Cu toată agitaţia cu pandemia, trebuie să îmi cer scuze, dar am şi uitat că a fost, în 25 mai, ziua de naştere a premierului Ludovic Orban. Am aflat aseară de pe Facebook, dintr-o poză circulată de PSD-işti. Normal că opoziţia să profite la maxim de o asemenea poză cu premierul fumând în sediul Guvernului, la un pahar de bere.
Dacă era anul trecut, şi nu în pandemie, poza aceasta enerva puţini oameni, majoritatea ar fi râs. Un şefuţ de la ISU Bucureşti ar fi fost trimis de ochii lumi să dea o amendă pentru fumat în spaţii publice închise şi povestea este gata. Ce este grav, că în plină pandemie, cu toate măsurile luate contra populaţiei, Orban declară senin, după apariţia pozei, că va plăti amenda… pentru fumat. Pentru el a fost o chestie oarecare.
Gravitatea infracţiunilor comise conform acestei poze este mărită de faptul că personajele ar trebui să dea exemplu de comportament în această perioadă. ACUM vreau să văd dacă avem preşedinte de ţară sau doar de PNL. În orice stat democratic, după un asemenea scandal urmează demisiile. Sau demiterile. La cererea preşedintelui ţării. La noi nu au apărut nici scuzele măcar, ci doar nişte explicaţii la băşcălie. Pentru că stilul guvernării premierului Orban a fost mereu la băşcălie. Dacă te uiţi pe siteul Guvernului, la fotografii de întâlniri oficiale, Orban are mereu o atitudine non-verbală de băşcălie. De chefliu. Poate omului îi place să petreacă. Treaba lui, dar să nu fie numit prim ministru.
Normal, Ludovic Orban ar trebui să îşi dea demisia acum. Dar nu o va face. Cheful e în toi la PNL. Cel mult îl vor da afară pe purtătorul de cuvânt al Guvernului, omul care a scăpat poza din greşeală pe un grup de Whatsapp. Tipic românesc. Ca în cazul chirurgului şef acuzat de malpraxis, care ancheta scoate vinovate asistentele sau rezidentul. Şi lista de asemenea cazuri poate continua. La români puterea exemplului şefului din insituţii nu funcţionează. Nici asumarea faptelor. Concluzia pentru mine este aceeaşi: suntem corupţi până la vârf… sau de la vârf?
