La inițiativa domnului dr. Alexandru Constantin Chituță, managerul Muzeului Național Brukenthal, în cursul anului 2024 au fost întreprinse mai multe vizite la Roma pentru începerea unei colaborări istorice între Muzeul Național Brukenthal și Galeria Borghese din Roma. Aceste întâlniri au avut ca scop invitația Galeriei Borghese de a aduce câteva lucrări importante în România și de a expune la Roma lucrări din colecția Muzeului Național Brukenthal.

„Încă de la preluarea mandatului de manager am încercat să deschidem mai mult Muzeul Național Brukenthal pentru public și să avem colaborări și schimburi internaționale. Un pas important a fost anul trecut când, la solicitarea și condiția pe care am impus-o, Sezonul Cultural Polonia-România a fost deschis la Sibiu.

Sunt mai multe idei de colaborare și schimburi expoziționale la care lucrez în momentul de față. Însă acum, cu prilejul Zilei Culturii Naționale anunțăm o colaborare importantă între două instituții muzeale de prestigiu: Muzeul Național Brukenthal și Galeria Borghese. Cred că este cea mai importantă colaborare din domeniul muzeal din istoria țării noastre!

Am dorit să avem o colaborare cu Galeria Borghese și am întreprins mai multe solicitări și am avut și o întâlnire extraordinară cu doamna prof. Francesca Cappelletti, directoarea renumitei Galerii Borghese din Roma. Ideea mea este de a aduce în România câteva lucrări importante de artă italiană și nu numai. Vor fi premiere și evenimente notabile! Colecția Muzeului Național Brukenthal este cunoscută ca având unele lucrări de o importanță extraordinară dar este important să aducem în România și alte lucrări. Astfel, vă pot anunța în momentul de față că am primit acordul Galeriei Borghese ca la sfârșitul anului 2025 să fie expusă la Sibiu lucrarea Leda și lebăda după Leonardo da Vinci iar în cursul anului 2026 o lucrare de Rafael. Sunt doi artiști importanți iar lucrările fac parte din capodoperele Galeriei Borghese. Este important să aducem asemenea capodopere și să fie expuse în premieră și în România. Dialogul nu este ușor iar aceste lucrări sunt cerute și expuse în întreaga lume. De pildă în momentul de față lucrarea Leda ce va fi prezentată la Sibiu este expusă la Paris. Trebuie să încercăm și noi să facem expoziții importante. Publicul și tinerii din țara noastră merită acest lucru. De asemenea și câteva lucrări de artă românească și artă europeană din colecția Muzeului Național Brukenthal vor fi expuse în Galeria Borghese din Roma. Este un pas important în deschiderea unei colaborari mai îndelungate, pentru că ambele muzee au o colecție inestimabilă. Această colaborare face parte din efortul comun, realizat împreună cu ES Gabriela Dancău, Ambasadorul României în Italia, a Comisiei de Cultură din cadrul Parlamentului Italian și a Ministerului Culturii de a avea un sezon cultural România – Italia.

De asemenea, avem deja o colaborare cu National Gallery din Londra unde va fi expusă în anul 2026 lucrarea Bărbatul cu tichie albastră de Jan van Eyck din colecția Muzeului Național Brukenthal. Expoziția este organizată cu prilejul sărbătoririi a 200 de ani de la deschiderea muzeului de artă din capitala Angliei, iar lucrarea noastră se întoarce în Anglia după 200 de ani, de la prima expunere la Londra. Încercăm așadar, așa cum s-a văzut până în momentul de față să ne implicăm activ în diplomația culturală și să demonstrăm faptul că România poate, în sfârșit, să organizeze evenimente de talie mondială și că are energia și condițiile necesare. În legătură cu lucrarea Leda după Leonardo da Vinci, suntem în dialog pentru realizarea contractului și pentru obținerea fondurilor necesare”, a declarat Alexandru Constantin Chituță, managerul Muzeului Național Brukenthal.

Galeria Borghese este astăzi una dintre cele mai importante instituții muzeale din Lume. Considerată una dintre perlele Romei, muzeul este un adevărat templu pentru iubitorii de artă şi este moştenirea lăsată Cetăţii Eterne de către Scipione Borghese, controversată figură politică, rămasă în istorie ca patron al artelor.

Clădirea care adăposteşte Galeria Borghese a fost comandată de către cardinal arhitectului Flaminio Ponzio, care a început construcţia în 1612. Un an mai târziu, Ponzio a murit, iar lucrările au fost terminate de Giovanni Vasanzio (Jam van Santen), responsabil pentru terasa în formă de U, care este decorată cu nişe în care apar statui clasice sau basoreliefuri. La finalul secolului XVIII, clădirea a devenit un adevărat muzeul public.

Un secol mai târziu, în 1902, familia Borghese nu şi-a mai permis costurile de întreţinere a vilei şi a vândut colecţia de artă statului italian. Anul următor, o parte din grădini a fost vândută către Primăria Romei şi a fost transformată în parc public.

Galeria Borghese a fost complet restaurată între 1995 şi 1997 iar în momentul de față, prin fonduri PNNR, se lucrează la modernizarea acestei instituții.

Galeria Borghese se află în mijlocul superbelor grădini ale Vilei Borghese şi este unul dintre cele mai prestigioase muzee de artă din lume, adăpostind mare parte din colecţia începută de cardinalul Borghese (1576 – 1633). Desfăşurată pe două etaje şi în 20 de încăperi, colecţia este un adevărat festin pentru iubitorii artei plastice.

