Pentru creştini, sărbătoarea Paştelui, a învierii Domnului, este cea mai importantă din toată religia. Mai importantă decât Crăciunul. Pentru că Îniverea lui Isus marchează naşterea creştinismului ca şi cult religios. Întreaga credinţă se bazează pe această Înviere, care marchează legătura între planul nostru terestru şi cel astral, al divinităţii. Pe scurt, şi prozaic, despre aste este vorba la Paşte. Nu despre iepuraşi şi ouă.
Dar acest Paşte ortodox este marcat de durere şi multe lacrimi. Războiul dus de Rusia contra Ucrainei marchează deja milioane de oameni. Şi a distrus o ţară mare a Europei. Efectele sale se resimt în plan uman, dar şi economic. Şi se vor resimţi ani buni, după şi când se va termina.
Dar ca un adevărat Anticrist, Putin, dictatorul ce încalecă Rusia de ani buni, doreşte să îşi extindă puterea şi asupra Ucrainei. Ca un prim pas. Urmează Moldova, tările baltice etc. Toate sancţiunile economice impuse de Uniunea Europeană şi SUA sunt apă de ploaie pentru el.
De ce îl numesc Anticrist? Prin tradiţia populară românească, Anticristul nu este doar personajul biblic ce vesteşte Apocalipsa, ci este şi personificarea răului. Ori Putin demonstrează de două luni de zile că este întruchiparea demonului. În Duminica Paştelui Ortodox se împlinesc fix două luni de când a început invazia Ucrainei. Şi bombardamentele continuă. Civilii mor şi în Noaptea de Înviere în exploziile rachetelor.
De două luni sunt alături de ucraineni ajunşi la Sibiu. Ajut şi eu cum pot, alături de oameni cu suflet mare. Le ascult poveştile despre ororile războiului trăite de ei sau de cunoştiinţele lor. Aflu dramele femeilor violate, ale copiilor ucişi sau schilodiţi, a bărbaţilor ucişi cu mâinile legate la spate. Nu credeam că în mileniul III în Europa se mai poate întâmpla o astfel de oroare.
Dar sub bagheta Antocristului Putin orice este posibil. Chiar să omori în Noaptea Învierii. Mi-am adus aminte imaginile de acum câţiva ani cu Putin cum îşi făcea cruce şi se închina în biserică. Un fariseu care a folosit orice mijloace pentru a-şi creşte puterea. Acum europenii au văzut adevărata lui faţă.
Eu am văzut faţa ucrainenilor şi sufletul lor. Citeam în presa internaţională despre un copil din Mariopol care dorea să vadă soarele. Pentru că de săptămâni trăieşte în catacombe. Şi mi-am amintit de bucuria unor copii ucraineni care se jucau zilele trecute în curtea noastră în razele soarelui.
Putin a furat milioanelor de copii din Ucraina soarele, lumina. Nu şi credinţa. Chiar dacă a corupt în lucrarea sa demonică pe Patriarhul Bisericii Ruse, nu reuşeşte să mai mintă decât proprii cetăţeni. Nici pe aceia pe toţi. Totuşi, spre surprinderea mea, reuşeşte prin canalele sale media, să ajungă şi la străini, inclusiv la unii români şi să le spele minţile. Trist. Câtă durere am văzut eu în aceste săptămâni în sufletele mamelor din Ucraina, nu mai am energia să mă cert cu cei ce încă mai cred că războiul este fals şi ororile sunt simple trucaje video.
Noaptea Învierii este despre speranţă. Despre faptul că lumea noastră nu se sfârşeşte, ci este doar o etapă. Din păcate, trăim, din nou, o eră a urii şi a războiului. Iar Anticristul nu doarme, nici de Înviere. Cum altfel şi-ar face jocurile de a distruge lumea? Totuşi, speranţa nu moare şi victoria va fi mereu a celor drepţi.
