Programul inițiat de Consiliul Județean Sibiu, Piața la birou, are drept scop nu atât oferirea accesului la produse locale a birocraților, ci utilizarea curților instituțiilor publice pentru accesul cetățenilor la aceste produse. Astăzi, curtea Consiliului Județean Sibiu a fost din nou deschisă publicului doritor de produse locale. Printre producătorii prezenți am găsit-o pe Chivuța din Sadu. Cu masa plină de borcane de dulceață, murături, zacuscă, siropuri și alte produse, toate sub denumirea Cămara Chivuței.
Chivuța Veștemean din Sadu este una dintre producătoarele participante la programul Piața la birou al Consiliului Județean Sibiu. Deși la început reticentă de a participa la târguri cu produsele sale, aceasta a descoperit că este un bun prilej de a veni mai aproape de cei care doresc produse de calitate, naturale, produse făr tehnologii moderne. Borcanele ei, frumos aranjate pe masă, cu etichete lipite pe ele cu numele Cămara Chivuței așteaptă cumpărătorii. Chivuța este nouă în acest rol de comerciant de produse locale, dar deja și-a făcut o reputație, mai ales datorită internetului.
Gătește de la 12 ani
Fiind cea mai mare dintre frați, Chivuța a stat aproape de mama și bunica sa de mică, la bucătărie. A învățat de la ele cum se gătește. Apoi, când și-a făcut propria familie, gătea pentru ei. „Noi facem pentreceri de ziua de naștere, acasă, în curte cu 20 – 30 de invitați. Alții merg la restuarant, noi preferăm acasă, cu ce gătim noi” spune Chivuța. Neamurile și vecinii când au văzut calitățile de bucătăreasa au început să o cheme și pe la diferite evenimente să ajute la gătit. Așa și-a făcut o reputație. Dar nu visa să ajungă producător local.
Când a apărut posibilitatea să se facă Puncte Gastronomice Locale, Chivuța a fost sfătuită de cei din jur să deschidă acasă în Sadu un astfel de punct. „A fost printre primele din județ” își amintește ea. Aici gătește turiștilor care anunță înainte sosirea la ea. „Vin doi sau poate patru oameni și le gătesc, stau de povești cu ei. Oamenii vor să afle cum fac anumite produse. Dar vorbim și de altele”.
Pandemia și fiul i-au adus Cămara Chivuței
Punctul gastronomic local a fost pus pe linie moartă de pandemie. Dar Chivuța oricum era ocupată cu lucrul la câmp, la grădină și cu pusul de borcane la cămară. Bunica și mama au învățat-o să pună fasole cu roșii la borcan, tot felul de murături, dar și siropuri și dulcețuri.
În primele luni de pandemie, când lumea era izolată în case, fiul său a venit de la școală de la Cluj. A intrat în pivniță și a văzut mulțimea de borcane frumos aranjate și scris pe fiecare ce conține. „Mamă, ce faci tu cu atâtea borcane?!”, i-a spus. „Lasă să fie, că nu veți ce vremuri vin!” i-a replicat Chivuța. De altfel ea își amintește că s-a amuzat pe seama lui. Borcane au fost mereu în pivniță, dar el fiind la Cluj nu le vedea decât în pachetele trimise de mama. Însă fiul a avut o idee genială: să le vândă pe internet. Chivuța l-a lăsat să facă poze, cu gândul că oricum pe nimeni nu va interesa.
Dar ideea fiul ei a prins la multă lume blocată în casă din cauza pandemiei. Plus că românii nu mai pun toamna murături sau mai fac dulcețuri. Dar duc dorul celor de la bunici. Și așa a început Cămara Chivuței. Fiul ei s-a ocupat de pagina de internet, de etichete și promovare. Și comenzile au început să vină. Apoi presa a desoperit povestea ei și au trecut și televiziunile pe la ea. „Nu am plătit nimic. Doar mă sunau și vroiau să facă filmare”. Acum are clienți din toată România, dar și tot mai mulți români din străinătate.
Cu zâmbetul mereu pe buze
„În viață trebuie să zâmbim! Indiferent de boli sau necazuri, trebuie să zâmbim” mi-a spus Chivuța din primele momente ale discuției. Pentru ea, zâmbetul pe buze este foarte important. Este o stare de spirit care te ajută să treci pentru toate problemele. Este un stil de viață. Asta și așteptările temperate. „Eu nu am gândit cât voi câștiga din asta. Eu nu mă gândesc că astăzi am vândut de 150 de lei. Eu cred că trebuie să fii pozitiv, să muncești și vei fi răsplătit”.
Chivuța face toate borcanele sale de bunătățuri la ceaun cu foc cu lemne. Dulceața de caise păstrează o aromă a focului, dar și zacusca are alt gust. La Piața Transilvania, Chivuța a început să meargă abia de săptămâna trecută. „Am rămas suprinsă cât de multă lume era, parcă era la târg. Și ceilalți vânzători erau foarte amabili cu mine. O atmosferă foarte bună”.
Are peste 45 de produse diferite. Multe sunt bazate pe rețetele tradiționale ale familiei de carne la garniță, murături de toate felurile, fasole cu roșii, dulceață de tot felul de fructe și siropuri. Dar clienții au început să ceară și alte produse. „Au sunat oameni din București că vor dulceață de ardei iute. Nu poți refuza clientul. Am căutat cum se face și am învățat. După ce au gustat, au spus că este perfectă” Unii i-au cerut dulceață de ceapă roșie, alții de portocale. Chivuța învață și adaugă noi produse. Dar tot cele tradiționale îi sunt mai apropiate.
Cum a refuzat o mega-comandă din Germania
„Am primit o comandă de 3.000 de borcane de zacuscă din Germania. Dar i-am refuzat” ne povestește Chivuța. Motivul refuzului: deși erau mulți bani, nu ar mai fi putut face micile ei comenzi pentru clienții tradiționali.
Ori pentru Chivuța clienții ei devin și prietenii ei. Stă de vorbă cu aceștia și tot mai mulți revin la ea. „Internetul este bun pentru comenzi. Își aduce și bani. Dar mi-e îmi place să vorbesc cu omul, să povestim”.
Povestește cum la o masă organizată de ea acasă a rugat pe cineva să o mediatizeze să afle lumea. Dar pe internet s-au înscris doar 4 persoane. Iar ea pregătise pentru zeci de oameni. Așa că a chemat rude și vecini la masă, în curte, alături de turiști. Au plecat și rudele și ea mai avea multă mâncare pregătită. O prietenă care tocmai se săturase la masă la Chivuța a sunat un alt prieten sas, aflat în vizită în zonă. Și, ce să vezi, au venit 12 germani la masă mai pe seară. Și au stat, au mâncat și dansat până târziu în noapte. Este încă un exemplu oferit de Chivuța despre cum vede ea lumea: chiar dacă pare că îți merge rău odată, rămâi pozitiv și lucrurile se vor aranja de la sine.