Capodopere de Leonardo, Bernini, Tiţian, Rafael, Caravaggio, Rubens, Botticelli şi Canova fac parte din „familia” Borghese, cu atât mai mult cu cât fondatorul galeriei a fost mecena pentru unii dintre aceşti artişti.

Lucrarea Leda și lebăda este o pictură în tempera pe panou care face parte din capodoperele Galeriei Borghese.

Și astăzi sunt numeroase studii ce se realizează cu privire la această lucrare interesantă. Ea este considerată că a fost începută de Leonardo da Vinci și apoi a fost terminată de adepții săi. Dimensiunile sale sunt de 115 x 86 cm.

Povestea Ledei și a lebedei a fost subiectul a două compoziții ale lui Leonardo da Vinci, posibil datate 1503-10. Leonardo a fost interesat de tema Ledei atunci când lucra la Mona Lisa, iar în Milano a făcut numeroase schițe ale lebedelor din șanțul din jurul Castello. Pictura a fost descrisă de Cassiano del Pozzo în 1625; în acest stadiu, ea se afla în colecția regală de la Fontainebleau:

„O figură în picioare a Ledei aproape în întregime goală, cu lebăda lângă ea și două ouă, din ale căror cochilii sparte ies patru pui. Această lucrare, deși oarecum uscată în stil, este rafinat finisată, în special în pieptul femeii; iar pentru restul peisajului și viața plantelor sunt redate cu cea mai mare diligență. Din păcate, tabloul este într-o stare proastă deoarece este realizat pe trei panouri lungi care s-au desprins și au rupt o anumită cantitate de vopsea.”

Până în secolul al XVIII-lea, opera de artă a fost pierdută complet pentru privitori. Cu toate acestea, au rămas câteva lucruri care dau o idee bună despre cum arăta. De exemplu, există desene ale capului lui Leonardo și bustul Ledei; faimoasa figură realizată în 1506 de Rafael; desen cu cretă roșie, care ar putea provoca un asistent al lui Leonardo; imaginea Bugiardini bazată pe desenul original al lui Leonardo (1504); o altă copie, probabil realizată de Francesco Melzi și bazată pe al doilea desen al lui Leonardo (1508); o copie a unui alt student, Cesare da Sesto. După cum se spune, această ultimă lucrare este cea mai apropiată de originalul lui Leonardo și este expusă în Galleria Borghese.

În inventare, celebrul tablou Leda și lebăda a fost considerat timp de trei sute de ani (până în 1893) ca fiind opera lui Sodoma sau o copie a acestuia din urmă. Atribuirea sa este încă îndoielnică, dar, în urma cercetărilor recente asupra testamentelor, se crede acum că este o pictură neterminată care se afla în casa lui Leonardo în momentul morții sale (1519) și care a fost moștenită de elevul său Salai, care a refăcut-o. Razele X au scos la iveală o altă compoziție sub aceasta, care îi înfățișează pe cei patru copii ai Ledei (Castor, Pollux, Elena și Clitemnestra) ieșind din ouăle lebedei. Leda, cu brațele în jurul lebedei (Jupiter), într-o postură curbată elegantă, cu părul scăpându-i parțial din împletituri, în contextul peisajului fluvial spațios, a fost cu siguranță concepută de Leonardo, dar executată de artiști diferiți.

Leda lui Leonardo a avut o parte de o prezentare excepțională pentru istoria artei care a confirmat din nou în 2019, anul celei de-a 500-a aniversări a morții lui Leonardo, autenticitatea acesteia.

Până în momentul de față Leonardo da Vinci este cel mai scump artist. Salvator Mundi (în latină „Salvatorul lumii”) este o pictură atribuită în întregime sau parțial artistului italian Leonardo da Vinci, din perioada Renașterii Superioare, datată în jurul anilor 1499-1510. Multă vreme s-a crezut că este o copie a unui original pierdut, acoperită cu suprapictură, dar a fost redescoperită, restaurată și inclusă într-o expoziție a operei lui Leonardo la National Gallery din Londra, în 2011-2012[2] Christie’s, care a vândut lucrarea în 2017, a declarat că majoritatea cercetătorilor importanți o consideră o lucrare originală a lui Leonardo, dar această atribuire a fost contestată de alți specialiști importanți, unii dintre aceștia propunând că el a contribuit doar cu anumite elemente; alții cred că restaurarea extensivă împiedică o atribuire definitivă.

Tabloul a fost vândut la licitație pentru suma de 450,3 milioane USD la 15 noiembrie 2017 de casa Christie’s din New York prințului Badr bin Abdullah Al Saud, stabilind un nou record pentru cel mai scump tablou vândut vreodată la licitație publică. Se presupune că prințul Badr a făcut achiziția în numele Departamentului de Cultură și Turism din Abu Dhabi, totuși, la scurt timp după aceea, s-a raportat că a fost un ofertant de rezervă pentru aliatul său apropiat, prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman. Pictura nu a mai fost expusă public de la licitația Christie’s din 2017 și, de la sfârșitul anului 2020, a fost depozitată în Arabia Saudită, în așteptarea unui muzeu și centru cultural care urmează să fie finalizate în Al-‘Ula.