Astăzi, 6 octombrie 2026, se împlinesc șapte ani de când a apărut primul articol în SIBIU INDEPENDENT. Șapte ani în care un proiect pornit de la o idee simplă a devenit un ziar cunoscut în tot județul Sibiu. Șapte ani cu știri, nopți nedormite, drumuri prin județ, anchete, presiuni, critici, greșeli, reușite și, mai ales, cititori.
Există o coincidență care îmi place. În 6 octombrie 2019, chiar în prima zi de existență a ziarului, unul dintre articolele publicate se intitula „Piaţa Transilvania, primii 7 ani”. Astăzi putem scrie despre primii 7 ani ai SIBIU INDEPENDENT.
Se spune despre copii că primii șapte ani sunt decisivi. Atunci se formează caracterul, deprinderile și lucrurile care îi vor însoți mult timp după aceea. Poate că și pentru un ziar este la fel.
Trei cuvinte scrise în 2019
Primul editorial publicat în SIBIU INDEPENDENT, în 6 octombrie 2019, era scurt. Scriam atunci că, deși piața media sibiană părea deja suprasaturată, este întotdeauna loc pentru un proiect construit de oameni onești. Și mai scriam ceva: că presa sibiană trebuie să revină la trei valori vechi ale meseriei – profesionalism, onestitate și perseverență.
Nu știam atunci unde vom ajunge, câte articole vor urma, câți oameni vor trece prin redacție, câte telefoane vom primi la ore imposibile, câți kilometri vom face prin județ sau câte documente vom ajunge să citim pentru un singur material. Dar cele trei cuvinte au rămas și poate că acesta este cel mai important bilanț după șapte ani.
La câteva luni după lansare a venit pandemia
Nici măcar nu apucasem bine să împlinim jumătate de an de existență când lumea s-a schimbat. A venit pandemia, iar pentru o redacție nouă a fost probabil cel mai dur examen pe care îl puteam primi.
Informațiile se schimbau de la o oră la alta. Oamenii erau speriați, iar instituțiile încercau ele însele să înțeleagă ce se întâmplă. Apăruseră starea de urgență, restricțiile, carantina, spitalele COVID și un vocabular pe care, cu doar câteva săptămâni înainte, aproape nimeni nu îl folosea.
În 28 martie 2020 publicam „EXCLUSIV: Un asistent medical din Sibiu declară că are COVID-19”. Era vorba despre un asistent medical de la ATI a Spitalului Județean Sibiu și, din informațiile cunoscute la acel moment, despre primul cadru medical din județul Sibiu infectat cu noul coronavirus despre care se știa public. În ziua următoare, Spitalul Județean Sibiu confirma oficial infectarea și anunța declanșarea anchetei epidemiologice.
Poate astăzi un asemenea titlu pare banal. În martie 2020 nu era deloc. Era momentul în care pandemia intra direct și în rândul personalului medical sibian, iar infectarea unui cadru medical de la Terapie Intensivă ridica imediat întrebări despre colegi, pacienți și despre capacitatea sistemului medical de a rezista în fața unei crize pe care atunci abia începeam să o înțelegem.
Au urmat luni în care pandemia a ocupat o mare parte din munca redacției. Am scris despre cazuri, spitale, focare, carantină, cadre medicale, firme afectate și oameni rămași fără activitate, inclusiv în perioade în care informațiile erau greu de obținut. Poate tocmai acea perioadă ne-a învățat cel mai repede o lecție pe care orice jurnalist ar trebui să o știe: într-o criză, viteza este importantă, dar verificarea este și mai importantă.
O istorie care se poate citi și în titluri
Dacă răsfoiesc astăzi arhiva ziarului, nu văd doar articole. Văd șapte ani din viața Sibiului și a județului Sibiu: accidente, incendii, alegeri, pandemie, investiții, festivaluri, școli, spitale, afaceri, sport, cultură, politică și administrație.
