Mai mulți jurnaliști sibieni au răspuns pozitiv invitației transmise de către reprezentanții programului „Anii Drumeției”, de a se alătura într-o excursie montană pe raza localității Râu Sadului. Dis-de-dimineață, „înarmați” cu aparatele foto și cu rucsacurile în spate, au pornit pe superbul traseu spre Țara Colibelor.
Începând cu ora 9:00, după un mic instructaj realizat de cei de la Salvamont Sibiu și reprezentanții Asociației Județeane de Turism Sibiu, jurnaliștii au pornit pe traseul montan, marcând cu vopsea albă și galbenă locurile prin care viitorii turiști se vor putea deplasa în siguranță, fără să se rătăcească. Traseul străbate Munții Cindrel, iar urcarea s-a realizat prin localitatea Râu Sadului. Dificultatea acestuia a fost medie, cu o diferență de altitudine de 400 de metri, iar durata de urcare a fost de aproximativ o oră și 15 minute.
Ne-am murdărit mâinile, hainele și aparatele foto cu vopsea. Totuși, nu regretăm nimic!
Atunci când ne-am asumat faptul că o să mergem în drumeție, eu și colega mea de redacție am pornit la Râu Sadului hotărâți să facem treabă bună și să nu ne dăm bătuți pe traseu. Știam că este posibil să obosim, să ne murdărim cu vopsea sau să ni se facă foame pe la jumătatea traseului, lung de aproape 2 kilometri jumătate. Am luat pensulele, șabloanele și ne-am apucat de treabă, deconectați de tot stresul cotidian și AM REUȘIT!
Coordonarea celor două echipe a fost impecabilă, fiecare știind încă de la început ce are de făcut pe traseu: „tu duci cutiile de vopsea, tu șabloanele, tu pensulele, voi poziționați șabloanele iar voi, vopsiți! ” – au fost indicațiile primite.
Am vopsit marcaj după marcaj, iar în micile pauze dintre ele, am realizat câteva materiale foto-video, tocmai pentru a vă arăta și dumneavoastră, cititorii ziarului Sibiu Independent, cum se realizează o marcare a unui traseu montan pedestru, dar și multitudinea de frumuseți ale naturii pe care le puteț admira. În permanență ghizii montani ne-au povestit despre istoria zonei, despre cei patru munți din zona Cindrelului, dar și despre planurile de viitor.
La eveniment au fost prezenți: Dan Popescu – directorul Salvamont Sibiu, Sergiu Olteanu – coordonatorul echipei de la Anii Drumeției”, Cristian Valentin Cismaru – ghidul nostru de astăzi / administratorul colibei și Sandy Stancu, responsabilă cu comunicarea cu mass-media și promovarea evenimentelor și Lorand Peter, tot ghid montan, parte din echipa Anii Drumeției
Traseele de drumeție și scopul marcajelor
Un traseu de drumeție, fie pedestră, fie de cicloturism, trebuie în primul rând să fie un traseu practicabil în siguranță, să dispună de potecă amenajată, lină și îngrijită, astfel publicul larg să se bucure de experiența unei drumeții fără pericole. Pentru a nu obstrucționa peisajul natural și pentru a evidenția detaliile traseelor ce țin de natura locurilor, potecile trebuie marcate într-un mod cât mai unitar, iar marcajele să se integreze în peisajul de drumeție, fără a atrage atenția drumețului. Marcajele sunt utilizate cu scopul de a oferi orientare turistică de-a lungul traseului de aceea vor fi amplasate după reguli clare, urmând prevederile legale în vigoare în România.
Pentru a fi practicabil, un traseu de drumeție trebuie întreținut de două ori pe an, cel puțin, de către un administrator al acestuia. (Sergiu Olteanu, coordonatorul Programului „Anii Drumeției)
O singură colibă renovată, mai urmează încă șapte.
Așa cum am mai spus, din cei patru munți ai zonei, doar unul singur „se bucură”, momentan, de o colibă renovată. Acest lucru nu a fost deloc ușor. Din cauza zonei, au fost necesare 14 zile de muncă grea, cu materiale transportate cu ajutorul cailor, cu muncitori pricepuți, dar și cu un efort financiar de aproximativ 7000 de euro. Deja aici, primul cuplu de turiști au poposit deja peste noapte, bucurându-se de un peisaj pitoresc iar dimineața, de un răsărit superb. Mai punem la socoteală aerul curat și mâncarea tradițională? Chiar merită să avem grijă, să protejăm și să exploatăm benefic natura județului Sibiu!
Muncă, muncă, dar și ceva bun pentru stomac!
După marcarea traseului cu primul strat de vopsea, în așteptarea uscării sale, am poposit la cabană, oaspeții asteptându-ne cu masa întinsă. Produse tradiționale: ceapă, brânză, slană, roșii, ardei, pită, cârnați, fructe și sirop de soc. Am mâncat pe nerăsuflate, înfometați de drumul abrupt și de aerul curat. Cu așa masă vor fi întâmpinți și viitorii turiști ce se vor caza la cabană. Pentru că merită să se simtă răsfățați cu produse locale de calitate superioară.
