Sibiul are mare nevoie de acest Recensământ al populaţiei şi locuinţelor. Ca toată România de altfel. Dar judeţul Sibiu a trecut în ultimii 11 ani prin schimbări majore în ce priveşte populaţia. Mai ales zona municipiului Sibiu şi împrejurimile. Numărul de locuitori raportat statistic oficial, se ştie că nu este real. Toate instituţiile cunosc acest aspect, dar singurele date oficiale sunt cele de la Direcţia de Statistică.
Ce aduce nou acest recensământ? În primul rând autorecenzarea. Ai două luni la dispoziţie din 14 martie să te înscrii online cu toate datele reale. Apoi vizita în teren la cei care nu se pot autorecenza se face cu tableta. Plus că primăriile amenajează zone publice pentru asistenţă în auto-recenzare. Adică locaţii unde oamenii care nu se împacă prea bine cu tehnologia sunt ajutaţi să înscrie datele. Avantajul este că datele vor fi instant stocate electronic şi rezultatele vor veni mai repede. Chiar şi aşa le va lua cam un an celor de la Statistică să dea datele preliminare şi un an şi jumătate să le dea pe cele finale, dacă nu sunt întârzieri.
De ce este important să ştim câţi suntem şi unde suntem? Un prim motiv este pentru dimensionarea administraţiei locale. Sunt primării de comune sau oraşe din judeţ mult subdimensionate cu personal din cauză că apar cu o populaţie mult mai mică decât cea reală. Iar în altele au prea mulţi angajaţi, pentru o localitate rămasă cu o mână de oameni. Un alt motiv este atragerea de fonduri prin PNRR şi alte fonduri europene, care adesea se fac şi raportat la mărimea populaţiei unei localităţi sau zone.
De ce să nu ne fie frică? Am fost recenzor în anul 2011. Principala frică a oamenilor era să nu declare pe cei plecaţi la muncă în străinătate. Poate nu aveau acolo forme legale. Dar pentru recensământ nu contează ce faci în străinătate, ci doar să se ştie unde locuieşti în realitate. Indiferent ce scrie în buletin. De exemplu, la ultimele alegeri electorale ne-am trezit cu liste pe anumite zone cu mulţi oameni care nu mai stau de mult prin România. Unii mai revin în scurte vacanţe, dar nu locuiesc de facto în ţară. Şi în baza listelor electorale se calculează parlamentari, consilieri locali etc.
Declarăm ce vrem, fără restricţii! Cam asta ar trebui să fie ideea de bază la întrebările privind etnia şi religia. Din păcate, din experienţa recensământului din 2011 am observat că rromii nu se declară. Şi doar ei au de pierdut. Peste tot unde mergeam erau români sau maghiari. Este alegerea lor. Dar avantajele pe termen lung dacă se declară rromi sunt mult mai mari pentru comunitatea lor. Mulţi bănuim că numărul real al rromilor din România depăşeşte pe cel al maghiarilor, consideraţi etnia a doua ca mărime după români. Dar nu în statistici. Cum ar suna plăcuţele multi-lingve în anumite localităţi scrise şi în rromani? Sau mai multe fonduri europene pentru comunitatea rroma?
Lista avantajelor declarării de date reale la recensământ este uriaşă. Eu mă aştept să descoperim că Şelimbărul nu are 19.000 de locuitori cât apar în acte acum, ci 25.000. La fel şi în Cisnădie cifrele să fie mult mai mari în realitate. Să nu mai vorbim de municipiul Sibiu. Pentru că cifra actuală de 169.000 de locuitori reflectă doar buletinele de Sibiu şi certificatele de naştere ale copiilor născuţi în Sibiu. Restul nu apar în aceste cifre. Iar judeţul Sibiu, per ansamblu, a trecut de mult cu siguranţă de 500.000 de locuitori.
