Europarlamentarul sibian Nicu Ștefănuță, membru al grupului RENEW Europe, a transmis către mass media următorul comunicat de presă:
Marea Apatie
Mesajele de Unire au fost de la dreapta la stânga o mare sforăială.
Încurajări către nimeni, cugetări din puțul gândirii, liderșip către niciunde.
Trăiesc în clasa politică de azi și nu cred că am văzut un moment atât de slab și lipsit de direcție de foartă multă vreme.
Practic, este un non combat total. Piața politică românească este un monopol. De fapt un oligopol, cu firme atent controlate și cam înțelese între ele.
Tu te prefaci că ești de stânga. Tu naționalistul. Tu dreapta. Tu ăla modernul.
Și trăim cu toții din asta. Să aibă și gura copiilor mei ce mânca.
Punem prag mare ca să nu intre nimeni altcineva în joc. Iar la primari câștigă mai ales cine scoate cele mai bune buletine, nu oameni, la vot.
Ce este azi asurzitoare este lipsa de înțelegere, de compasiune, de empatie, de iubire chiar pentru ROMÂNI.
Mai zice cineva undeva o vorbă bună, un discurs care să inspire și să tragă oamenii în sus, să energizeze? Să viseze? Să viseze cu ochii deschiși?
Mai știe cineva încotro mergem? Mai știe cineva care este proiectul nostru de țară? Ce ne dorim până în 2030? Dar 2050? De 2100 nu mai vorbesc, deși este anul în care fiica mea va ajunge, sper, la bătrânețe.
Se prăvălește istoria peste noi, vin molimi și războaie și noi habar nu avem ce facem cu țara asta dincolo de micul ciubuc.
O funcțioară la o direcție de minister. O deputăție pe listă la partid. O sinecură la stat undeva, eventual și un doctorat despre nimic.
O întreagă Românie performantă, o Românie care vrea, o Românie care poate, stă sub plumbul clasei politice.
Nu, nu este ‘oglinda societății’, pe dracu că este așa. Este ‘siluirea societății’, forțarea ei să accepte și să tacă din gură.
A scris cineva ieri foarte bine că la fel a fost și în 2017. Că oamenii au tăcut până nu s-a mai putut. Până când Iordache chiar a dat ordonanța aia.
Și atunci aproape l-au luat în furci. Așa va fi și acum.
Numai că nu vor mai fi aceiași. Nu nu. Oamenii ăia care credeau în ‘altceva’ nu mai ies acum.
Ei sunt pa. Nu mai cred, nu mai vor, se vede în sondaje. I-am dezamăgit.
Le poți promite marea cu sarea, pentru că exact asta nu își doresc, vorbe mari și goale.
Va fi rău înainte să mai fie bine. Și poate despre asta ar trebui să vorbim zilele acestea și nu de nimicuri pentru nimeni.
