Decizia de astăzi a Camerei Deputaţilor de aprobare a eliminării pensiilor speciale din toate sectoarele, mai puţin cel militar, este un prim pas spre normalitate. Deşi este văzută ca o decizie populistă de cei mai mulţi, şi poate chiar aşa este, decizia este una istorică. Dar că nu este suficientă.
În acelaşi registru se înscrie o altă decizie aşteptată de mulţi ani şi care se tot amână: interzicerea anagajării pensionarilor în sistemul de stat. Mă refer normal la cei din sistemul militar, care la 45 de ani iau o pensie de la stat şi ocupă şi un loc la stat ca angajat. Un cumul de venituri de la stat, imoral şi care trebuie să devină ilegal. Dacă sunt atât de competenţi ar trebui să lucreze la privat.
Şi ar mai fi o lege necesară: interzicerea angajaţilor la stat să aibă firme private. Asta parcă este, dar nu se aplică total. Pentru că ce este mai frumos decât un soţ la stat şi o soţie la privat. Poate nici asta nu este o problemă, dar dacă firma soţiei face afaceri cu statul este cam imoral şi ilegal.
Astăzi a fost un prim pas. Nu ştiu însă cât va rezista şi nu va deveni un pas înainte, doi înapoi. Pentru că magistraţii, adică judecătorii şi procurorii, au pus gând rău deciziei politicienilor. Îi mai sprijină şi grefierii. Şi până la urmă au şi ei dreptatea lor. De ce poliţiştii, pompierii, militarii să rămână cu pensii speciale? Ei cu ce au muncit mai mult sau au fost mai stresaţi? Înţeleg cei din zonele de conflict, dar restul?
Până la urma democraţia înseamnă drepturi egale, doar că la noi unii sunt peste semnul de egalitate, ceea ce generează în societate ca unii să ajungă sub…
