Dacă ai lucrat în presa sibiană sau ai fost politician prin judeţ, imposibil să nu te fi întâlnit cu Nicu Nan. Om politic versat, cu multă experienţă de viaţă, a reuşit pentru o lungă perioadă de timp să fie numit „naşul” politicii sibiene. Şi nu doar a politicii. Mulţi mari oameni de afaceri locali şi politicieni îşi datorează averea şi funcţiile deţinute lui Nea Nicu. Chit că mulţi l-au uitat în ultima parte a vieţii sale. Iar alţii i-au trântit uşa în nas pentru că „era prea bătrân”. Dar Nicu Nan a rămas jovial şi plin de poveşti din tumultoasa sa viaţă, până la final.
Destinul a făcut ca într-o perioadă să luăm masa zilnic împreună la Restaurantul Sonne din Sibiu. Nicu Nan la o masă singur, eu la alta singur. Ne salutam. Apoi am decis să mâncăm împreună. Şi, credeţi-mă, poveştile lui Nea Nicu despre politicieni şi oameni de afaceri locali sunt spumoase. Am promis că nu voi publica aceste poveşti pe timpul vieţii sale. Am fost adesea la el în casă. Într-o perioadă eram vecini, prin conjuctură. M-a mirat la început faptul că „naşul” politicii care a făcut „oameni” din mulţi mici politicieni locuia într-un apartament la casă şi avea acelaşi Mercedes gri. „Pentru mine e destul” spunea Nea Nicu. L-am întrebat, ştiind relaţiile sale din lumea politică şi ajutorul pe care l-a dat necondiţionat multora, dacă aceştia îl mai caută. „Unii, doar. Bebe (Ariton, n.red.) şi câţiva alţii…” şi le înşira numele. Puţine. Mirat întrebam de ceilalţi. „Ehe, spunea, ăştia sunt mari acum, nu mai au nevoie de mine”.
Din poveştile cu Nea Nicu am aflat cum a ajuns Ilie Carabulea mare om de afaceri sau despre angajarea lui Ariton şi propulsarea în politică. Ori despre negocierile pe care Nicu Nan le făcea cu Traian Băsescu pentru judeţul Sibiu. „Eu nu făceam anticameră la Băsescu!” spunea mereu Nea Nicu.
Relaţiile sale se întindeau dincolo de Partidul Democrat. Îi cereau sprijinul PSD-işti, liberali, ţărănişti. Apoi s-a îmbolnăvit. S-a tratat în străinătate. Dar a decis să o lase mai moale cu politica.
La Sonne, mâncam amândoi mediul zilei. De altfel, pe Nicu Nan asta îl caracteriza: simplitatea. Deşi avea bani şi datornici prin tot Sibiul, Nicu Nan nu făcea excese. Să nu mint: ţigara era omniprezentă la el. Am apreciat cât de deschis vorbea despre toate poveştile sale de viaţă, despre cei pe care i-a ajutat şi despre dedesubturile politicii sibiene pe parcursul anilor.
Acum Nea Nicu s-a stins. Cu el se închide un capitol din istoria ultimilor 60 de ani de administraţie şi politică locală. Omul care a făcut tranziţia de la administraţia comunistă la cea capitalistă. De la dictatură la democraţie. Şi care a impulsionat ani la rând mediul de afaceri local sibian. A negociat la Bucureşti ani la rând pentru judeţul Sibiu. Oficial şi neoficial. A folosit toate mijloacele pentru a mişca lucrurile, mai ales în economia de piaţă. A format mulţi oameni politici de dreapta în judeţ şi este unul din cei care au întărit dreapta politică românescă.
Dumnezeul să îl ierte!