Au fost ani în care SIBIU INDEPENDENT s-a făcut remarcat și prin prezența rapidă la evenimentele importante. Uneori reporterii noștri au ajuns în teren înainte ca primele informații să apară în comunicatele oficiale. Dar jurnalismul nu poate rămâne doar la întrebarea „Ce s-a întâmplat?”. Trebuie să ajungă și la „De ce s-a întâmplat?”, „Cât a costat?”, „Cine a decis?”, „Unde sunt documentele?” și „Cine răspunde?”. Aici cred că SIBIU INDEPENDENT s-a schimbat cel mai mult în ultimii ani.
De la două denivelări la o investiție de peste 9 milioane de lei
Un exemplu foarte recent este Drumuri și Poduri SA Sibiu, societatea deținută integral de Consiliul Județean Sibiu. În iulie am pornit de la ceva aparent mărunt: două denivelări realizate în zona Muzeului ASTRA. Am mers însă mai departe.
În august 2026 am publicat ancheta „EXCLUSIV: Stația de asfalt de 9 milioane de lei a CJ Sibiu a produs sub 4.000 de tone într-un an. Nu se știe dacă își plătește singură creditul”. Nu mai era vorba despre impresii. Erau cifre.
Documentele analizate arătau că investiția în noua stație de asfalt a depășit 9 milioane de lei, iar în 2025 aceasta produsese doar 3.985 de tone de mixtură asfaltică. Producția era cu aproximativ 60% sub chiar și cea mai prudentă estimare prezentată înaintea investiției.
Am căutat bugete, contracte, hotărâri, procese-verbale de recepție, tranzacții din SEAP și răspunsurile oficiale ale societății. Am întrebat cât costă în realitate o tonă de asfalt, cât trebuie să producă stația pentru a deveni rentabilă și dacă ratele creditului sunt achitate din banii generați efectiv de această investiție. La multe dintre aceste întrebări nu am primit un răspuns complet.
Acesta este genul de jurnalism pe care vreau să îl dezvoltăm mai departe: să nu ne oprim la comunicatul de presă în care ni se spune că o investiție este „modernă”, „performantă” sau „benefică”, ci să deschidem documentele și să facem calculele.
Un ziar nu înseamnă doar anchete
Ar fi însă greșit să prezentăm istoria SIBIU INDEPENDENT doar prin scandaluri și nereguli. În acești șapte ani am scris despre oamenii care fac lucruri frumoase în județul Sibiu: profesori, medici, artiști, sportivi, copii extraordinari, antreprenori și voluntari.
Am fost la festivaluri și în școli, în spitale și în săli de spectacole, în ședințe de consiliu local și în sate în care presa ajunge prea rar, la accidente, dar și la sărbători. Pentru că un ziar local trebuie să fie și memoria comunității.
Peste zece sau douăzeci de ani, cineva care va căuta ce s-a întâmplat într-o comună din județul Sibiu, într-o instituție sau la un eveniment va găsi și arhiva noastră. Este o responsabilitate pe care poate nu o conștientizezi atunci când publici a zecea sau a cincisprezecea știre dintr-o zi, dar ea există.
Independența nu este un cuvânt pus întâmplător în numele ziarului
Am fost acuzați în acești ani că suntem cu unii sau împotriva altora. Probabil că vom mai fi. Când critici un politician, adversarii lui te felicită și partidul lui spune că ai ceva personal. Când, peste două săptămâni, îl critici pe adversar, rolurile se inversează. Este aproape amuzant.
Noi nu avem obligația să fim comozi pentru nimeni. Nici pentru PSD, nici pentru PNL, nici pentru USR, nici pentru AUR, nici pentru FDGR. Nici pentru primari, președinți, directori, parlamentari sau șefi de instituții. Dar avem obligația să fim corecți. Este o diferență enormă.
Independența presei nu înseamnă că un jurnalist nu are opinii. Înseamnă că informația nu trebuie ascunsă pentru că deranjează pe cineva și nici publicată doar pentru că folosește altcuiva.
