De câțiva ani, cu respectarea unor reglementări și autorizări riguroase, pasionații de comori și-au achiziționat detectoare de metale.

Astfel, zeci, poate chiar sute de români, au început să cutreiere dealurile și câmpiile din întreaga țară. Cu răbdare, mult antrenament și sfaturi primite pe grupurile de profil, rezultatele „căutătorilor de comori” nu au întârziat să apară. Însă găsirea vestigiilor a adus doar dezamăgire, așteptare și ignoranță din partea autorităților române.

Descoperirile de obiecte cu valoare arheologică trebuie predate autorităților în termen de 72 de ore de la descoperire.Predarea se face primarului localității unde a fost făcută descoperirea, care are obligația de a anunța Direcția Județeană pentru Cultură în termen de 10 zile. Conform Legii nr. 182/2000, persoanele care predau autorităților bunuri arheologice descoperite întâmplător au dreptul la o recompensă financiară de 30% din valoarea evaluată a bunurilor. Pentru descoperiri de valoare excepțională, se poate acorda o bonificație suplimentară de până la 15%.

Totuși, deși căutătorii de comori erau acoperiți de lege pentru a primi recompensa, statul român pare că a făcut tot posibilul ca acest lucru să nu se întâmple. Cum? Printr-o birocrație sufocantă și o lipsă crasă de transparență. Frustrarea a fost cu atât mai mare cu cât, deși nerecompensați din diverse motive – nefinalizarea expertizei istorice, lipsa unor documente sau excluderea folosirii detectorului de metale din cadrul legal – cei care au făcut descoperirile au văzut totuși tezaurele expuse în muzee sau în galerii private.

Cereri și documente ținute cu anii în sertare, găsitorii fiind total ignorați și nerecompensați

Deși termenele pentru anunțarea descoperirii, desfășurarea cercetării arheologice și stabilirea valorii patrimoniale sunt bine reglementate din punct de vedere temporal, de cele mai multe ori găsitorii rămân cu buza umflată și își caută dreptatea în instanță. În această situație se află și sibianul Vădan Alexandru, care de mai bine de cinci ani își așteaptă recompensa, însă se lovește constant de refuzul autorităților.

Conform unor documente oficiale, sibianul Vădan Alexandru a descoperit mai multe obiecte din epoca romană: monede din bronz, un fier de plug și o daltă din fier. Toate au fost găsite lângă drumul care duce la Adăpostul de Câini de la periferia municipiului Sibiu. Tot Alexandru a mai descoperit, în Pădurea Gușterița, următoarele obiecte: 19 bucăți de metal, presupuse a fi seceri de mână, 6 bucăți de metal, presupuse a fi topoare de bronz, și alte obiecte mici.

„Fiind în perioada pandemiei, mi-am cumpărat un detector de metale. L-am autorizat și am început să caut pe la periferia Sibiului. După un timp, am descoperit și cele două tezaure. Alarmant este faptul că unul dintre tezaure a fost găsit la Săliște. Conform legii, acesta trebuia expus la muzeul aflat pe raza localității unde s-a făcut descoperirea. Însă obiectele au ajuns la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu. Nu este o situație singulară — aceeași problemă există și în alte localități din România, fiind multe dosare nefinalizate. Actele rămân prin sertare, datarea istorică a obiectelor găsite întârzie enorm și îți este blocată recompensa. Apoi, când faci presiuni, invocă lipsa unor documente sau faptul că acestea au fost depuse greșit ori prea târziu. Eu, momentan, mă judec cu cei implicați în recunoașterea tezaurelor și acordarea recompensei cuvenite. Prin aceste piedici, putem deduce următoarele: birocrația și nepăsarea autorităților române încurajează, indirect, încălcarea legii, neanunțarea unor descoperiri și chiar vânzarea obiectelor prețioase pe piața neagră.” a declarat pentru Sibiu Independent Vădan Alexandru

Ce spune, prin acte, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu?!

Într-un răspuns oficial transmis sibianului Vădan Alexandru, reprezentanții Muzeului Brukenthal din Sibiu invocă lipsa unor acte, neanunțarea la timp a descoperirii, dar și faptul că găsitorul nu poate fi recompensat. Este ciudat și faptul că, în majoritatea proceselor-verbale de predare-primire, autoritățile locale și chiar și Poliția au menționat seria detectorului de metale și numărul autorizației. Mai mult, contactat de jurnaliștii Sibiu Independent, căutătorul de comori sibian a declarat că a depus toate documentele necesare și cerute de lege, inclusiv copii după autorizația de operare a detectorului.

Fragment din răspunsul Muzeului Național Brukenthal Sibiu.

„În cadrul documentației primite nu au fost regăsite nici cartea de identitate a descoperitorului, nici autorizația de deținere a detectoarelor de metale (fără această autorizație, detectoristului îi era interzisă detecția). Referitor la data descoperirii bunurilor — aspect important, având în vedere că predarea către Primărie trebuie efectuată în decurs de 72 de ore de la descoperire, pentru ca descoperitorul să poată beneficia de recompensă —, remarcăm că, în cadrul procesului-verbal de predare-primire a bunurilor descoperite, descoperitorul precizează că a găsit bunurile la data de 31.12.2020, dar le-a predat abia în data de 04.01.2021 (deși atât ziua de 31.12.2020 — vineri, cât și ziua de 03.01.2021 — luni, erau zile lucrătoare). Predarea bunurilor s-a făcut cu depășirea termenului de 72 de ore și nu către primar, așa cum prevede art. 49 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, ci către Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului Sibiu, din cadrul Consiliului Local Sibiu. Astfel, întrucât descoperitorul nu a predat obiectele în condițiile prevăzute la art. 49 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, considerăm că acesta nu poate beneficia de acordarea recompensei bănești.”

Precedent periculos

Cel mai cunoscut și mediatizat caz a fost cel al lui Iulian Enache, un tânăr pasionat de detecții, care a descoperit în 2013, între localitățile Golești și Budești, cel mai mare tezaur din ultima sută de ani: 47.000 de monede otomane din argint, cântărind peste 52 de kilograme. Deși legea prevede o recompensă de până la 45% din valoarea descoperirii, estimată la 500.000 de euro, Enache nu și-a primit nici până astăzi banii. De aproape cinci ani, se judecă cu autoritățile statului, într-un proces fără precedent. În loc de recompensa legală, Guvernul Ponta i-a oferit un premiu simbolic de 45.000 de lei. Între timp, statul invocă nereguli procedurale pentru a evita plata. Descoperirea, cunoscută sub numele de „Tezaurul de la Budești”, este considerată de experți una excepțională. Cazul său a devenit un simbol al nedreptăților din sistemul de protejare a patrimoniului.

Iulian Enache a fost nevoit să dea statul în judecată după ce evaluarea tezaurului de 47.000 de monede otomane, descoperit în 2013, a trenat timp de doi ani. Deși legea prevedea o recompensă de 45% din valoare, autoritățile au amânat calculul, iar Muzeul Național de Istorie a României a evaluat comoara abia în decembrie 2015, la 92.644 de euro. Enache a deschis procesul chiar atunci, cerând plata recompensei. Ministerul Culturii a susținut că, fiind descoperire cu detector, nu s-ar încadra în prevederile legii. Tribunalul București i-a dat însă dreptate în 2017, obligând statul să-i plătească 41.689,80 euro plus dobânda legală. Instanța a recunoscut caracterul excepțional al descoperirii.