacrificii financiare, în primul rând pentru că orice s-ar spune, noi am fost profesionişti, întotdeauna am trăit din asta. Eu n-am lucrat nicăieri altundeva niciun minut, am trăit din ce am câştigat cu muzica şi pentru mulţi dintre colegii mei au fost aşa. Şi atunci trebuie să asiguri un trai decent pentru cei pe care îi chemi aproape, să asiguri un număr de spectacole anual, să simtă pentru ce sunt în formaţia asta şi să simtă publicul aproape. Sunt evenimente cum e şi cel de la Sighişoara, care-ţi dau energie pentru următorul pas”, a afirmat Florin Grigoraş.

Pandemia – mare încercare pentru artiști

Marea încercare pentru artişti, ne spune Florin Grigoraş, a fost pandemia, în care a simţit că „am fost anihilaţi pur şi simplu”.

„S-a oprit orice fel de activitate. Noi am reuşit, totuşi, la Sibiu să facem câteva spectacole, cu doi metri distanţă între spectatori. Chiar atunci am sărbătorit 50 de ani Piaţa Huet, am filmat totul: e destul de trist, cu oamenii liniştiţi, departe unul de altul, dar asta a fost. Am simţit şi în anul următor, până s-au reluat lucrurile, relaţiile, dar unele dintre ele nu s-au mai reluat. Multe s-au pierdut. Trupa RIFF, începând cu octombrie şi până în martie-aprilie, organizează concerte în săli – cel mai mult îmi plac concerte de sală – am reînceput cu vânzarea de bilete şi am constatat că omul nu prea mai iese din casă, s-au învăţat să stea mai mult în casă, s-au lipit şi mai mult de televizor, de calculator”, a mai povestit artistul.

„Suntem nişte hippy bătrâni”

Florin Grigoraş a precizat că este decis să meargă mai departe, la fel cum fac majoritatea artiştilor din generaţia sa, întrucât consideră că aşa rămâne fidel curentului cultural în care a crescut, Woodstock, care a influenţat absolut toate artele muzicale.

„Noi le-am prins atunci pe viu şi am rămas fideli. Am fost într-o excursie şi un regizor român spunea despre mine şi despre soţia mea că suntem nişte hippy bătrâni. Noi l-am luat ca pe un compliment. Am rămas deschişi spre societatea la care visăm încă toţi: să fie bine, să fie pace în lume, să fie o echitate socială (…). De pe la 16 ani am început serios să mă ocup de muzică şi de formaţie şi probabil şi asta m-a ajutat să mergem înainte. Suntem încă sănătoşi şi mergem înainte”, a conchis Florin Grigoraş.

Despre RIFF

RIFF îi are în componenţă pe Florin Grigoraş (chitară bas, voce), Mihaela Grigoraş (keyboards, voce), Mircea Bunea (chitară solo, voce), Laur Făgădar (tobe), Milu Oltean (chitară).

Potrivit site-ului formaţiei, din anul 1980, după ce membrii grupului decid schimbarea numelui în „RIFF”, a început o perioadă de lungi turnee în ţară, ajungându-se la peste 3 000 de concerte.

În anii ’80, trupa a efectuat numeroase înregistrări audio în Studiourile Centrale de Radio Bucureşti, piese apreciate de public, precum „Ochii tăi”, „Când sunt cu tine”, „Ploaia”, „Aurora”, „Cercul vieţii”, „Generaţia nouă”, „Povestea lor”, „În loc de bun rămas” şi altele, iar în anul 1989 a apărut discul vinil Electrecord „RIFF – Primii paşi”. Au urmat apoi casetele audio RIFF (1990), „Joc perfid” (1992), „Doi străini” (1994), „Acum de siguranţă” (1997), „1998 RIFF” (1998), apoi a CD-urilor „RIFF 200″1, „Să nu-mi furi visul” (2003), „Pantofii lustruiţi” (Best off, 2007), „Ambuscada” (2008), „Pe drum” (2016), „Rătăcit în paradis” (2020).

„Grupul RIFF rămâne consecvent stilului hard-rock, cu nuanţe de blues şi de asemenea rămâne un ‘grup de concert’. Plăcerea de a cânta pe scenă este aceiaşi, formaţia participă anual la numeroase festivaluri şi concerte organizate în ţară. Melodiile şi textele scrise de Florin Grigoraş reflectă maturitatea artistică şi profesionalismul unui grup ce a depăşit curentele modelor trecătoare şi se bucură de succes la publicul din mai multe categorii de vârstă”, potrivit unei recenzii publicate pe site-ul oficial.

Sursa info: AGERPRES