Am și greșit
Șapte ani înseamnă și greșeli. Cine publică zilnic și pretinde că nu a greșit niciodată fie nu spune adevărul, fie nu muncește.
Am corectat când am greșit, am revenit asupra informațiilor atunci când au apărut date noi și am învățat. Uneori am schimbat modul în care verificăm informațiile tocmai pentru că o experiență ne-a arătat că trebuie să fim mai atenți.
Presa are prostul obicei să ceară transparență tuturor, dar să vorbească foarte puțin despre propriile greșeli. Eu cred că trebuie să putem face și asta, pentru că încrederea cititorilor nu se câștigă pretinzând că ești perfect. Se câștigă muncind, zi după zi.
Următorii ani: mai mult județ, mai multe documente
Direcția pentru anii care vin este deja clară. În primul rând, mai mult jurnalism în județul Sibiu. Nu doar municipiul Sibiu. Oamenii din Agnita, Avrig, Săliște, Mediaș, Copșa Mică, Dumbrăveni sau dintr-un sat de pe Valea Hârtibaciului au același drept la presă ca oamenii din centrul Sibiului.
Trebuie să mergem acolo nu doar când este un accident sau un incendiu, ci și atunci când se cheltuie bani, se construiește ceva, se promite ceva sau oamenii spun că există o problemă.
Apoi, mai multe anchete bazate pe documente. Vom continua să căutăm în achiziții publice, rapoarte ale Curții de Conturi, hotărâri judecătorești, proiecte europene, declarații de avere, documente de urbanism și de mediu. Vom folosi mai mult Legea 544 pentru a scoate informația din sertarele instituțiilor, pentru că banii publici sunt banii cetățenilor, iar documentele publice nu sunt proprietatea directorului sau primarului care vremelnic conduce o instituție.
Va trebui și mai multă prezență în teren. Internetul oferă enorm de multe informații, dar nu poate înlocui reporterul care vede cu ochii lui un drum, o investiție, o groapă de gunoi, o pădure, un spital sau o sală plină de oameni.
Și, la fel de important, va trebui mai mult context. Viteza este importantă în presa online, dar presa nu poate deveni o competiție în care câștigă cel care apasă primul butonul „Publică”. Uneori cel mai important articol este cel publicat după ce toată lumea a preluat deja comunicatul, pentru că abia atunci începi să pui întrebări.
Cititorii au construit, de fapt, ziarul
SIBIU INDEPENDENT nu ar fi ajuns la șapte ani fără cititori. Fără oamenii care ne trimit fotografii, fără cei care sună și spun „Veniți să vedeți ce se întâmplă aici”, fără cei care ne indică un document pe care trebuie să îl citim și fără oamenii care ne critică atunci când consideră că am greșit.
Nu am fi ajuns aici nici fără firmele care aleg să își facă publicitate prin ziar și care înțeleg un lucru extrem de simplu, dar adesea ignorat: jurnalismul costă bani. Serverele costă, echipamentele costă, deplasările costă, salariile costă, investigațiile costă. Independența editorială are nevoie și de independență economică.
De aceea le mulțumesc tuturor celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la existența acestui ziar: celor care lucrează astăzi în redacție, celor care au lucrat aici în acești șapte ani, colaboratorilor, surselor noastre, partenerilor, clienților și, înainte de toate, cititorilor.
După primii șapte ani
În 6 octombrie 2019 am publicat primele articole fără să știm exact unde va ajunge această poveste. La câteva luni după aceea a venit pandemia și am fost obligați să învățăm repede. Au urmat șapte ani în care am crescut odată cu ziarul.
Astăzi știm însă un lucru: SIBIU INDEPENDENT nu mai este un experiment. Este un ziar. Iar asta schimbă lucrurile, pentru că după șapte ani nu mai poți spune „Suntem la început”.
