În 24 februarie s-a împlinit un an de la debutul războiului în Ucraina. Invazia Rusiei s-a dorit inițial un război fulger, de ocupare, dar s-a transformat într-un conflict de durată, care se anunță lung. Milioane de ucraineni au fost forțați să își părăsească locuințele, mulți fugind în alte țări europene. Aproximativ 100.000 au ajuns în România, o parte și în județul Sibiu. Majoritatea sunt femei și copii.
Miile de locuințe, drumuri, poduri, fabrici, aeroporturi și alte clădiri au fost distruse în Ucraina în ultimul an. Țara nu era la un nivel ridicat economic nici înainte, dar după un an de război este în colaps economic. Pe lângă victimele omenești și materiale, efectele pe termen lung din punct de vedere economic sunt uriașe.
În județul Sibiu au venit mulți ucraineni, majoritatea femei și copii. Unii au ales Sibiul ca punct de tranzit pentru a merge mai departe în Germania sau alte țări vest europene. Alții au rămas aici. Unii au decis, după câteva luni, să se întoarcă la ei în țară. Dar speranța lor că războiul se va încheia rapid s-a dovedit utopică. Acum caută să plece din nou. În Ucraina sunt multe zone unde nu găsești locuri de muncă, veniturile fiind minime spre deloc pentru mulți.
Cei aflați în Sibiu, ca și în restul României încă beneficiază de ajutorul statului prin programul 50-20 care le oferă cazare din mediul privat și bani de mâncare. Dar acest ajutor nu va fi la nesfâșit. Câțiva s-au angajat, dar majoritatea nu știu limba română, nici engleză sau altă limbă și le este dificil să se adapteze. Copii fac școala online sau în instituții private nerecunoscute la ei în țară.
În câteva cuvinte am încercat să descriu drama trăită de ucraineni în ultimul an. Dacă inițial, majoritatea românilor le-au sărit în ajutor, aportul voluntar s-a diminuat. A apărut chiar un curent anti-ucraineni. O ură exprimată tot mai des pe Facebook și la colț de stradă de cei mai săraci dintre români când au văzut ajutorul primit de ucraineni de la Statul Român. De fapt acest ajutor vine de la Uniunea Europeană. Aceeași situație am întâlnit-o și în alte țări europene. Brațele deschise cu care au fost primiți inițial s-au închis. Acum tot mai des auzi cuvinte urâte la adresa lor.
Evident că și ucrainenii au uscăturile lor. Bogătași care au fugit din țară cu tot cu bărbații apți de război. Pentru că la ei corupția este în floare. Vezi și prin Sibiu mașini de Ucraina de zeci de mii de euro. Dar aceste cazuri sunt puține și izolate. Grosul migrației ucrainene este formată de oameni simpli, preponderent femei, copii și bătrâni. Familii despărțite de război, care și-au lăsat soții acasă, pe front.
Am fost implicat, personal, din prima zi, în ajutarea refugiaților ucraineni. Am văzut situații diverse, una mai tragică decât cealaltă. Am ascultat poveștile de groază povestite de femeile fugite cu copiii pe jos din calea invaziei ruse. Nu pot să accept ura exprimată de unii români contra lor. Niște indivizi leneși, incapabili de muncă și puși mereu pe cerști, inclusiv online. Niște indivizi din cea mai joacă speță a societății românești care nu pot discerne între refugiați de război și români apți de muncă de la noi din țară. Sper doar ca aceștia să rămână o minoritate printre români.
Când vezi chipurile copiilor ucraineni veseli că se întâlnesc la un centru al vreunei asociații sau la un eveniment creat pentru ei, ți se umple inima de bucurie. Deși rupți de casă, de patrie, de prieteni, copiii au această capacitate de adaptare. Poate inocența și lipsa de înțelegere totală a situației îi ajută. Dar apoi vezi mamele, mereu triste, schițând uneori un zâmbet forțat. Mereu atente la telefon pentru a vedea mesajele de pe Telegram din orașul lor sau de la soții aflați pe front. Nopțile lor nedormite când vegheză copiii sau comunică cu bărbații lor de acasă ori cu părinții rămași prin sate ocupate de ruși.
Un an de război, care nu pare să se termine, din contră, pare să se apropie și mai mult de granițele României, Republica Moldova fiind tot mai mult vizată. Dacă pe ucraineni i-am ajutat, dar acum ne cam lepădăm de ei, cu frații noștri din Moldova, cum vom proceda în caz de război?
