Apariția pandemiei de Coronavirus pe teritoriul României a dus la decesul a 1565 de persoane. Cei mai mulți, la momentul actual, încă tratează cu scepticism situația, însă realitatea este că, dincolo de reacțiile contradictorii, efectele pandemiei lasă traume adânci și îngrijorătoare persoanelor care au intrat în contact cu persoane bolnave de coronavirus, care s-au confruntat ei înșiși cu această boală, dar și persoane care în urma avalanșei de informații din social media au rămas profund afectate.
Într-o postare anonimă, o mamă povestește experiența marcantă a unei familii din Sibiu (Vezi AICI) infectate de COVID-19.
Întâmplarea unor cunoștințe m-a marcat atât de tare, încât gândul că familia mea (sau cei dragi mie) ar putea păți la fel, îmi apasă greu pe suflet. Pe scurt: tatăl, mama și copilul de 1 an sunt depistați cu Covid. Tatăl ajunge într-o stare destul de gravă, stă în coma 2 săptămâni, medicii îi dau puține șanse de supraviețuire. Mama, cu febra și simptome internată în spital. Copilul (la momentul internării încă alăptat) internat singur la Pediatrie. Părinții tatălui, amândoi, depistați și ei cu Covid, internați la spital. După multe zile de coșmar, mama tatălui moare. Tatăl își revine în mod miraculos, este externat. Mama, după aprox. o luna departe de copil, reușește să își facă transfer la Pediatrie.
Copilul nu o recunoaște (sau își manifestă supărarea în așa fel), îl găsește oricum cu regrese (nu mai făcea “bravo”, de ex.). După încă aprox. 2 săptămâni, testele lor ies în sfârșit negative pentru Covid și sunt externați. Cu toții sunt din nou acasă, bucuroși că s-a sfârșit coșmarul dar cu rănile deschise – traumele lăsate de acest episod și pierderea mamei lui (a bunicii, deci). Și acum, normal, mă gândesc la mine: am doi copii, băiat de 3 ani și 8 luni, fetiță de 2 ani și 3luni.
Băiatul destul de sensibil (de ex. două nopți la rând s-a trezit plângând după ce i-am citit povestea “Iepuraș s-a pierdut”, unde iepurașul se pierde de familia lui în parcul de distracții, pe doua pagini îl arata cum își caută familia și începe să plângă, apoi își găsește familia și sărbătoresc regăsirea). El obișnuiește să mă întrebe seara dacă îl iubesc orice-ar fi, dacă promit că o să am grijă de el totdeauna (nu știu de unde vin și de ce pune întrebările acestea, e un copil iubit, mângâiat, îi spun deseori peste zi că îl iubesc etc).
Precizăm că de la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, astăzi au fost înregistrate alte 460 noi cazuri de îmbolnăvire.