De acum începe partea grea: să păstrăm ceea ce am construit, să devenim mai buni, să verificăm mai mult, să ajungem în mai multe locuri, să scoatem la lumină mai multe documente, să spunem poveștile oamenilor, să deranjăm atunci când trebuie să deranjăm și să apreciem atunci când există motive să apreciem.
Și să nu uităm cele trei cuvinte scrise în primul nostru editorial, în urmă cu exact șapte ani:
Profesionalism. Onestitate. Perseverență.
Restul sunt statistici.
La mulți ani, SIBIU INDEPENDENT!
<!– wp:paragraph
Drumuri și Poduri SA Sibiu, societatea deținută integral de Consiliul Județean Sibiu. În iulie am pornit de la ceva aparent mărunt: două denivelări realizate în zona Muzeului ASTRA. Am mers însă mai departe.
În august 2026 am publicat ancheta „EXCLUSIV: Stația de asfalt de 9 milioane de lei a CJ Sibiu a produs sub 4.000 de tone într-un an. Nu se știe dacă își plătește singură creditul”. Nu mai era vorba despre impresii. Erau cifre.
Documentele analizate arătau că investiția în noua stație de asfalt a depășit 9 milioane de lei, iar în 2025 aceasta produsese doar 3.985 de tone de mixtură asfaltică. Producția era cu aproximativ 60% sub chiar și cea mai prudentă estimare prezentată înaintea investiției.
Am căutat bugete, contracte, hotărâri, procese-verbale de recepție, tranzacții din SEAP și răspunsurile oficiale ale societății. Am întrebat cât costă în realitate o tonă de asfalt, cât trebuie să producă stația pentru a deveni rentabilă și dacă ratele creditului sunt achitate din banii generați efectiv de această investiție. La multe dintre aceste întrebări nu am primit un răspuns complet.
Acesta este genul de jurnalism pe care vreau să îl dezvoltăm mai departe: să nu ne oprim la comunicatul de presă în care ni se spune că o investiție este „modernă”, „performantă” sau „benefică”, ci să deschidem documentele și să facem calculele.
Un ziar nu înseamnă doar anchete
Ar fi însă greșit să prezentăm istoria SIBIU INDEPENDENT doar prin scandaluri și nereguli. În acești șapte ani am scris despre oamenii care fac lucruri frumoase în județul Sibiu: profesori, medici, artiști, sportivi, copii extraordinari, antreprenori și voluntari.
Am fost la festivaluri și în școli, în spitale și în săli de spectacole, în ședințe de consiliu local și în sate în care presa ajunge prea rar, la accidente, dar și la sărbători. Pentru că un ziar local trebuie să fie și memoria comunității.
Peste zece sau douăzeci de ani, cineva care va căuta ce s-a întâmplat într-o comună din județul Sibiu, într-o instituție sau la un eveniment va găsi și arhiva noastră. Este o responsabilitate pe care poate nu o conștientizezi atunci când publici a zecea sau a cincisprezecea știre dintr-o zi, dar ea există.
Independența nu este un cuvânt pus întâmplător în numele ziarului
Am fost acuzați în acești ani că suntem cu unii sau împotriva altora. Probabil că vom mai fi. Când critici un politician, adversarii lui te felicită și partidul lui spune că ai ceva personal. Când, peste două săptămâni, îl critici pe adversar, rolurile se inversează. Este aproape amuzant.
Noi nu avem obligația să fim comozi pentru nimeni. Nici pentru PSD, nici pentru PNL, nici pentru USR, nici pentru AUR, nici pentru FDGR. Nici pentru primari, președinți, directori, parlamentari sau șefi de instituții. Dar avem obligația să fim corecți. Este o diferență enormă.
Independența presei nu înseamnă că un jurnalist nu are opinii. Înseamnă că informația nu trebuie ascunsă pentru că deranjează pe cineva și nici publicată doar pentru că folosește altcuiva.
Am și greșit
Șapte ani înseamnă și greșeli. Cine publică zilnic și pretinde că nu a greșit niciodată fie nu spune adevărul, fie nu muncește.
Am corectat când am greșit, am revenit asupra informațiilor atunci când au apărut date noi și am învățat. Uneori am schimbat modul în care verificăm informațiile tocmai pentru că o experiență ne-a arătat că trebuie să fim mai atenți.
Presa are prostul obicei să ceară transparență tuturor, dar să vorbească foarte puțin despre propriile greșeli. Eu cred că trebuie să putem face și asta, pentru că încrederea cititorilor nu se câștigă pretinzând că ești perfect. Se câștigă muncind, zi după zi.
Următorii ani: mai mult județ, mai multe documente
Direcția pentru anii care vin este deja clară. În primul rând, mai mult jurnalism în județul Sibiu. Nu doar municipiul Sibiu. Oamenii din Agnita, Avrig, Săliște, Mediaș, Copșa Mică, Dumbrăveni sau dintr-un sat de pe Valea Hârtibaciului au același drept la presă ca oamenii din centrul Sibiului.
Trebuie să mergem acolo nu doar când este un accident sau un incendiu, ci și atunci când se cheltuie bani, se construiește ceva, se promite ceva sau oamenii spun că există o problemă.
Apoi, mai multe anchete bazate pe documente. Vom continua să căutăm în achiziții publice, rapoarte ale Curții de Conturi, hotărâri judecătorești, proiecte europene, declarații de avere, documente de urbanism și de mediu. Vom folosi mai mult Legea 544 pentru a scoate informația din sertarele instituțiilor, pentru că banii publici sunt banii cetățenilor, iar documentele publice nu sunt proprietatea directorului sau primarului care vremelnic conduce o instituție.
Va trebui și mai multă prezență în teren. Internetul oferă enorm de multe informații, dar nu poate înlocui reporterul care vede cu ochii lui un drum, o investiție, o groapă de gunoi, o pădure, un spital sau o sală plină de oameni.
Și, la fel de important, va trebui mai mult context. Viteza este importantă în presa online, dar presa nu poate deveni o competiție în care câștigă cel care apasă primul butonul „Publică”. Uneori cel mai important articol este cel publicat după ce toată lumea a preluat deja comunicatul, pentru că abia atunci începi să pui întrebări.
Cititorii au construit, de fapt, ziarul
SIBIU INDEPENDENT nu ar fi ajuns la șapte ani fără cititori. Fără oamenii care ne trimit fotografii, fără cei care sună și spun „Veniți să vedeți ce se întâmplă aici”, fără cei care ne indică un document pe care trebuie să îl citim și fără oamenii care ne critică atunci când consideră că am greșit.
Nu am fi ajuns aici nici fără firmele care aleg să își facă publicitate prin ziar și care înțeleg un lucru extrem de simplu, dar adesea ignorat: jurnalismul costă bani. Serverele costă, echipamentele costă, deplasările costă, salariile costă, investigațiile costă. Independența editorială are nevoie și de independență economică.
De aceea le mulțumesc tuturor celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la existența acestui ziar: celor care lucrează astăzi în redacție, celor care au lucrat aici în acești șapte ani, colaboratorilor, surselor noastre, partenerilor, clienților și, înainte de toate, cititorilor.
După primii șapte ani
În 6 octombrie 2019 am publicat primele articole fără să știm exact unde va ajunge această poveste. La câteva luni după aceea a venit pandemia și am fost obligați să învățăm repede. Au urmat șapte ani în care am crescut odată cu ziarul.
Astăzi știm însă un lucru: SIBIU INDEPENDENT nu mai este un experiment. Este un ziar. Iar asta schimbă lucrurile, pentru că după șapte ani nu mai poți spune „Suntem la început”.
De acum începe partea grea: să păstrăm ceea ce am construit, să devenim mai buni, să verificăm mai mult, să ajungem în mai multe locuri, să scoatem la lumină mai multe documente, să spunem poveștile oamenilor, să deranjăm atunci când trebuie să deranjăm și să apreciem atunci când există motive să apreciem.
Și să nu uităm cele trei cuvinte scrise în primul nostru editorial, în urmă cu exact șapte ani:
Profesionalism. Onestitate. Perseverență.
Restul sunt statistici.
La mulți ani, SIBIU INDEPENDENT!
<
Drumuri și Poduri SA Sibiu, societatea deținută integral de Consiliul Județean Sibiu. În iulie am pornit de la ceva aparent mărunt: două denivelări realizate în zona Muzeului ASTRA. Am mers însă mai departe.
În august 2026 am publicat ancheta „EXCLUSIV: Stația de asfalt de 9 milioane de lei a CJ Sibiu a produs sub 4.000 de tone într-un an. Nu se știe dacă își plătește singură creditul”. Nu mai era vorba despre impresii. Erau cifre.
Documentele analizate arătau că investiția în noua stație de asfalt a depășit 9 milioane de lei, iar în 2025 aceasta produsese doar 3.985 de tone de mixtură asfaltică. Producția era cu aproximativ 60% sub chiar și cea mai prudentă estimare prezentată înaintea investiției.
Am căutat bugete, contracte, hotărâri, procese-verbale de recepție, tranzacții din SEAP și răspunsurile oficiale ale societății. Am întrebat cât costă în realitate o tonă de asfalt, cât trebuie să producă stația pentru a deveni rentabilă și dacă ratele creditului sunt achitate din banii generați efectiv de această investiție. La multe dintre aceste întrebări nu am primit un răspuns complet.
Acesta este genul de jurnalism pe care vreau să îl dezvoltăm mai departe: să nu ne oprim la comunicatul de presă în care ni se spune că o investiție este „modernă”, „performantă” sau „benefică”, ci să deschidem documentele și să facem calculele.
Un ziar nu înseamnă doar anchete
Ar fi însă greșit să prezentăm istoria SIBIU INDEPENDENT doar prin scandaluri și nereguli. În acești șapte ani am scris despre oamenii care fac lucruri frumoase în județul Sibiu: profesori, medici, artiști, sportivi, copii extraordinari, antreprenori și voluntari.
Am fost la festivaluri și în școli, în spitale și în săli de spectacole, în ședințe de consiliu local și în sate în care presa ajunge prea rar, la accidente, dar și la sărbători. Pentru că un ziar local trebuie să fie și memoria comunității.
Peste zece sau douăzeci de ani, cineva care va căuta ce s-a întâmplat într-o comună din județul Sibiu, într-o instituție sau la un eveniment va găsi și arhiva noastră. Este o responsabilitate pe care poate nu o conștientizezi atunci când publici a zecea sau a cincisprezecea știre dintr-o zi, dar ea există.
Independența nu este un cuvânt pus întâmplător în numele ziarului
Am fost acuzați în acești ani că suntem cu unii sau împotriva altora. Probabil că vom mai fi. Când critici un politician, adversarii lui te felicită și partidul lui spune că ai ceva personal. Când, peste două săptămâni, îl critici pe adversar, rolurile se inversează. Este aproape amuzant.
Noi nu avem obligația să fim comozi pentru nimeni. Nici pentru PSD, nici pentru PNL, nici pentru USR, nici pentru AUR, nici pentru FDGR. Nici pentru primari, președinți, directori, parlamentari sau șefi de instituții. Dar avem obligația să fim corecți. Este o diferență enormă.
Independența presei nu înseamnă că un jurnalist nu are opinii. Înseamnă că informația nu trebuie ascunsă pentru că deranjează pe cineva și nici publicată doar pentru că folosește altcuiva.
Am și greșit
Șapte ani înseamnă și greșeli. Cine publică zilnic și pretinde că nu a greșit niciodată fie nu spune adevărul, fie nu muncește.
Am corectat când am greșit, am revenit asupra informațiilor atunci când au apărut date noi și am învățat. Uneori am schimbat modul în care verificăm informațiile tocmai pentru că o experiență ne-a arătat că trebuie să fim mai atenți.
Presa are prostul obicei să ceară transparență tuturor, dar să vorbească foarte puțin despre propriile greșeli. Eu cred că trebuie să putem face și asta, pentru că încrederea cititorilor nu se câștigă pretinzând că ești perfect. Se câștigă muncind, zi după zi.
Următorii ani: mai mult județ, mai multe documente
Direcția pentru anii care vin este deja clară. În primul rând, mai mult jurnalism în județul Sibiu. Nu doar municipiul Sibiu. Oamenii din Agnita, Avrig, Săliște, Mediaș, Copșa Mică, Dumbrăveni sau dintr-un sat de pe Valea Hârtibaciului au același drept la presă ca oamenii din centrul Sibiului.
Trebuie să mergem acolo nu doar când este un accident sau un incendiu, ci și atunci când se cheltuie bani, se construiește ceva, se promite ceva sau oamenii spun că există o problemă.
Apoi, mai multe anchete bazate pe documente. Vom continua să căutăm în achiziții publice, rapoarte ale Curții de Conturi, hotărâri judecătorești, proiecte europene, declarații de avere, documente de urbanism și de mediu. Vom folosi mai mult Legea 544 pentru a scoate informația din sertarele instituțiilor, pentru că banii publici sunt banii cetățenilor, iar documentele publice nu sunt proprietatea directorului sau primarului care vremelnic conduce o instituție.
Va trebui și mai multă prezență în teren. Internetul oferă enorm de multe informații, dar nu poate înlocui reporterul care vede cu ochii lui un drum, o investiție, o groapă de gunoi, o pădure, un spital sau o sală plină de oameni.
Și, la fel de important, va trebui mai mult context. Viteza este importantă în presa online, dar presa nu poate deveni o competiție în care câștigă cel care apasă primul butonul „Publică”. Uneori cel mai important articol este cel publicat după ce toată lumea a preluat deja comunicatul, pentru că abia atunci începi să pui întrebări.
Cititorii au construit, de fapt, ziarul
SIBIU INDEPENDENT nu ar fi ajuns la șapte ani fără cititori. Fără oamenii care ne trimit fotografii, fără cei care sună și spun „Veniți să vedeți ce se întâmplă aici”, fără cei care ne indică un document pe care trebuie să îl citim și fără oamenii care ne critică atunci când consideră că am greșit.
Nu am fi ajuns aici nici fără firmele care aleg să își facă publicitate prin ziar și care înțeleg un lucru extrem de simplu, dar adesea ignorat: jurnalismul costă bani. Serverele costă, echipamentele costă, deplasările costă, salariile costă, investigațiile costă. Independența editorială are nevoie și de independență economică.
De aceea le mulțumesc tuturor celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la existența acestui ziar: celor care lucrează astăzi în redacție, celor care au lucrat aici în acești șapte ani, colaboratorilor, surselor noastre, partenerilor, clienților și, înainte de toate, cititorilor.
După primii șapte ani
În 6 octombrie 2019 am publicat primele articole fără să știm exact unde va ajunge această poveste. La câteva luni după aceea a venit pandemia și am fost obligați să învățăm repede. Au urmat șapte ani în care am crescut odată cu ziarul.
Astăzi știm însă un lucru: SIBIU INDEPENDENT nu mai este un experiment. Este un ziar. Iar asta schimbă lucrurile, pentru că după șapte ani nu mai poți spune „Suntem la început”.
De acum începe partea grea: să păstrăm ceea ce am construit, să devenim mai buni, să verificăm mai mult, să ajungem în mai multe locuri, să scoatem la lumină mai multe documente, să spunem poveștile oamenilor, să deranjăm atunci când trebuie să deranjăm și să apreciem atunci când există motive să apreciem.
Și să nu uităm cele trei cuvinte scrise în primul nostru editorial, în urmă cu exact șapte ani:
Profesionalism. Onestitate. Perseverență.
Restul sunt statistici.
La mulți ani, SIBIU INDEPENDENT!
